”Ia-o personal!
Serios, ia totul personal.
Dacă e ceva ce am învățat în ultimii ani, e că oamenii știu foarte bine ce fac. Nu sunt niște ființe confuze care „n-au vrut să sune așa”.
Sunt adulți, cu experiență, cu discernământ, care știu exact ce înseamnă o vorbă aruncată ca un pumnal, știu ce înseamnă tăcerile sau absențele. Știu ce înseamnă glumele proaste.
Oamenii știu. Iar dacă tu alegi să nu o iei personal doar ca să pari rațional, să pari „matur” sau „echilibrat”, o să ajungi să îți calci peste instincte de fiecare dată când cineva îți arată cine e de fapt. Intuiția ta nu te înșeală! Ai încredere în ceea ce simți, nu în justificările lor.
Mi s-a tot spus să nu o iau personal. Să fiu mai înțelegător, mai tolerant, mai detașat. Dar, sincer, m-am săturat de atâta detașare. Că nu din cauza oamenilor nepăsători se umple lumea de dezamăgire, ci din cauza celor care trec cu vederea. Mereu. Din cauza noastră, cei care caută scuze și justificări pentru orice comportament, care spun „sigur trece printr-o perioadă grea” ca și cum ăsta e un permis pentru a-i trata pe ceilalți ca pe niște piese de schimb.
E o formă de autoamăgire să tot spui că nu o iei personal. Pentru că, de fapt, o simți personal, dar n-ai curajul să recunoști că te doare.
Ia-o personal, că altfel nu mai înveți nimic despre oameni. Ia-o personal, pentru că oamenii care te respectă nu te vor pune niciodată în situația de a te întreba dacă au vrut sau nu să te rănească.
Iar oamenii care te rănesc fără intenție, o recunosc.
Își cer iertare, îți explică, încearcă să repare.
Restul, ăia care „nu și-au dat seama cum a sunat”, „n-au realizat că doare”, „n-au avut intenții rele”, ”nu-și mai amintesc exact, dar ei nu cred că au spus/făcut chiar așa...”, „nu știau că ești așa sensibil”— ăia mint sau îți pun ție în cârcă vina de a nu fi suficient de detașat sau puternic să duci impunsăturile cu cuțitul. Și de multe ori o fac elegant, cu aerul ăla de inocență care te face să te simți prost că te doare.
Am observat că, de fapt, oamenii știu foarte bine ce fac. Cui răspund și cum. Cui dau explicații și pe cine ignoră. Când „n-au timp” și când, de fapt, doar nu vor. Și fix în momentele alea trebuie să te trezești și să spui: da, o iau personal. Pentru că e personal.
Că dacă te tratează ca pe cineva care nu contează, atunci asta spune ceva despre cât valorezi în ochii lor și, oricât ai întoarce-o pe toate părțile, e o informație utilă despre cine ești pentru ei.
Mie mi se pare o prostie ideea asta că trebuie să trecem totul prin filtru rațional, prin minte, că dacă te superi ești prea „sensibil”. Normal că ești. Ești om, nu manual de psihologie. Și când cineva te tratează urât, ai tot dreptul să o simți. Ai dreptul să te doară, să te retragi, să spui „nu mai vreau în jurul meu oameni care mă tratează așa”.
Pentru că, în final, a nu o lua personal devine doar un alt mod de a te minți că n-a fost chiar așa de grav.
Și ce să vezi, uneori, e grav. Uneori, un om te lovește exact unde doare, știind că te doare. Iar dacă alegi să nu o iei personal, practic îi spui că poate s-o facă din nou, că tu ești suficient de „echilibrat” cât să nu te clatini. Dar echilibrul ăla, când e testat la extreme, devine pasivitate. Devine neputință ambalată frumos în autocontrol și, în timp, nu mai știi nici ce simți, nici când e cazul să pleci.
Ia-o personal, pentru că oamenii ăștia știu exact ce fac. Și dacă îi tot ierți sub pretextul că „au și ei traume”, o să ajungi să-ți negi propriile limite. Și propiile simțuri. Și propria intuiție, care ar trebui să-ți fie prima lege după care să te ghidezi.
Nu toți oamenii rănesc pentru că suferă. Unii rănesc pentru că pot. Și, sincer, datoria ta nu e să le înțelegi rănile. Poți să le accepți, dar nu și atunci când rănile lor deschid altele în tine.
Așa că ia-o personal. Este dreptul tău. Este privilegiul tău. Și bucură-te când faci asta.
Pentru că înseamnă că te respecți suficient cât să nu mai tratezi răutatea/indolența ca pe o neînțelegere. Și înseamnă că ai învățat, în sfârșit, că empatia e valoroasă doar până în punctul în care începe să te distrugă.” (Alex Andronic)
17.10.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)