Casa cea noua de peste drum

Doua saptamani si gata! Acoperisul este finalizat.

Nu la noi, evident, ci la casa cea noua a vecinilor nostri de peste drum. Cam pe 01 iunie au inceput sa faca scheletul de lemn, iar pana pe 11 iunie l-au terminat. Apoi, in doua zile, au terminat de pus si tigla.

Tigla de beton, gri, asa cum le-a placut copiilor Mamaitei de la vale, caci a lor e casa. Asa au vazut ei in Portugalia, de unde se vor intoarce in curand, poate chiar anul viitor, dupa ce casa lor cea noua va fi buna de locuit, cu toate utilitatile si finisarile incheiate.

Va fi o casa frumoasa, de bun simt, fara arogante si prost gust ostentativ. Doar griul ala nu ne prea entuziasmeaza pe noi, dar, asta e, asa le-a placut lor. Chiar si geamurile de termopan si usile vor fi tot gri, asa ne-au spus. Mai mult, chiar si alte accente decorative ale casei, din interior sau exterior, tot gri le vor face. Alb cu gri.

In principiu, alb cu gri este o combinatie eleganta, discreta, insa ma gandesc ca iarna, atunci cand absolut totul in jur e numai gri si cenusiu (si cu ceva alb atunci cand ninge), abia atunci mai ales se simte nevoia de alte culori, unele mai calde, mai vii, mai vesele.

Poate ca isi vor planta foarte multe conifere in jur, ca macar verdele sa-i salveze de la aspectul acela tern, cenusiu, de iarna.

Noi ne bucuram ca n-a crescut in fata noastra cine stie ce hardughie de casa de neam prost, mare si urata, ca nu are etaj si ca inca se mai vad dincolo de ea pomii de la marginea satului, niste salcami uriasi, frumosi si impresionanti, mai ales cand sunt infloriti.

In concluzie, acest stadiu de constructie al casei a fost atins dupa o luna si jumatate de lucru, daca nu tinem cont de cele doua saptamani de dinainte, alocate fundatiei (cu demolarea casei vechi, sapat santuri, facut armatura metalica fundatie, turnat ciment, uscat ciment).

Din Gradina lui Dumnezeu: 14.06.2019

***