Actualizare in 08.10.2025 - am primit ISBN 978-973-0-42839-1. Cartea este disponibilă cititorilor prin solicitare directă - vă rog să-mi trimiteți o adresă de email prin mesaj privat la prezenta postare (în josul paginii).
*
Motto1: "Știi care e problema cu lumea asta? Toți vor o soluție magică la problemele lor, dar niciunul nu crede în magie." (Lewis Carroll, Conscious Reminder Beyond)
Motto2: ”Cei din urmă vor fi cei dintâi și cea dintâi vor fi cei de pe urmă.” ;-)
Motto3: ”Vă puteți trăi viața în două moduri. O modalitate este de a gândi că magia nu se întâmplă. A doua este să crezi că tot ce se întâmplă este magic.”
Ziua de azi, 05 octombrie este o bornă a timpului pentru mine și, implicit, pentru noi doi. Un fel de ”before and after”, cum zic englezii. Atunci s-a produs magia!
În urmă cu 15 ani, această bornă a timpului a făcut separarea între cele două vieți ale mele, complet diferite între ele, trăite în una singură, pe principiul ”2 in 1”. :)
Este prima dată când m-am gândit că merită onorat și sărbătorit acel moment de magie. Așadar, azi sărbătoriiiim!!! :)))
De aceea, am decis că 05 octombrie este ziua cea mai potrivită pentru lansarea acestui nou volum de versuri ”Femeia, Vrăjitoarea cea Rea sau cea Buna?”
Prezentarea acestui volum de versuri este bine sintetizată în secțiunea numită ”În loc de prefață”, deci o voi lasa mai jos, integral.
Acestea fiind zise, iată, iar mi-am mai împlinit încă un vis de pe lista aia, a mea, cu vise! :)
Unora le poate părea un simplu moft, dar pentru mine este cu mult mai mult decât atât. Unii vor observa imperfecțiunile, eu văd frumusețea experienței și magia împlinirii ei. Unii vor încerca să minimizeze totul până rămâne nimicul, eu maximizez chiar și nimicul până devine totul. Unii vor vedea numai aparența, eu văd profunzimile. Asta e magie! Și, în mod sigur, vor fi destui care vor vedea aceleași lucruri ca și mine. Ei sunt cei care contează, ei sunt cei care schimbă lumea. Restul... ;-)
Căci, da, cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi cei din urmă. ;-)
Și, desigur, ”vă puteți trăi viața în două moduri. O modalitate este de a gândi că magia nu se întâmplă. A doua este să crezi că tot ce se întâmplă este magic.”
Lectură plăcută!
PS (05.10.2025): Inca nu am primit ISBN-ul de la Biblioteca Nationala, desi cererea a fost inregistrata din 29 septembrie. Cartea va fi disponibila celor interesati dupa ce voi anunta primirea ISBN-ului.
Actualizare 08.10.2025 - am primit ISBN 978-973-0-42839-1. Cartea este disponibilă cititorilor prin solicitare directă - vă rog să-mi trimiteți o adresă de email prin mesaj privat la prezenta postare (în josul paginii).
*
În loc de prefață...
După ce am publicat în iulie 2022 primul meu volum de poezii, numit "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire" (care a cuprins toate poeziile mele compuse pana in acel moment, adica 453 de poezii, adunate în 359 pagini A4), am continuat și în următorii trei ani, până în prezent (octombrie 2025), să compun versuri, dar oarecum sporadic, până când s-a conturat această tematica interesantă despre Femeie: în funcție de ochii care o privesc și care o apreciază, ea poate fi percepută fie ca o Vrăjitoare Rea, fie ca una Bună. Sau, paradoxal, ambele deodată. :)
Desigur, Iubirea vede întotdeauna Femeia ca fiind Vrăjitoarea cea Bună, Zâna. Ea are abilități misterioase, magice, deține puterea farmecelor care ajută, vindecă și salvează, deci, acțiunile ei sunt întotdeauna blânde și pozitive.
Prin Vrăjitoarea cea Rea eu am văzut Umbra, un fel de alter-ego
al aceleiași Femei - dintr-o perspectivă spirituală – un fel de
subpersonalitate care manifestă abilitățile ei de putere, cu ajutorul cărora ea
își exprimă ferm și fără echivoc propriul adevăr și deciziile, atitudinea clară
împotriva minciunii, pe care nu o tolerează, cum nu tolerează nici abaterile de
la o conduită morală și sănătoasă, pedepsind trădarea și generând consecințe pe
măsura faptelor reprobabile.
Așadar, chiar și ea însăși, Femeia, privindu-se în
oglindă, se poate vedea ca fiind fie ”cea Bună”
fie ”cea Rea” în funcție de sentimentele și starea interioară în care
este când își vede reflexia, dar și în funcție de acțiunile pe care le-a
desfășurat sau urmează să le aplice.
M-am privit și eu în oglindă, iar ceea ce am
văzut am pus în cuvintele poemelor din acest volum. Uneori am văzut-o în mine
pe Zâna cea Bună sau pe Sfânta – adică, altfel spus, pe Vrăjitoarea cea Bună,
deși poate că mi-aș fi dorit s-o văd pe ”cea Rea”, ca să-mi împrumute din
puterile ei specifice. Alteori, mi-aș fi dorit s-o văd pe ”cea Bună”, ca să-mi
tempereze starea interioară pe care o resimțeam atunci când ”Vrăjitoarea cea
Rea” își manifesta fățiș nemulțimirile și își declara supremația.
Am vorbit în versuri pentru mine, dar am vorbit
și pentru toate Femeile care au nevoie să se exprime și nu știu cum sau care
vor doar să asculte și o altă perspectivă.
”Vrăjitoria” feminină nu-i chiar un subiect
simplu de înțeles, cu atât mai puțin simplu de transpus în versuri. Este ca
mersul pe un teren cu nisipuri mișcătoare.
Femeia, se știe, este mereu, oricum, foarte greu de înțeles, chiar și de către ea însăși uneori, însă, aș vrea să nu existe pentru nimeni nici un dubiu că, indiferent de influențele exterioare, în mod incontestabil, ”Femeia are întotdeauna dreptate!” Ea are dreptate chiar și atunci când ea însăși ar vrea să nu aibă dreptate. :)
În esență, versurile
mele continuă să prezinte Femeia care se descoperă pe sine tot mai autentică, mai
asumată, mai fermă, dar care își permite să-și manifeste și vulnerabilitatea, sensibilitatea,
având o credință puternică în sine, în propria-i intuiție, în compasiune și în
propria-i călătorie magică.
Dar, totodată, am continuat
să surprind și Iubirea Femeii față de Bărbatul ei, modul în care ea potențează
călătoria lor împreună și viziunea ei asupra acesteia. El este, desigur, Magul
Alchimist, singurul în măsură să facă față ”farmecelor” Vrăjitoarei lui.
Există în unele poeme și o notă puternică de solidaritate feminină, cu alte cuvinte - o solidaritate între Vrăjitoare, în legătură cu care vă rog să vă imaginați următoarea scenă: câteva Vrăjitoare adunându-și puterile laolaltă în jurul unui ceaun uriaș, sub care arde un foc în vâlvătaie, aruncând cu scântei în toate direcțiile, ceaun în care bolborosește un lichid vâscos verde-fosforescent, în care fiecare aruncă pe rând câte o vrajă, câteva ierburi magice, vreo incantație misterioasă sau alte ingrediente oculte… poate vreo aripă de pasăre, vreun picior de broască sau un banal ochi de crocodil… încercând să obțină împreună poțiunea fermecată necesară pentru… salvarea planetei, desigur, voi pentru ce altceva credeați? :)
Așadar, revenind la realitatea noastră, cea fără
ceaunuri pline cu poțiuni și fierturi magice, așa cum spuneam și în Prefața
volumului de versuri precedent ”Oglinzile Sufletului -
Poeme de Iubire", toate poemele îmi oglindesc lumea, aşa cum eu am văzut-o prin ochii mei şi aşa cum am filtrat-o prin
sufletul meu. Lumea este ambivalentă. Este fie frumoasă, luminoasă, dreaptă, corectă, neîngrădită, fericită, fie umbrită, cu închisori de suflete şi reguli unilaterale, cu bariere în faţa libertăţii, şi cu gratii în faţa aripilor. Era inevitabil ca Femeia din
versurile mele să nu reflecte cât mai mult din această lume, așa cum e ea, bună
sau rea.
Aşa că mi-am pus inspirația, imaginația și metaforele să lucreze. Mai mult decât atât, prin unele poeme am
deschis porţi către Cer, am ridicat trepte către Dumnezeu, şi mi-am pus aripi de înger pe
sufletul dornic de zbor. Am invocat puterile Cerului și am primit cu
recunoștință ajutorul divin. Sacralitatea este întotdeauna un apanaj al Femeilor
Vrăjitoare, se știe. Cu Dumnezeu înainte nu poți greși niciodată!
Când aripile de înger mi-au obosit, le-am lăsat deoparte să-și recupereze forțele și am încălecat pe mătura mea fermecată de Vrăjitoare, mi-am pus pe cap pălăria magică și mi-am șoptit incantațiile secrete puternice, la miezul nopții, sub clar de lună plină. Ei bine, nici cu acestea nu dau greș niciodată! :)
Veți constata că acest volum de poezii are o energie diferită, nouă, față de cea cu care eram obișnuită până de curând în versurile mele, poate și datorită micilor incursiuni de introspecție și integrare a versiunilor mele de Femeie din trecut, proces surprins în mai multe poeme, ceea ce le face să pară a fi învăluite într-o aură ușor filozofală. O spun într-un sens ușor peiorativ, desigur, căci nu vreau să las vreo impresie greșită, cum că m-am apucat de versificat tratatele lui Confucius, ale lui Descartes sau Spinoza, doamne ferește. :)
Indiferent cum suntem
văzute, bune sau rele, de alții sau chiar de noi înșine - noi, Femeile, suntem incontestabil
Vrăjitoarele acestei lumi: noi o creăm, o transfigurăm și implementăm ”magia”
în viața tuturor, indiferent ce înseamnă asta pentru fiecare în parte.
Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi citit, mă citiţi şi mă veţi citi.
Cu drag şi recunoştinţă, Liliana
Şi, așa cum spuneam mai sus, pentru că esența
versurilor mele este Femeia redescoperită în Sine însăși, reiau
aici două texte foarte sugestive în acest
sens.
"Ușor,
ușor, femeile încep să iasă din traumele și dramele colective. Se trezesc.
Încep să realizeze ceea ce li s-a furat - dreptul la autonomie corporală,
respectul, dreptul de a trăi o viață împlinită, dreptul la sănătate, dreptul la
fericire, dreptul la alegeri. Încep să vadă că pot ieși din rolurile de martir
și de victimă. Încep să se respecte și să ceară respect. Încep să vadă că a fi
femeie nu înseamnă condamnare pe viață la suferință.
Toate
acestea spre disperarea celor care beneficiau și încă beneficiază de pe urma
oprimării și subjugării feminine.
Femeile
încep să fie fericite după mii de ani de sclavie în patriarhat. Rup lanțurile.
Își descoperă furia interioară - acea furie sănătoasă pe care au fost învățate
să o reprime și care le arată cât de mult au fost nedreptățite și abuzate.
Încep să-și vadă și umbra, partea întunecată, ceea ce numim feminitate toxică -
toate acele modalități prin care am supraviețuit ca femei într-o lume în care
nu am avut niciun drept (people pleasing, manipulare, competiție cu alte femei
etc). Multe femei învață acum să îmbrățișeze umbra și s-o integreze, așa încât
aceasta să nu le mai controleze din inconștient.
Evident,
procesul este extrem de lung și deloc facil. Sunt mii de ani de îndoctrinări și
de traume colective. Dar am încredere în Femininul acesta trezit, care se
redescoperă și reîncepe să se manifeste în toată splendoarea și frumusețea lui,
în sălbăticia și puterea lui, în bucuria unei autonomii emoționale și fizice.
Societatea e zguduită din temelii pe toate planurile. Mor iluzii, mor doctrine,
mor credințe toxice.
Cu
fiecare femeie care se ridică și se vindecă, o parte din Femininul rănit se
întoarce Acasă. Și da, Femininul sănătos, vindecat, e foarte puternic și incredibil
de frumos! La fel ca Masculinul sănătos și vindecat. Două forțe minunate,
prezente în fiecare ființă umană în proporții unice, și care pot ajunge să
conlucreze și să se iubească în cel mai splendid mod cu putință." Autor: Laura Cristina (sursa – pagina facebook)
*
"Fii mândră de femeia care
ești - femeia care a continuat să se meargă chiar atunci când drumul era neclar,
care a învățat să citească stelele propriei intuiții, care a ales adevărul în
locul aprobării chiar și atunci când îi tremurau genunchii. Fii mândră de anii
în care ți-ai purtat propria speranță ca un felinar fragil și totuși ai oferit
lumină celorlalți; mândră de părțile moi pe care ai refuzat să le împietrești,
de granițele pe care le-ai construit din vindecarea ta, de standardele pe care
le-ai ridicat din durerea ta.
Valoarea ta nu este o oglindă pe
care ochii altora să o decidă; este o bătaie de inimă, o casă, o descendență
din femeile care și-au făcut o viață din curajul lor. Nu te rușina pentru că
altcineva te-a văzut printr-o fereastră mică și a confundat rama cu mărimea ta.
Viziunea lor este limitată de vremea lor; viața ta este un cer întreg. Nu ți se
cere să te micșorezi pentru a rămâne iubită, să-ți micșorezi bucuria pentru a
fi tolerată, să-ți potrivești adevărul în forme care să arate frumos pe raftul
altcuiva. Fii mândră de vocea pe care ai crescut-o din șoapte, de coloana
vertebrală făurită fără aplauze, de harul ce ți l-ai descoperit după ce s-a
închis ușa.
Fii mândră de neterminarea ta - înseamnă
că ești suficient de vie pentru a continua să devii. Stai în numele tău cu
ambele picioare, binecuvântează drumurile care te-au făcut, și lasă
neînțelegerile să treacă pe lângă tine. Femeia care ești nu este un zvon, este
un fapt, scris în suflare și dovadă. Poartă-te ca un răsărit de soare care nu
datorează scuze pentru că este luminos. Și când lumea te interpretează greșit,
zâmbește ușor și continuă să te ridici, pentru că treaba ta nu este să încapi
în ochii lor; este să-ți onorezi propria lumină și să o lași să te conducă
acasă.
Tu, Femeie,
eşti templul – nezidit de mâini, format din suflet, sânge şi ritmul străvechi
care a ţinut-o în viaţă pe mama mamei tale. Tu eşti uşa şi altarul, rugăciunea
şi ecoul care răspunde, martorul care-şi aduce aminte şi flacăra care refuză să
uite.
Înlăuntrul
tău, tu ești precum schițele oceanelor care mută munții, curajul semințelor
care încolțesc în întuneric pentru că ele cred într-un soare nevăzut, răbdarea
luminii lunii care nu se îndoiește niciodată de propria întoarcere.
Nu ești șoapta
care te-a numit mică, ci vindecătoarea care a învățat să țină focul în mâini
fără să se ardă și să toarne apă fără să se golească; trupul tău este un
pergament de înțelepciune scris cu cicatrici și moliciune, mintea ta este un
cer care a învățat gramatica furtunilor și încă insistă pe stele, spiritul tău
este un clopot care sună chiar și când camera este goală, chemându-ți acasă bucățile
de suflet împrăștiate.
Nu ai nevoie
de permisiunea de a fi sacră, suflarea îți este tămâie, hotarele tale sunt zidurile
sfinte care îți protejează pacea, vocea ta este un răsărit de soare care învață
umbrele cum să asculte; gingășia ta mângâie, nu frânge, puterea ta încălzește,
nu rănește.
Mergi ca
o binecuvântare ce-și amintește izvorul, vorbește ca apa care a învățat tunetul
și șoapta, iubește ca luna, pe deplin sigură de strălucirea ei chiar și atunci
când nu toți o văd; când tu stai, pământul își amintește menirea lui; când te
odihnești, ziua își găsește ritmul; când te alegi, generațiile își descleșează pumnii;
ești păstrătoarea începuturilor și paznicul întoarcerii, poezia care se scrie
în fiecare dimineață, ușa deschisă prin care compasiunea intră și refuză să plece;
pașii tăi sunt o procesiune, mâinile tale sunt un refugiu, privirea ta este o
ungere liniștită;
Ești
femeie, ești templu – nimic de-al tău nu trebuie împrumutat, ascuns sau
explicat – stai în sacrul tău, așează-te în blândețea ta, ridică-te în
cunoașterea ta, căci oriunde ai fi, sfințenia este la ea în casă. " Autor:
Steve De'lano Garcia (sursa –
pagina facebook)
”Femeia, Vrăjitoare
Rea sau Bună?”
Acest volum de versuri are 100 pagini A4 și este compus din 77 de poeme, dintre care: 45 de poeme noi, la care am adaugat 32 de poeme personale mai vechi, dar care se înscriu în tema curentă, Femeia în diferite ipostaze (Zâna, Sfânta, Sânziana, Vrăjitoarea cea Bună sau cea Rea, Crăiasa, Zeița, Iubita sau Femeia Gospodină), și care au fost selectate din cuprinsul primului meu volum de versuri ”Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire”, publicat în 2022.
*
Cuprins
În loc de prefaţă....
Femeia,
Vrăjitoare Rea sau Bună?
Pantofii
mei stiletto, Darul lui Dumnezeu
Şi,
totuşi, SUNT O SFÂNTĂ!
Femeia oglindindu-L
pe Dumnezeu
Nu-i nimeni mai presus de Femeie!
Floarea de Crin, Bună Lui Vestire
O Sânziană alături de un Mag
Zborul
spre cuib
Chiar şi când ei nu Te mai vor…
Din mine străluceşti!
Hristos,
Pâinea Vieţii Veşnice
Ispititorului
Noi
exemplul Lui l-am luat!
Spovedania
Totul
este posibil?
Mi-e
Sufletul o Floare Albă de
Crin
Hoţul de Bucurie
Perfecţiunea e-nscrisă în genele mele?
Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte
Bineînţeles că sunt vigilentă!
Maria Magdalena, Flacără Aprinsă
Floarea de Crin
și Magul Grădinar
Poți
să taci?
Ești Rară!
Bărbații în Noua Energie
Podurile
peste care am trecut
Proiectul
meu de călătorie
Limitele
sunt necesare
Zgomotul
lumii și Adevărul tău
Ți
se pare!
Maria
Magdalena vorbeste...
Femeia - un labirint încurcat?
Protejeaz-o!
Îți
vei mulțumi
Cea
mai dulce răzbunare
Darul Vindecatoarei
Bărbatul
în Ecuația Iubirii
Conștientizarea când vine…
Frica e doar o
provocare
Tu
ești motivul
Reintegrată
Iubirea vrea ”totul
sau nimic”
Magul Alchimist
Petrecere cu Gărgăuni
Te iubesc, Liliana!
Cuvântul dat de Ursitoare
De vorbă
cu Oglinda
Buna Vestire
Aripile
mele
Nu sunt o sfântă
Arome de toamnă
Sărutul meu e fermecat
Tu m-ai numit Femeie
Pentru el
Al Evei destin
Eva,
Femeia
De ce, de ce, Eva?
Perechea lui, Eva.
Pentru
Ea
Promisiunea
Inima
Femeii
în Sufletul Femeii
Unul
lângă altul
Fără
El ce-ar fi Ea?
Femeie, când tu iubeşti
Sunt Eu în mii de cioburi
Sânzienele
Maria Magdalena
Destin de Zeiţă
Eu–fir alb, Tu–fir roşu
Norocul
liliacului îndrăgostit
Iubire fermecată
Floarea de Crin fermecată
Mireasa
Cerului
Manifest
Femeia, Crăiasa din povești
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)