Alaltaieri, unul din prietenii din lista mea de facebook a facut un fel de
cercetare de marketing spirituala, solicitand audientei sale sa-si exprime cea
mai profunda si mai ascunsa dorinta a copilului lor interior.
Am intrat in joc si am lasat si eu un comentariu acolo, spunand ca dorinta
copilului meu interior este doar sa se joace.
:D Intr-una! Mult, tot timpul! Cu toti ceilalti copii carora
le place jocul cu veselie, cu ghidusie, cu puritate, cu candoare si cu
naivitate de copii frumosi.
:D
Apoi am sondat ceva mai adanc si mi-am dat seama ca undeva, mult mai
ascunsa, era o alta dorinta: sa conduc un auto Mini Cooper alb, de doua locuri,
decapotabila, cu parul in vant, cu o esarfa alba la gat, fluturandu-mi-se in
mersul masinii care parca zboara pe soseaua ce serpuieste de-a lungul Coastei
de Azur inspre plaja.
:D
Cred ca as fi fost mult mai sincera cu acest raspuns, dar, na, daca aceasta
dorinta n-a iesit la iveala chiar atunci, ce sa fac?
:D O recunosc acum sincer si deschis, sa nu cumva sa-mi creez
karma.
:D
Buuuun, acum, ca mi-am descoperit-o si pe aceasta, ce e de facut? Ca doar
n-o s-o las asa, neimplinita?
*
G.C. - Păi cum? E simplu, tu și copilul tău interior mergeți la Nisa, de exemplu, închiriați un Mini Cooper și, de-acolo, plecați într-o călătorie de plăcere pe toată Coasta de Azur. Alea cu părul în vânt, eșarfa fluturând, sunt detalii. :) P.S. N-ai gusturi rele, Coasta de Azur e cu adevărat minunată, am fost acolo și confirm. Doar că am circulat mult cu autobuzul și cu trenul, aveam mâna în ghips și asta a umbrit puțin vacanța, dar, chiar și așa, a fost una de neuitat. Succes! 😍😍😍
Eu - Cam asta scrie
pe primul loc in "My Wish List". :) Ca sa echilibrez
un pic balanta cu covrigul ala.... Chiar si cu mana in ghips (ti-am citit
povestea) cred ca ai adunat amintiri superbe de acolo. Doar uitandu-ma in poze
si ma simt ca-n filme. :)
Eu - Eu si cu
copilul meu interior, impreuna cu Adrian si cu copilul lui interior, vom
analiza din perspectiva tesaturii spatio-temporale aceasta dorinta
"profunda si ascunsa", aparuta subit din meandrele subconstientului,
si ne vom orienta catre acea linie temporala dominanta care o contine implinita
in parametri optimi, respectand cel mai inalt bine al tuturor. :D
*
A.P. - Copilul meu
interior chiar vrea doar sa se joace. Sa se joace frumos si sa rada.
Eu – A., chiar este perfect asa! Si eu credeam ca al meu doar asta
vrea si ma bucuram pentru el ca e un copil cuminte, linistit, fara pretentii
prea mari, fara ifose si fite. :) Si... deodata.... ma trezesc ca-mi face figura
asta! :D Ce sa mai zic acum? E al meu, nu pot sa-l dau
afara, in strada. Trebuie sa mi-l iubesc neconditionat, c-asa spune la carte. :D
Altfel nu ascensionez. :D )))) Daca vrea pe Riviera Franceza, pe Coasta de
Azur, ce pot eu sa mai fac acum? Copilul tot copil! Vrea jucarii frumoase. :D
)))))
A.P. - E foarte bine. Ceea ce au in comun toti copii este joaca si
iubirea. Doar jucariile difera.❤️
Eu - Acum, na, si
noi trebuie sa fim adulti responsabili. Nu chiar toate dorintele copilului
interior sunt benefice pentru el. Facem o analiza, o selectie, negociem. Asa se
cresc copiii, cu flixibilitate, intelegere si adaptare la situatie, nu-i
cumparam droguri daca el asta isi doreste. :D
A.P. - Pai daaa.
Trebuie sa avem grija de copilul nostru interior, sa-l educam.☺
Din Bucuresti: 15.03.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)