De ceva vreme, sa fie vreo doua saptamani, ne trezim cu noaptea in cap din
cauza unor ciripituri cantarete. 
Pe la 6:30, cand rasare soarele, incepe concertul. Ma trezesc, ma uit la
ceas, vad cat e de devreme, le trimit in gand o mantra jucausa, gen "voi
n-aveti somn, inaripatelor?" si adorm inapoi. Peste un timp, incepe a doua
parte a concertului, apoi, peste zi, alte si alte reprize. 
La inceput am crezut ca e vreo mierla dezmeticita de primavara prea devreme
si s-a pornit pe cautat partener potrivit pentru cuibarit. Insa nu. Adrian a
fost cel care si-a dat seama cine erau solistii concertului: o familie de
grauri! 
Unde credeti ca s-au pornit a-si face cuib si puisori? Fix in zona
aparatului nostru de aer conditionat, prins pe exteriorul balconului. Nu putem
vedea exact locul, dar le putem auzi piuitul, cantecele si falfaitul de aripi.
In plus, le vedem zilnic cum zboara inspre si dinspre cuib, zburatacindu-si
aripile speriate si ingrijorate cand ne observa in balcon. 
Cand nu ne observa, vin cu curaj pe pervazul nostru, unde canta, se
asteapta una pe alta, si isi fac igiena penajului inainte de a cobora in cuib.
Am incercat sa le fotografiez si sa le filmez, insa am prins doar cateva
cadre foarte scurte, caci sunt foarte vigilente si imediat isi iau zborul cand
ne simt prezenta. Am incercat sa le inregistrez cantecul, insa nici asa nu prea
am avut noroc. Pe de o parte, parca au un senzor de pericol, ceva, caci parca
stiu cand sunt prin preajma si cand vreau sa le inregistrez, si, chiar daca ele
nu ma vad, tocmai atunci se opresc din cantat. Pesemne ca le da cineva alarma,
altfel nu-mi explic. 
Pe de alta parte, desi uneori am fost suficient de bine sincronizata cu
ele, fara sa ma simta, eu.... m-am incurcat in butoanele telefonului si nu mi-a
iesit filmarea.
Azi, am studiat mai cu atentie problema si am constatat ca, de fapt, in
zona sunt mai multe stoluri de grauri, nu doar cateva pasari razlete. La prima
vedere as fi crezut ca sunt ciori sau porumbei, dar, urmarind familia noastra
de grauri inspre ce directie zboara, cand zboara, am vazut cum se alatura
stolului asezat pe o antena de pe acoperisul unui bloc de 4 etaje, unde
suratele lor isi faceau siesta, isi curatau penajul si apoi schimbau ceva
informatii vitale despre viata in capitala.
Si, uite-asa, am descoperit, in cele din urma, o activitate pasareasca
extrem de agitata in aceasta perioada, cand toate isi cauta perechea, locul de
cuibarit si materialul potrivit de constructie.
Am facut si o filmare cu geamul deschis si, daca faceti abstractie de
zumzetul orasului si de zgomotul pulsului meu, pe care nu stiu de ce telefonul
meu extrasensibil il inregistreaza, puteti asculta multitudinea de ciripituri
vesele care se aude de la fereastra noastra la ceas de zi, in miez de martie,
de ati putea crede ca ne aflam in mijloc de padure si nu la etajul 10 in
capitala. 
PS. Gata, l-am surprins chiar acum cantand la fereastra noastra. Dati
sonorul mai tare, ca sa auziti, caci am inregistrat cu geamul termopan inchis.
Plus cu zgomotul pulsului meu!
La concerte, solistii canta pe scena, iar spectatorii asculta din sala sau
din loja. La noi, solistii canta direct in loja noastra.
Va imaginati tot stolul acela de grauri cantand deodata acolo, pe antena?
15.03.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)