Cateii nostri de iunie

Invataturile spirituale ne spun ca fiecare om isi are umbra lui, respectiv, un set nociv de credinte, de tipare defectuoase de gandire si comportament, sau, mai simplu, un bagaj inutil si greu, cu un continut dubios, stricat, urat mirositor, de care este indicat sa scapam cat mai repede. Unele invataturi ne spun, mai mult decat atat, ca trebuie mai intai sa ne asumam acest bagaj, sa-l intelegem, sa-l acceptam, sa-l iubim chiar, ca e al nostru si l-am dobandit cu experiente valoroase, dupa care sa-l eliberam in lumina, caci doar lumina il poate purifica si, desigur, noi asta vrem.

Teoria ca teoria, dar hai sa vedem acum cum e si cu practica. Astazi vom face apologia umbrei la catei. Caci, presupunem, cum altfel, ca fiecare fiinta de pe acest pamant are umbra lui. Nu se poate sa nu aiba, zic, doar este o lume duala pana in maduva ei, pana la ultimul electron si, neutron, pana la ultima farama de materie si de energie: lumina si intuneric, bine si rau, frumos si urat, mult si putin, sus si jos, deci, pe cale de consecinta, noi si umbra noastra, cateii si umbra lor.

Buuuun. Daca am lamurit si acest aspect, vom constata ca si cateii se straduiesc, cu mai mult sau mai putin succes, sa se elibereze de umbra lor interioara.  Mai ales in zilele de canicula se intampla asta, cand umbra exterioara este la mai mare pret. Abia atunci, in aceste zile toride de iunie, cand gradele in termometru clocotesc, iar aerul devine irespirabil, ei isi anihileaza ego-ul, il abandoneaza in soare, unde se arde, se transforma in scrum si fumega vizibil si neindoielnic, si isi trag sufletul mai la o umbra racoroasa, unde isi continua evolutia spirituala intr-o profunda meditatie de reintegrare, transmutatie si vindecare holistica.

Pana aici toate bune si frumoase, am inteles perfect cu totii despre ce vorbim.

Insa, cand vine vorba de umbra lui Toni, lucrurile incep sa se complice. Pentru ca el mai are o umbra. “Catelul cu doua umbre” i s-ar putea spune intr-o ecranizare de succes, caci Gina este nedezlipita de el mai ceva ca umbra aia spirituala despre care v-am tot aburit in randurile de mai sus.

Unde merge Toni, hop si Gina. Unde se uita Toni, se uita si Gina. Unde doarme Toni.... exact. Si Gina.

De curand, pare-se, Toni s-a mai pricopsit cu o umbra. Ba, chiar cu una neagra taciune, una care latra si ea, ca si el, care alearga, mananca, bea si toate celelalte, aidoma lui. Are numele de cod - Bobi. Acum, ce sa faca si el, bietul Toni, daca umbrele astea fac parte din haita lui, iar el le este implicit caine alfa? Si le asuma responsabil. Se straduieste si el cat poate sa le inteleaga, sa le ierte, sa le accepte, sa le transmute in Adevar Divin, dar nu-i iese intotdeauna.

Pe umbra aia mai negricioasa o mai tine inca la respect, la ceva distanta de el, ca sa nu si-o ia in cap si sa devina mai tupeista decat este deja, insa, altfel, putem spune ca o tolereaza din ce in ce mai mult prin preajma.

Acestea fiind spuse, inchei aceasta prezentare a cateilor nostri abandonati umbrei.

In soare si-au lasat toate orgoliile lor canine, ierarhia, geloziile, obraznicia, tupeul, mandria, si toate tiparele toxice inscrise in ADN-ul lor, eliberandu-se de orice interferenta, de virusii intergalactici si de matrixul distorsionat, transmutand in lumina orice “umbra” mai mult sau mai putin interioara, proprie si personala. 

Din Gradina lui Dumnezeu: 28.06.2019

***