Oricat de bun ar fi un film, oricate
recenzii laudative ale criticilor ar avea, oricate premii si oricat succes la
public ar inregistra, noi nu-l vizionam daca scenariul sau modul in care este
regizat evidentiaza violenta fizica sau psihica, ori traume si drame cu impact
emotional excesiv. Unele filme imi genereaza o asa apasare pe suflet, incat mi
se declanseaza un oftat greu, profund, ca un suspin eliberator, ca un mod de a
da deoparte o greutate de pe suflet, o povara. S-a intamplat ca, uneori, cand
am insistat totusi sa vad astfel de filme, sa raman zile la rand cu acest oftat
si cu senzatia de apasare pe piept. Acum
nu mai pot suporta asta. Renuntam de la inceput vizionarea unui asemenea film,
imediat ce se prefigureaza insinuarea unor scene coplesitoare, de joasa
frecventa.
Filmul pe care l-am vazut aseara parea,
la un moment dat, sa fie din randul celor descrise de mai sus. Primele scene
vorbeau despre experimente facute de un medic chirurg pe caini pentru a
descoperi metode noi de tratament pentru bolile cardiace la oameni. Inima
incepuse sa-mi bata cu putere, iar lacrimile mi-au umplut ochii fara a le putea
opri. Suspinam in interior, oftam adanc si eram gata sa renunt. Ma bucur ca
n-am facut-o. Regizorul a avut grija pe parcurs sa nu escaladeze emotional
astfel de scene.
Filmul reprezinta ecranizarea unui fapt
real. Povestea surprinde un moment din epoca emanciparii negrilor in America,
epoca in care ei isi cer drepturile la viata sociala egala cu cea a albilor,
epoca in care ei incep sa acceada la pozitii din ce in ce mai exclusiviste,
privilegiate, de notorietate. Profesiile inalt specializate incep sa nu mai fie
doar apanajul albilor, ci, din ce in ce mai pregnant, si al negrilor.
Povestea adevarata pe care a fost
construit acest film are la baza viata unui tanar negru, din patura relativ
saraca a claselor sociale, care, manat de multa ambitie si dorinta de a-si
depasi conditia, ajunge, dupa foarte multa munca, dedicare si pasiune, sa aiba
cunostinte, abilitati intelectuale si dexteritatile fizice de medic chirurg
cardiolog mult mai performante decat chiar ale medicului titular pentru care
lucra, o personalitate medicala marcata a timpului, profesor universitar si
cercetator de mare notorietate. Chirurgia pe cord cu ochii inchisi, bazata pe
un simt mult mai subtil decat cele obisnuite, nu poate fi inteleasa si
acceptata ca fiind altceva decat Interventia lui Dumnezeu.
N-o sa va dezvalui detaliile povestii
pentru ca merita sa le descoperiti singuri vizionand filmul. O sa va tina cu
sufletul la gura, o sa simtiti nerabdarea de a vedea si afla cum se rezolva problemele
ce par imposibil de rezolvat, dar si tensiunea momentelor cheie si suspansul.
Da, am avut si momente in care am
oftat adanc si am lacrimat de emotie, insa au fost trecatoare, fara a ramane pe
suflet cu amprente neplacute.
Este un film in urma caruia ramai contemplativ
si care iti da curaj, incredere si speranta sa-ti implinesti visele, sa mergi
pe drumul care te cheama, pe care il simti al tau, care te implineste si iti
confirma valoarea ta de om si de profesionist in zona ta de competenta si
pasiune. Mai ales pasiune!
PS - Am atasat
la final doua fotografii in care ii puteti vedea pe cei doi protagonisti din
viata reala, medicul si asistentul sau fara studii, fara diploma medicala, dar
mai competent decat cei mai buni cardiologi ai vremii, recunoscut in cele din
urma ca atare spre finalul vietii de catre Universitatea de Medicina Hopkins.
Nu va dau mai multe detalii, vedeti filmul! Si apoi, daca doriti, cautati pe
net informatii despre aceasta poveste de viata captivanta, uimitoare, care pare
doar de film, nicidecum reala. Si, totusi, viata bate filmul!
PS - ca pe o
picanterie personala voi adauga ca l-am descoperit in acest film cu mare
bucurie si admiratie pe Profesorul Plesneala din seria de filme Harry Potter.
;-)
27.03.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)