Cristiana, iti multumesc!

 

In semn de multumire.... stii tu! ;-)

PS. Poza Sfinxului este facuta de insasi Cristiana. Este o poza care aduce multa putere, multa energie, multa incredere. Este Forta Sfinxului!

Eu: Este vorba de Zborul care ne implineste, Cristiana, precum zborul pescarusului Johnathan Livingstone, a lui Richard Bach, cel dincolo de orice limite. Noi doua vom discuta  mai multe.

Cristiana: Eu sunt unul dintre oamenii care s-au simțit impulsionați de tot ceea ce am citit aici, pe blog cu privire la această experiență a voastră. Poate chiar prea mult, căci în clipa în care am aflat că ați lăsat Grădina în urmă, mi-au dat lacrimile... Nici acum nu sunt foarte ok și nu știu de unde îmi vine această ghiară în gât. În gât... în piept... Știu doar atât, că nu trebuie să să-i las loc, să nu fie sămânță ghiara asta, ci tot impulsul acela frumos, încurajator, minunat care mi-a luminat viața ani de zile!!! Când apărea o nouă scriere, îmi luam cafeluța, mergeam în balcon prin micuța mea Grădiniță (!) și citeam cu nesaț... dar acum, dacă voi vă bucurați - mă bucur și eu! Eu moartă-coaptă musai să plec la Brașov, poluarea de aici și dorul de munte mă stinge ușor-ușor... Știu din 1987 că indiferent ce drum aleg în viață - tot acolo voi ajunge. Așa că... în loc să ajung eu la voi, o să ajungeți voi la mine !!!

Cu mască sau fără mască !!!

 Eu: Cristiana, iti inteleg starea de regret si stiu ca si alti cititori ai nostri o resimt, caci povestile noastre din Gradina au adus in viata oamenilor o briza placuta, insorita, inflorita si parfumata, care le-au inveselit foarte multe momente din viata. Si tu, ca si multi alti prieteni care ne-au trimis feedback-uri de-a lungul timpului, ai indragit lumea noastra frumoasa si colorata din Gradina, aceea pe care noi am impartasit-o public, iar acum este cumva firesc sa se simta lipsa episoadelor care veneau dinspre noi ca o raza de lumina jucausa (pentru ca noi am incarcat textele si fotografiile nu doar cu informatie interesanta, ci si cu energia noastra). Dar ceva s-a schimbat in lume, iar noi am intuit asta la un moment dat. Am simtit cu ceva vreme in urma ca venise timpul sa facem schimbarea aceasta. Ne-am simtit impliniti de experienta Gradinii, ne-am imbogatit viata si sufletele cu tot ce am trait acolo si suntem foarte recunoscatori pentru aceasta! Am fost privilegiati! Si, pentru ca noi nu vorbim despre planurile noastre inainte de a le implini, n-am putut sa avertizam pe nimeni privind incheierea acestei aventuri in Gradina, cu atat mai mult cu cat noi nu ne dorim sa fim exemple de decizie pentru nimeni. Noi actionam atipic, uneori chiar controversat si in contratimp cu cei mai multi (avem rostul nostru) si nu am fi dorit sa influentam actiunile nimanui (desi ne-au fost solicitate sfaturile). :) De acum inainte altfel curge energia, alte cai minunate se deschid inainte pentru toti, important este sa imbratisam cu inima deschisa si cu incredere ceea ce vine inspre noi, precum si calea pe care o alegem din multitudinea potentialelor care se disting. :) Cu tine abia asteptam sa ne intalnim cat mai curand, asa cum ti-am spus si in privat si vom povesti mai multe. Chiar vorbeam cu Adrian aseara despre asta si despre cum se aseaza lucrurile in perioada urmatoare. Chiar daca au incetat povestile noastre despre Gradina, noi insine si toti impreuna cream mai departe o mare, frumoasa si eterna poveste. :)

Am recitit mesajul tau de cateva ori, Cristiana, si de fiecare data m-a emotionat, caci mi-am amintit de toate mesajele tale trimise catre noi in decursul timpului, cat am fost in Gradina, si cum mi te imaginam de fiecare data cum stateai tu in balconul tau cu flori, cu cafeaua alaturi si cum ne citeai povestile zambind! :) Sa stii ca deseori am scris textele gandindu-ma la tine si aproape adresandu-ma numai tie. :) Te-am simtit mereu aproape nu numai cu gandul si cuvantul bun si sustinator, dar si cu sufletul! Esti cu adevarat o prietena foarte draga si niciodata nu ma voi putea recompesa suficient pentru tot ce mi-ai oferit din suflet mereu, chiar din vremuri foarte de demult. :) Imi doresc cu toata fiinta mea sa te vad impacata, linistita si fericita pe plaiuri de munte, locuind in Brasov si continuandu-ti studiile pe carari inconjurate de cetina si ozon montan, Cristiana! Si, cu certitudine, ne vom vedea si acolo, caci Brasovul este doar la un pas distanta de oriunde am putea fi noi de acum inainte, infinit mai aproape decat Gradina. :) Gradina ne-a fost un cuib ascuns, ferit, izolat si aproape de nimeni altcineva in afara de noi patruns cu pasii. Asa a fost sa fie, si mie imi pare tare rau ca tu n-ai apucat sa ne vizitezi acolo, dar stiu ca nu-i intamplator. Era foarte, foarte departe, la peste 8 ore drum continuu. Mama mea, cand a fost la noi in 2017, ne-a zis ca a doua oara nu mai vine, ca ne-am mutat prea la capatul pamantului. :) Dar a fost totul cu rost, caci asa cum am "crescut" noi doi acolo nu stiu daca reuseam in alta parte atat de repede si de frumos. :) Sa ne revedem cu bine, zambind, oricare ne-ar fi povestile pe care le generam in jurul nostru.

*

Cristiana: Liliana, aseară târziu am simțit în sufletul meu că da! trebuie să fiu liniștită, cu sufletul înălțat, exact la fel cum de-a lungul timpului am simțit totul de la tine! Și am fost bucuroasă, am adormit cu zâmbetul pe buze. Poveștile voastre nu au fost ziarul de dimineață, a fost ceva mult mai profund, a fost o trăire profundă, de aceea acum am suferit aproape două zile, ori de câte ori mă gândeam la voi. Dar da, vom discuta cu prima ocazie, abia aștept sau... știi cum spun eu: aștept cu răbdare! pentru că treburile voastre personale sunt mai importante acum. Va fi când va fi !!! și va fi cu multă-multă bucurie !!!

Voi ați crescut acolo, așa cum eu am crescut în condiții asemănătoare într-un apartament propriu unde am locuit timp de 18 ani, unde am început activitatea mea astral-mentală, ceea ce în casa părinților mei nu aș fi avut condițiile necesare. Am înțeles foarte bine asta, făcând comparație chiar cu mine. Și când am plecat de acolo, am știut că a fost o perioadă, căci eu sunt cam izmană pe călător! cum zic românii, schimb locul fără să urmăresc decât ceea ce știu eu că trebuie făcut. Știu că voi locui o vreme în Brașov, dar simt că nu e ultimul popas acolo, ci în altă parte, dar toate sunt pentru a face exact ceea ce trebuie să fac.

Astfel încât, cu încredere să mergem mai departe!!!

Vă îmbrățișez din nou, dragii mei, cu mult respect și cu mult drag !!! Suntem oricum pe aici, în zilele noastre oriunde am fi suntem împreună !!!

*

"Misiunea" noastra in Gradina s-a incheiat cu succes si ne-am retras in plina glorie. Acum avem o noua "Misiune Imposibila" in capitala, pe care, daca o acceptam (si noi, ca si Tom Cruise, in seria de filme cu acest nume, pe care tocmai am revazut-o ) vom scrie istorie. Istoria noastra, personala, desigur!

13.08.2020