Dansand dupa ploaie in soare

Stirile meteo doar despre asta vorbeau. Ploua aici, ploua dincolo, ploua in nord, ploua in sud, plafonul de nori trece de aici dincolo, apoi de colo-colo, nuclee de furtuna apar si dispar, migreaza si se descarca de apa si, pe alocuri, de grindina, ma rog, de-astea.

La noi mai usurel, asa. Mai potolit. Norii, da, apareau si dispareau, mai stropeau un pic, mai iesea soarele, joc din acesta dragut de societate, inocent, fara agresivitate si tupeu, fara arogante meteorologice si fara rautati gratuite.

Azi, insa, niste nori mai dubiosi s-au inteles intre ei si s-au decis ca ar cam fi timpul sa-si verse bagajul pluvial si deasupra noastra. Sa fie si pe la noi jocul mai interesant, mai captivant.

Si-a plouat. Si chiar a plouat! Pe bune, asa ploaie chiar n-a mai fost de ceva vreme. Bine ca n-a cazut grindina, ca la cat a tunat si-a fulgerat nu ne-am fi mirat. As fi zis ca in Ceruri a avut loc Marele Razboi Intergalactic, asa scandal ce-a fost!!

Prima noastra ingrijorare in urma potopului de afara ne-a dus cu gandul mai intai la florile de afara. La trandafiri, clematite, dar, mai ales, la bujori!

Ultimii, respectiv, bujorii, abia inflorisera si abia isi incepusera spectacolul de culoare si parfum. Ne-ar fi parut rau sa se treaca atat de repede, doar dupa o ploaie.

Chiar ieri dupa amiaza ii inspectasem pe toti la rand, cand venise la noi fetita unei vecine sa ne roage sa-i dau niste flori ca sa duca la scoala cu ocazia incheierii anului scolar. Acesti vecini, parintii fetei, nu au deloc flori in curte din cauza multor animale pe care le cresc si care ar calca totul in picioare sau le-ar manca.

Asa ca au trimis fata sa ne roage pe noi, daca vrem, sa-i dam cateva flori pentru diriginta. Tot satul stie ca avem curtea plina de flori, deci am fost prima lor optiune.

Cum noi nu taiem deloc flori din curte pentru a le pune in vaze, in casa, am avut o oarecare strangere de inima la solicitarea fetei. Insa, fiind un caz special si cu un scop nobil, mi-am calcat pe inima si am taiat 10 bujori pentru doua buchete. Oricum, ca anul acesta n-am avut niciodata atatia bujori infloriti. S-au inmultit excesiv si au explodat in inflorescente uriase, bogate si parfumate. Asa ca am facut un copil fericit.

Ploaia de azi, insa, ne-a obligat sa mai taiem cativa bujori. Cei de pe marginile tufelor s-au prabusit, pur si simplu, la pamant sub greutatea corolelor mari si grele de petale incarcate cu apa si de la forta ploii torentiale. Asa ca ne-am zis ca, decat sa se scuture afara, pe pamant, sa incercam sa le salvam in casa.

“Efemeritate sublima” – cum foarte frumos mi-a scris o prietena pe facebook. Frumusetea care inalta sufletul, ridica vibratia si trezeste si stimuleaza candoarea si puritatea copilului din interiorul nostru.

 

Pot spune, cu ocazia acestui Potop al lui Noe, ca ne-am umplut si noi casa cu bujori.

Pana i-am aranjat pe toti in vaze si le-am administrat si o sedinta foto profesionista, ca la carte, a iesit si soarele. Dar un asa soare, ca mi-au dat lacrimile de la atata stralucire neasteptata.

Am imprastiat vazele cu flori pe la ferestre, apoi am iesit afara sa vad ce s-a ales de restul florilor. Apa inca baltea prin curte, pana la nivelul gazonului proaspat tuns de Adrian chiar ieri cu aparatul acela electric si smecher de tuns iarba.

Mirosul de iarba proaspat taiata, combinat cu parfum de fel de fel de flori si stimulate toate de umezeala ploii incalzita de caldura unui soare incandescent, arzator si orbitor, in ciuda orei dupa-amiezii, a generat un cadru olfactiv magic, de poveste, cu tenta usor rustica, dar cu accente elegante urbane.

Pfffiiiuuu, gata, mi-a iesit si fraza asta! Acum ma duc sa iau o aspirina, ceva, ca m-am cam chinuit un pic la retorica ei si presimt o oarecare migrena.

 

Bujorii de afara au scapat cu bine, in general, daca ii trecem cu vederea pe cei taiati, despre care tocmai v-am spus.

Din fericire, zilele trecute luasem fiecare tufa la verificat si, acolo unde am simtit ca este cazul, le-am ancorat si le-am legat discret cu sfoara, prevazatoare, stiind care le este punctul nevralgic in caz de ploi grele.

Am facut si cateva poze (doar nu credeati ca am ratat asta! ) cu bujorii cei mai diafani dintre toti, cei roz pal, admirand stralucirea soarelui in picaturile de apa ramase pe petale.

Este minunata plimbarea printre flori dupa o ploaie torentiala, mai ales atunci cand iese soarele, iar natura se bucura, straluceste si vibreaza in lumina si apa, sub seninul si albastrul unui cer care, doar in urma cu cateva minute, fusese negru de furtuna. Schimbarea de decor este impresionanta si emotionanta, iar sufletul tresalta de bucurie la o asa transformare.

Dupa bujori a urmat sedinta foto cu trandafirii si clematitele, pe tema "Dansand dupa ploaie".

Da, stiu ca v-am aratat deja cateva miliarde de poze cu trandafirii si clematitele, dar, stiti cum se spune, unde incap cateva miliarde mai incape unul.

Asa ca va servesc acum cu poze de dupa ploaie. Pentru ca, asa ca acum, trandafirii niciodata nu vor mai fi atat de frumosi, de parfumati, de eleganti, de infloriti, de innebunitor de frumosi! Si nici clematitele. Si, desigur, nici bujorii.

Clematitele mov si albe si-au dat si ele drumul la inflorire si au umplut deja gardul de flori uriase, mai mari decat palma mea, si sunt pline de boboci. Vreo luna de acum inainte tot asa vor fi. Pentru a le stimula inflorirea in continuare, zilnic le curat de florile trecute, le rup capetele in care tind sa se formeze semintele si le directionez lastarii. Daaa, tare frumos au mai crescut! Minunat de frumos!

Si, pentru ca suntem la capitolul "trandafiri", sa va arat recolta secolului!

Prima recolta de petale de trandafiri de dulceata! Ta-daaam!!!

Este prima recoltare din viata acestui trandafir. El nici macar nu este constient de marea lui realizare.

Am primit o crenguta sfrijita in vara lui 2016 de la vecina noastra, Mamaita, si nici nu credeam ca o sa se 

prinda, atat de anemica era. S-a prins.

Apoi, cand am vazut cati spini face, m-am speriat. Mi-am zis ca mie nu-mi trebuie asa ceva. Si aproape l-am ignorat. Dar el nu s-a lasat, iar anul acesta a vrut sa ma impresioneze.

Macar de-o apa de trandafiri pentru cosmetica mea de dimineata tot mi-a daruit cateva flori. Deocamdata un trandafir a fost bun de recoltat. Eu am pus petalele cu apa rece, nici nu stiu daca trebuia sau nu asa, poate trebuia calda? N-am cautat retete, m-am grabit, am fost cam superficiala la faza asta. Dar, oricum, n-are ce sa se strice aici. Cred ca va imaginati cum miroase!

La final vreau sa va arat care este la noi stadiul infloririi caprifoiului sau, cum imi place mie sa-i spun, Mana Maicii Domnului.

Cam peste vreo doua-trei zile va fi maxim inflorita si plina de albine harnicute si, asa cum se intampla in fiecare an, va fi zilnic vizitata de Molia Colibri, o zburatoare tare dragalasa.

O sa inchei cu o ultima privire in zona coniferelor, ca sa vedeti cat de mult au crescut mugurii de brad si de molid de la ultima fotografiere. Atunci erau abia niste firicele verzulii, moi, crude si pufoase. Si acum sunt tot asa, adica, verzulii, moi, crude si pufoase, dar sunt muuuuult mai mari!!! Au crescut de la 1-2 cm la 15-20 cm. Incredibil!!!!

Pe spalierul vitei de vie, in stanga fantanii am surprins in ddoua cadre si salcamul nostru japonez, care s-a dezvoltat foarte bine si care deja a ajuns sus de tot, si este plin de frunze. Anul acesta n-a inflorit, dar noi ne-am bucurat ca s-a prins si ca se dezvolta minunat de bine dupa trasplantarea din primavara anului trecut.

Locul unde fusese initial nu era potrivit sa-i sustina dezvoltarea ulterioara si extinderea. Deh, si noi, ca incepatorii, l-am plantat mai intai cu gandul sa-l avem in fata ochilor cand iesim din casa. Din fericire, ne-am dat seama la timp si, fiind inca pui, s-a prins repede in noua locatie si speram sa infloreasca anul viitor.

Cam atat de la noi astazi, Andreea Esca ai legatura!

Din Gradina lui Dumnezeu: 04.06.2019

***