La
plimbarea de dupa amiaza am vrut sa impuscam doi iepuri dintr-un foc si
sa rezolvam si o treaba prin Bucuresti unde trebuia sa mergem cu
metroul.
Coboram in statie, Adrian baga cartela, ma lasa pe mine
sa trec prima, apoi da sa mai bage inca o data cartela pentru a primi
libera trecere si pentru el. Insa ceva se intampla, nu stiu ce, si nu i
se permite trecerea.
Il vad de dincoace de aparate cum se
indreapta pentru lamuriri spre bodyguardul de serviciu, un barbat mic si
indesat, maxim de plictisit, ce se sprijinea aplecat intr-un cot de
unul din aparatele de taxare, tinandu-si barbia in palma si privind in
gol, spre undeva-candva nedefinit, cu un chip aproape scurs de vlaga,
chef si interes.
Cand il vede pe Adrian apropiindu-se de el,
deodata se indreapta de spate, fata i se lumineaza intr-un zambet larg,
isi ia o mina binevoitoare si se indreapta spre aparatul de achizitie a
cartelelor noi, vorbind intruna, explicand si gesticuland frenetic, cu
bucurie, de-as fi putut jura ca este proaspat iesit de la o carcera de
maxima protectie, unde a stat singur, in tacere si pe intuneric, tanjind
sa poata schimba o vorba cu cineva.
De fapt, omul fusese atat de
fericit ca, in sfarsit, ceva diferit i se intampla si lui in timpul
programului sau de lucru, incat incepuse sa-i explice lui Adrian cu
toata pasiunea toate detaliile procedurii de folosire a automatului de
bilete, de parca ar fi vorbit cu un extraterestru proaspat aterizat pe
pamant, care nu vazuse si nu auzise niciodata despre asemenea aparate.
Vazandu-l atat de transpus si de pasionat de rolul sau, Adrian l-a lasat
liber sa-si exprime neingradit si neintrerupt tot ce simtise omul sa
exprime cu acea ocazie. Si, pare-se ca multe se stransesera adunate
acolo in el nerostite, caci vorbise de parca avusese de sustinut
prelegerea unui proiect de licenta in fata unei comisii severe.
Dupa
ce Adrian a reusit sa treaca de aparate, s-a apropiat de mine si l-am
intrebat ce s-a intamplat. "Cred ca am intervenit in linia lui temporala
dominanta, in care isi programase sa fie singur si plictisit. Apoi a
devenit atat de entuziasmat, inflacarat si pasionat, incat nu m-a lasat
inima sa-i intrerup prelegerea. Am mai cumparat si o cartela, desi nu
era cazul. Dar am facut un om fericit pentru doua minute!"
Din Bucuresti: 13.03.2019
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)