Tocătorul de legume

 

De regulă, o femeie care vrea să sărbătorească ceva, orice, sau să-și facă o plăcere, o bucurie, sau pur și simplu dacă vrea să se simtă într-o zi mai specială și mai fără cusur, atunci ea își împlinește o dorință ascunsă, un vis secret, și își cumpără fie o vacanță pe Riviera Franceză (prietenii știu de ce), fie un cadou mai deosebit, un parfum, cel mai adesea, sau altceva, precum ar fi o poșetă sau un pantof, o rochie superbă sau niște bijuterii fancy, măcar cu cristale Swarovski, ca să nu zic diamante sau perle, autentice, desigur, că nu se poate altfel.

Azi am pornit spre oraș cu gândul să-mi fac și eu un cadou, să mă simt și eu azi mult mai specială decât sunt de obicei, căci fără cusur știu deja că sunt, deci nu mai am nevoie de stimulente sau confirmări.

Când a fost să aleg, poftim ce-am ales! Exact ca atunci când, în loc să poftesc și eu la caviar sau la Cremme Brulle, eu mă duc direct la covrigărie și îmi iau doi covrigi bine copți, crocanți și cu susan auriu pe deasupra. Cu tocătorul ăsta de legume, însă, pot spune că sigur mi-am făcut o bucurie, o plăcere, o împlinire a unui vis intens, pe care încă nu avusesem curajul să mi-l permit. Mesajul subliminal este că mi-a mai rămas ceva de tocat. Hmmm, oare despre ce o fi vorba?

Din Grădina lui Dumnezeu: 14.01.2020