Oglinzile Sufletului: Amintiri din Fairyland. Glastonbury (4)

Episodul 4. – Chalice Well Garden, locul unde se intampla minuni

Nici nu stiu cum sa incep si ce sa va spun mai intai despre Chalice Well. Puteti gasi si voi pe internet informatii diverse, daca doriti sa cunoasteti istorie, cifre si evenimente. Eu incerc acum, pe cat imi este mie posibil, sa va transpun in mijlocul magiei de dincolo de acestea, evocand atmosfera de poveste din aceasta frumoasa gradina plina cu flori, arbusti colorati, cu frunzis de diferite texturi, izvoare, alei serpuite, ziduri de piatra imbracate in liane infrunzite de iedera, copaci contorsionati, cu ramuri neobisnuit de ondulate, porti sau portaluri, trepte care te inalta sau te coboara, te apropie sau te indeparteaza, umbre misterioase si paravane inalte din gard viu, separeuri pentru meditatie, porticuri, banci pentru popas, pentru introspectie sau solitudine in pacea naturii, statui ale Madonnei, Fecioara Maria, careia ii este inchinata aceasta gradina, lumanari, aranjamente de flori in cele mai neasteptate colturi, copaci seculari, uriasi, protejati, cu statut de sacru, simboluri si inscripti, relicve antice, pavele din lemn pietrificat, fantana dorintelor, cu izvorul ei magic, transformator, vindecator, si... oameni.

Oameni diversi alunecand pe alei ca niste pareri sau parca inradacinati in mijlocul naturii pe langa copaci si flori, ape si duhuri, in sfintenie si reculegere. Oameni diversi, atrasi acolo de acel ceva de nedefinit. Fiecare cautand ceva pentru sufletul sau, frumusete sau raspunsuri. Tacuti, smeriti, simpli, curiosi, patrunsi de ganduri sau emotii, veseli sau contemplativi, explorand aleile parcului sau stand pe banci sau pe iarba, in jurul fantanilor sau a izvoarelor, in grupuri sau singuratici, citind, cantand in surdina, incantand, recitand, invocand, soptind povesti, impartasindu-si impresii si istorioare, facand fotografii sau ratacindu-se in timp, dincolo de hotarele acestei lumi. Turisti de o zi sau cautatori adanciti de mai multe zile in linistea gradinii.

Un loc unde si cele mai delicate dintre spiritele eterice ale naturii, fairy, elfi, silfide si altele, isi petrec timpul studiind si vindecand lumea oamenilor, purificand-o si infrumusetand-o cu lumina si energia lor.

Un loc in care nu poti sa intri ca intr-un parc oarecare, urban. Il simti de la intrare ca fiind un taram altfel. Poarta insasi sugereaza portalul de acces. Nu treci dincolo daca nu esti pregatit. Gardianul pazeste intrarea.

Poate ca in pozele noastre veti vedea o gradina oarecare. Noi am descoperit magia din ea chiar din prima zi in care am vizitat-o si nu ne-am mai putut dezlipi de acolo. Pur si simplu, indiferent care ne era programul, ne alocam cel putin o ora zilnic pentru a merge in Chalice Well ca sa ne incarcam trupurile si sufletele cu energia aceea feminina, mangaietoare, blanda si protectoare, ca a unei mame, din interiorul zidurilor care o inconjurau.

Chiar de la inceput, cand am avut de ales intre a plati biletul de intrare pentru o zi sau a opta pentru diferite tipuri de abonament, noi am ales abonamentul maxim, cel care ne permitea accesul zilnic. Gardianul avea sa fie multumit. “You can pass” ne-a spus, aratandu-ne calea. Si-am intrat.

Am trecut dincolo ca intr-o alta poveste.

In fiecare zi am intrat in povestea aceea tot mai nerabdatori, tot mai vrajiti de frumusetea de acolo. Gardianul ne recunostea de departe si ne permitea trecerea in interiorul hotarului de basm pe care il pazea vigilent.

Primavara acelui memorabil aprilie 2014 in care noi am avut privilegiul de a ne afla acolo, in acel loc minunat numit Glastonbury, ne-a dezvaluit cele mai frumoase imagini ale gradinii Chalice Well. Nu ne puteam alege o perioada mai potrivita pentru un sejur acolo. Toate florile primaverii ne-au oferit un spectacol impresionant si nu stiam unde sa privim mai intai, unde sa zabovim mai mult pentru a admira si a ne umple simturile cu bucuria de a fi acolo, de a respira in acel aer tare, pur, energizat, in acel decor intens. Efectiv, simteam de parca frumusetea aceea nu doar o admiram cu ochii, ci o puteam gusta, mirosi, auzi, pipai! O inspiram in noi prin toti porii si nu ne mai venea sa plecam de acolo. Era mai presus de ceea ce ochii nostri vedeau. Era ceva ce doar sufletele puteau sa asimileze.

Tot ce pot sa fac pentru a evoca acum, pentru voi, magia din Chalice Well este sa va arat cateva din fotografiile adunate. N-am suficienta maiestrie in a evoca in cuvinte ceea ce nu poate fi descris.

In plimbarile noastre ne-am format si preferinte. Aveam banca noastra, aleea noastra, locul nostru unde ne opream si contemplam linistea si pacea inconjuratoare, ascultam pasarile care cantau prin pomi, mai ales mierlele aveau atunci un foarte activ repertoriu, faceam fotografii, ne impartaseam in soapta impresiile, sau ramaneam in tacere, in stari meditative, lipiti unul de altul, tinandu-ne de mana, ascultand vantul, fosnetul copacilor, zumzetul albinelor, zborul buburuzelor, clipocitul apelor din fantani si izvoare, adierea soarelui peste pleoapele noastre, printre petalele florilor si mugurilor de frunze ce pocneau de viata, incarcati de seva binefacatoare a primaverii.

Preferam plimbarile din jurul pranzului, cand, de regula, oamenii se retrageau prin case sau pensiuni pentru a servi masa si pentru siesta de dupa. Gradina ramanea aproape pustie in acele cateva ore din miezul zilei, iar noi ne simteam in mijlocul ei ca intr-un regat fermecat unde nimeni nu mai avea acces. De dincolo de zidurile imprejmuitoare, se putea observa si Torul in zare, inaltandu-se maiestuos si impresionant in varful dealului.

Ne-am plimbat prin Chalice Well in zile insorite, dar si pe ploaie, fara sa simtim ca vremea i-a stirbit din frumusete si farmec. Ne-am cumparat si suveniruri de la magazinul aflat spre iesire, care punea la dispozitia turistilor o oferta foarte generoasa de cristale, simboluri, statuete, tablouri de multe dimensiuni, magneti, diverse. Pe noi ne-a atras atunci un Rainbow-maker facut dintr-o spirala pe care sunt insirate cristalele colorate in ordinea curcubeului si prin care, daca trece lumina soarelui, se reflecta in interiorul casei mici curcubeie vesele, care danseaza pe pereti. Dar si un set delicat si foarte decorativ de clopotei de vant pe care il utilizam in interior, in camera noastra, pentru purificarea energiilor.

Inainte de incheiere, o sa va arat cateva fotografii facute intr-un moment de maxima pace si incantare. Stateam amandoi in tacere pe un balansoar aflat intr-o margine mai retrasa a gradinii, unde era pustiu si unde ne placea sa ne retragem spre final de plimbare. Energia din jur era foarte placuta, ca o adiere usoara, iar noi ne leganam alene, continuu, aproape hipnotic, ca un pendul al unui ceas cosmic, pacalind timpul prin miscarea noastra si oprindu-l pe loc.

Eram amandoi intr-o asa stare de armonie si conectare la natura din jur incat ne-am contopit cu ea si ne-am acordat firesc la ritmul acesteia. Asta a creat in jurul nostru un camp placut de rezonanta care a atras curiozitatea unei pasari micute si curajoase. Ei bine, atat de mult i-a placut acelei micute vietati sa stea in aura noastra incat nu se mai dadea plecata de langa noi. A ciugulit, a topait in jur, ne-a dat ocol de nenumarate ori, apropiindu-se cand de picioarele mele, cand de ale lui Adrian, ne-a observat curioasa si s-a bucurat de compania noastra minute in sir. Nu numai ca i-am facut o multime de fotografii in timp ce ea ne investiga indeaproape, dar m-a lasat si s-o filmez o vreme, ramanandu-ne astfel mai multe marturii ale acelui moment magic.