Cea mai profunda si ascunsa dorinta

Alaltaieri, unul din prietenii din lista mea de facebook a facut un fel de cercetare de marketing spirituala, solicitand audientei sale sa-si exprime cea mai profunda si mai ascunsa dorinta a copilului lor interior.

Am intrat in joc si am lasat si eu un comentariu acolo, spunand ca dorinta copilului meu interior este doar sa se joace. :D Intr-una! Mult, tot timpul! Cu toti ceilalti copii carora le place jocul cu veselie, cu ghidusie, cu puritate, cu candoare si cu naivitate de copii frumosi. :D

Apoi am sondat ceva mai adanc si mi-am dat seama ca undeva, mult mai ascunsa, era o alta dorinta: sa conduc un auto Mini Cooper alb, de doua locuri, decapotabila, cu parul in vant, cu o esarfa alba la gat, fluturandu-mi-se in mersul masinii care parca zboara pe soseaua ce serpuieste de-a lungul Coastei de Azur inspre plaja. :D

Cred ca as fi fost mult mai sincera cu acest raspuns, dar, na, daca aceasta dorinta n-a iesit la iveala chiar atunci, ce sa fac? :D O recunosc acum sincer si deschis, sa nu cumva sa-mi creez karma. :D

Buuuun, acum, ca mi-am descoperit-o si pe aceasta, ce e de facut? Ca doar n-o s-o las asa, neimplinita? 

*
G.C. - Păi cum? E simplu, tu și copilul tău interior mergeți la Nisa, de exemplu, închiriați un Mini Cooper și, de-acolo, plecați într-o călătorie de plăcere pe toată Coasta de Azur. Alea cu părul în vânt, eșarfa fluturând, sunt detalii. :) P.S. N-ai gusturi rele, Coasta de Azur e cu adevărat minunată, am fost acolo și confirm. Doar că am circulat mult cu autobuzul și cu trenul, aveam mâna în ghips și asta a umbrit puțin vacanța, dar, chiar și așa, a fost una de neuitat. Succes! 😍😍😍

Eu - Cam asta scrie pe primul loc in "My Wish List". :) Ca sa echilibrez un pic balanta cu covrigul ala.... Chiar si cu mana in ghips (ti-am citit povestea) cred ca ai adunat amintiri superbe de acolo. Doar uitandu-ma in poze si ma simt ca-n filme. :)

Eu - Eu si cu copilul meu interior, impreuna cu Adrian si cu copilul lui interior, vom analiza din perspectiva tesaturii spatio-temporale aceasta dorinta "profunda si ascunsa", aparuta subit din meandrele subconstientului, si ne vom orienta catre acea linie temporala dominanta care o contine implinita in parametri optimi, respectand cel mai inalt bine al tuturor. :D

*

A.P. - Copilul meu interior chiar vrea doar sa se joace. Sa se joace frumos si sa rada.

Eu – A., chiar este perfect asa! Si eu credeam ca al meu doar asta vrea si ma bucuram pentru el ca e un copil cuminte, linistit, fara pretentii prea mari, fara ifose si fite. :) Si... deodata.... ma trezesc ca-mi face figura asta! :D Ce sa mai zic acum? E al meu, nu pot sa-l dau afara, in strada. Trebuie sa mi-l iubesc neconditionat, c-asa spune la carte. :D Altfel nu ascensionez. :D )))) Daca vrea pe Riviera Franceza, pe Coasta de Azur, ce pot eu sa mai fac acum? Copilul tot copil! Vrea jucarii frumoase. :D )))))

A.P. - E foarte bine. Ceea ce au in comun toti copii este joaca si iubirea. Doar jucariile difera.❤️

Eu - Acum, na, si noi trebuie sa fim adulti responsabili. Nu chiar toate dorintele copilului interior sunt benefice pentru el. Facem o analiza, o selectie, negociem. Asa se cresc copiii, cu flixibilitate, intelegere si adaptare la situatie, nu-i cumparam droguri daca el asta isi doreste. :D

A.P. - Pai daaa. Trebuie sa avem grija de copilul nostru interior, sa-l educam.☺

Din Bucuresti: 15.03.2019

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu