Cicatricile tale

 

Cicatricile tale

Autor: Liliana Pașcanu

1.

Cele mai mari cicatrici de pe sufletul tău

ți-au rămas amintiri care nu te mai dor,

dar le porți în adânc, nu le poți anula,

ele-ți sunt ca desenul impregnat în covor.

Sunt sculpturi învechite, la care-au lucrat,

nu străini oarecare, nici dușmani din trecut,

ci doar mâini cunoscute, pe care, cu grijă,

în mâinile tale, cândva, le-ai ținut.

2.

Sunt sculpturi desenate chiar de-aceia care

pân-la capăt, în suflet, au fost invitați.

I-ai iubit și-ai crezut că vor sta ca un zid

între tine și rău – curajoși, devotați.

N-ai crezut că, de fapt, ei urmau să devină,

pentru tine, chiar răul în sine, deplin.

Așa se traduce cuzimea tăcută

a trădării ce-ți picură-n suflet pelin.

3.
Ea, trădarea, nu vine cu avertismente,

ci îți intră pe ușă, zâmbind ipocrit.

Îi oferi și în inimă un loc și onoare,

dar ți-l lasă în urmă ruinat, scrijelit.

Te rănește și-ți cicatrizează trecutul,

îți pătează-amintiri și rămâi cu-ndoieli:

oare câte din zilele-acelea-adunate

respirau doar minciuni printre făgăduieli?

4.

Îți privești în lumină vechi fotografii

și te-ntrebi: cât din ele era chiar real?

Cât era bucurie curată, senină,

și cât, cu speranță, doar clișeu ideal?

Răscolești amintiri și te-ntrebi de ce oare

n-ai văzut nici un semn? Și cum de-ai ratat

fiecare privire greșită, piezișă,

adevărul mascat de minciuni și trucat?

5.

Ajungi să privești în trecut ca străinii.

Vezi momente pe care le credeai preferate,

dar acum poartă haine doar familiare,

de-adevăr și căldură pe veci dezbrăcate.

Ai răbdare cu tine și-n iertare te pierzi

și le cauți motive pentru tot ce-au făcut.

Căci iubirea te-adună și îți antrenează

compromisul - să-ți mângâi tot ce te-a durut.

6.

E-o durere ascunsă în trădarea aceea,

căci nu-i numai pierderea de oamenii dragi.

Se dărâmă o casă, adăpostul tău arde.

Și nu poți să fugi, nici să te retragi.

Și nu poți să crezi prăbușirea ce vine!

Vezi focul ce arde viitorul în scrum.

Din tot ce-ați avut împreună, nimicul

se-nalță, precum o fantomă, din fum.

7.

Și nu îți lipsește doar ce ai avut.

Ți-e dor și de ei, căci credeai că-s ai tăi.

Credeai că acolo vor fi neîncetat.

Dar, iată, trădarea e cu vânătăi

pe sufletul gol, răvășit și-necat,

ca după furtună. Și nu poți să crezi.

Ți-e dor și de tine, cea fără dureri,

ce azi ți-ar fi spus că exagerezi.

8.

Dar nu, știi că nu. Ai rămas cu tristeți,

ai rămas să jelești, pentru-o vreme, ce-ai fost.

Neîncrederea-ți e, pentru-o vreme, stindard

și-n orice ți se-ntâmplă intuiești și un cost.

Vezi capcane în jur, vezi momeli în cuvânt,

noi hotare și-alarme la porți îți zidești,

ți-este frig mai mereu și refuzi ajutorul,

hotărâtă, din tine, să nu mai plătești.

9.

Îți devii, ție însăți, o gardă de corp,

te ferești și măsori orice îndrăzneală,

vezi trădare mascată în toți pașii ce vin,

în cuvinte purtate de timp și cerneală.

Vezi minciuna rânjind pe la porți descuiate,

vezi profitul pe care-l așteaptă din tine,

intuiești orice gând necurat din cuvinte

măsluite atent, indecent, clandestine.

10.

Și totuși există ceva ce te-nmoaie:

Onoarea de-a fi mai presus de trădare.

Ea vine și-ți spune: tu ești pentru tine

simbol și exemplu de transformare.

Și ierți. Nu că vrei. Ci că asta se-ntâmplă.

Se rupe ceva din trecut spre prezent.

Cicatricile toate îți sunt vindecate

și nu te mai dor cum dureau, recurent.

11.

Iertarea, când vine, nu-i permisiune.

Nu înseamnă că uiți și că ștergi tot ce-a fost.

Ea vine să vindece amărăciunea

ce-n sufletul tău și-a făcut avanpost.

Îți treci mâna-ntr-o zi peste rănile-nchise

și nu le mai ceri explicații pierdute,

nici nu mai asculți de povești ruginite,

ce încă-s cu ață prea albă cusute.

12.

Privești în oglindă și știi c-ai iertat.

Și poate-ai fi vrut să n-o faci, să nu-nchizi

poveștile toate fără nici o pedeapsă.

Dar asta, desigur, nu tu o decizi.

Într-o zi liniștită, chiar obișnuită,

îți vei da seama că nu te mai doare.

Ai făcut sanctuar din propriul curaj

și te-ai așezat gardian la intrare.

13.

Știi acum diferența dintre cei care-așteaptă

să intre cu inima largă, deschisă,

și cei care vor o bucată din tine,

de parcă, din start, le-ar fi fost lor promisă.

Acum, da, ai repere în cicatricile tale

și ceri doar ce meriți: prezență constantă.

Nu vrei performanță, ci doar onorare.

Încrederea-ți este reprezentantă.

14.

Căci atunci, la-nceput, când curat i-ai iubit,

ei erau, neîndoielnic, cei mai dragi dintre toți.

Nu erau nici dușmani, nu erau nici străini,

însă s-au transformat, pentru tine, în hoți.

Părți multe din suflet ți-au furat și-au trădat

adevărul frumos care-a fost între voi.

Însă azi, c-ai iertat, vezi oglinda în ei:

mai întâi, tu cu tine, erai în război.

15.

Astăzi vezi bine, ai învins și-ai pierdut.

Tu pe tine, desigur, atunci te-ai trădat.

N-ai stiut să spui NU, n-ai putut să refuzi.

Slăbiciunea ta doar i-a stârnit, provocat.

Ai văzut, între timp, cicatricile tale

cum se vindecă-n focul de tine pornit,

și-nțelegi că nu ei sunt cei ce contează,

ci ce vezi în oglindă. Ce ai devenit.

16.

Deci, privește acum! Iată, sufletul tău!

E întreg și frumos, chiar de-n semne-i gravat!

Din trădări și poveri ai transcris amintiri

și-ntr-o altă lumină azi le-ai asamblat.

Ești dovada că focul te-a călit în trecut

și că timpul doar înțelepciune ți-a dat.

Cicatricile tale din oglindă-ți vorbesc

să-nțelegi că, pe tine, de fapt, te-ai iertat.

poem compus in 09.10.2025

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

12.10.2025