Scrisoare pentru al doilea nepotel

* Un Dar de Mos Nicolae

Pentru ca mai este doar in jur de o luna si ceva 
pana va veni pe lume si al doilea nepotel,  
fratiorul celui dintai, si pentru ca in noaptea asta 
vine Mos Nicolae, am pregatit un Dar pentru cei doi,

 
Dragul nostru Bebiță,

Ești pe drum și curând te vom ține și pe tine în brațe. Curând vei deschide și tu ochii în această lume și ne vei vedea. Curând ne vei cunoaște, iar noi vom deveni familia ta pe acest pământ.
Dorind să-ți scriu câteva gânduri de bun venit, mi-am dat seama că aproape tot ce-aș fi vrut să-ți spun am pus deja în cuvinte în scrisoarea pe care am formulat-o în urma cu trei ani și jumătate pentru frățiorul tău. Tot ce am scris atunci pentru el este la fel de valabil și pentru tine acum.  De aceea voi relua textul mai jos. Dar, mai întâi, vreau să mă refer la câteva aspecte specifice ție, cele care sunt în plus și care genereaza ineditul apariției tale în viața noastră și, de ce să n-o spun, în însăși viața ta în această lume.

Tu te pregătești să te naști într-o familie în care, alături de Mama și Tatăl tău, vei avea un Fățior mai mare. El a venit aici în urmă cu trei ani și jumătate. Da, știu, de acolo, de sus, de unde ești acum, privind spre noi, această diferență de timp este ca o clipire de gene, ca un gând efemer, ca o scânteie de lumină traversând universul spre nemărginirea lui. Aici, pe pământ, trei ani și jumătate par a fi, însă, de cele mai multe ori, un timp de necuprins în cuvinte, un infinit.

Vorbesc acum despre acești ani pentru că, prin numărul lor, par a fi un fel de prag al înțelegerilor, un fel de treaptă către un alt nivel, o trecere spre o nouă etapă. Tu vii în această lume și, odată cu tine, noi toți trecem într-o altă etapă, într-un nou timp.  Odată cu tine va începe o nouă lume!

Dar etapa celor trei ani și jumătate a fost atât de necesară! Ea a însemnat timpul de pregătire a lumii pentru a te putea primi așa cum se cuvine, așa cum ai nevoie, așa cum meriți. Frățiorul tău, întâiul născut, se numără printre cei mai importanți pentru tine. El a netezit calea, a pregătit energiile, a liniștit apele și a vindecat răni. El a pus timpul și spațiul în făgașul potrivit, cel necesar sosirii tale. El și-a pus amprenta în modelarea lumii și a pregătit locul pentru tine, astfel încât și mânuțele tale să-și poată lăsa ampretele în jur cănd vei ajunge aici. Chiar dacă unii vor spune ca el a fost prea mic pentru atât de multe lucruri, eu le voi răspunde că măreția lui a pornit, mai degrabă, chiar de la curajul pe care l-a avut venind aici în urmă cu trei ani și jumătate pentru a schimba lumea! 
Poate, de acolo, de sus, te întrebi câte poate face un om în atât de puțin timp când pornește cu un scop atât de măreț. Poate te vei întreba ce vei putea face și tu, la rândul tău, când vei fi aici.

În trei ani și jumătate un om poate deschide ochii cu adevărat înspre lume; poate descoperi mângâierile și îmbrățișările și poate simți iubirea chiar și atunci când ea nici nu este exprimată ân cuvinte, ci numai în atingeri și în emoții; poate învața cum să-și folosească privirea, glasul sau mâinile pentru a da culoare și frumusețe lumii; poate înțelege că un zmbet deschide inimi și drumuri, că o privire sinceră înduioșează până și stâncile, iar o mângâiere tandră alină orice tristețe și orice neliniște.

În trei ani și jumătate un om poate învăța cum să facă din unele cuvinte balsam pentru sufletele celorlalți și cum să le evite pe cele care rănesc și resping; poate descoperi rostul lacrimilor, dar și al încrederii, al căderilor, dar și al ridicării în picioare cu zâmbetul pe buze, cu demnitate; poate vedea că sunt oameni în jur care îl ajută să se ridice, care îl încurajează și îi dau fortă să își deschidă propriile aripi, dar că sunt și oameni cu intenții necurate, nesincere și ostile; poate înțelege cum să se joace cu energiile, cum să le atragă pe cele benefice și cum să le evite pe celelalte, astfel încât să poată crește și evolua pe drumul său, în siguranță și cu bucurie.

În trei ani și jumătate un om poate primi daruri multe de la viață, de la oamenii care-l înconjoară și de la Dumnezeu; poate primi Darul Gratitudinii, care îl ajută să se aprecieze mai bine pe sine și viața sa; poate primi Darul Compasiunii, care îl ajută să-i înțeleagă mai bine pe ceilalți și viața acestora; dar, cel mai important, poate primi Darul Iubirii, cel care îl ajută să-și simtă destinul împlinit.

În mod paradoxal, diferența aceasta de trei ani și jumătate poate fi măsurată aici, în această lume, și în kilometri. Uneori distanța face ca anii să pară infinit de mulți sau că trec infinit de repede. Sau, dimpotrivă, prea încet. Uneori, când poți să prinzi clipe pentru eternitate și să le arhivezi în poze sau filme, acestea îți vor părea a fi ca dintr-o altă dimensiune, unde timpul, de fapt, nu trece niciodată, unde el încremenește în frumusețea bucuriei de pe chipuri, în glumele rostite și în râsetele fericite ale acelor momente împărtășite în comun.

Alteori, însă, privești în urmă și nu poți să nu te întrebi: când au trecut trei ani și jumătate? Unde? Și de ce așa?  Ai vrea să schimbi ceva, să întorci timpul acesta în care n-ai fost mereu cum ai fi vrut să fii, n-ai fost mereu unde vroiai să fii, că n-ai îmbrățișat destul pe cine ai fi vrut și n-ai mângâiat cât ți-ai fi dorit. Ai vrea să-l întorci și să-l umpli cu tine în felul în care ai fi dorit să trăiești.  Iar asta nu se mai poate aici, pe pământ. Privesc înapoi la cei trei ani și jumătate și recunosc acum că mi-a fost atât de dor! Și că mi-aș fi dorit un nepoțel mai aproape de mine, pe frățiorul tău în brațele mele, glăsciorul lui strigându-mă aproape zilnic “buni, buni!”, sau ochișorii lui de copilaș căutându-mi privirea frecvent, în timp ce i-aș fi citit cu intonație, teatral, povești sau peripețiile Coanei Chirița, scrise de Cargiale, așa cum le citeam mamei voastre și surorii ei când erau mici. Am fost prea departe în tot acest timp... La sute de kilometri distanță. Astfel, îmi pare acum că a trecut un timp infinit, iar ție, acolo, sus, îți vă părea doar o clipă.

Însă timpul este o iluzie și tu știi bine acest lucru în atemporalitatea din care vii pe pământ. Dar vei coborâ în timp, îi vei descoperi limitele și vei învața să le depășești. Nu vei fi singur în acest demers.  Mama ta, Tatăl tău, fratele tau, bunicii și restul familei îți vor fi alături, chiar dacă nu neapărat întotdeauna aproape.

Îmbrățișările sufletelor noastre sunt neprețuite și vei afla că prezența noastră energetică, dincolo de spațiu și timp, este mai importantă decât realitatea pe care mâinile tale o vor putea atinge. Că zâmbetul inimilor noastre este mai mângâietor decât apropierea degetelor noastre pe obrajii tăi. Că legătura sufletească pe care o vei simți cu noi, este mai profundă decât orice altă legătură fizică a acestei lumi.

O altă curgere ne animă aici, iar ea nu-i întâmplătoare. Este un rost în tot și în toate. Cu toate acestea, trebuie să știi că ne putem seta intențiile cele bune și frumoase pentru ceea ce urmează să se întâmple. De aceea consemnez aici, pentru eternitate, dorința mea de a fi pentru voi doi, pentru tine și frățiorul tău, mai mult decât am putut fi până acum pentru el, de a vă dărui vouă, împreună, mai mult decât i-am putut dărui pănă acum lui, de a primi de la voi doi mai mult decăt am putut primi până acum numai de la el..

Te așteptăm și îți urăm de pe acum “Bun venit”, nepoțel drag!

Redactat azi: 05.12.2018

În continuare voi relua gândurile formulate în urmă cu trei ani și jumătate, în  29.07.2015, înainte de nașterea fratelui tau, gânduri în care cred și azi și pe care ți le ofer și ție în aceeași formă, cu aceeași dragoste.  Linkul către pagina unde poate fi regăsită această scrisoare pe blog este: https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2015/07/scrisoare-catre-nepotelul-meu.html?fbclid=IwAR14gtnMgy73FuA-ZdpEswdlgg6z4554BBYkDVjt818bCDcZDXwL9YxM0MA

PS.  -  Este o "altfel" de scrisoare, de la o "altfel" de bunică, pentru un "altfel" de nepoțel. Cum acest text se tot menține constant în topul vizualizărilor de peste doi ani încoace, trag concluzia că din ce în ce mai multe bunici (și chiar părinți) devin "altfel", iar ele își doresc să aibă o "altfel" de comunicare cu nepoții lor, care sunt și ei, din ce în ce mai multi, "altfel". 
Când voi doi veți fi suficient de mari încât să înțelegeți sensul cuvintelor mele, m-aș bucura să citiți aceste scrisori și să-mi spuneți ce credeți despre toate acestea. 

PS. - În subsolul textului inițial (a se vedea link), la comentarii, se regăsesc testimonialele mamei voastre, consemnate în paralel,  Acestea au fost formulate pe parcursul a aproape patru ani, deci, din timpul sarcinii, chiar de dinainte de nașterea frățiorului tău, a primului nepoțel, și până azi.  

“Scrisoare către nepoțelul meu”

Dragul nostru Bebiţă,

Urmează să vii peste o lună în această lume, iar noi, cei pe care îi vei cunoaşte ca fiind familia ta,  suntem foarte nerăbdători să te vedem, să te ţinem în braţe, să te iubim, să ne bucurăm de prezenţa ta şi de tot ceea ce vei aduce prin tine în această lume, să-ţi dăruim cunoaşterea şi sprijinul nostru. Îţi urăm bun venit!

Sosirea ta aici, desigur, nu este întâmplătoare. Înainte de orice, trebuie să ştii că TU ai ales să vii aici, iar motivul care te-a impins în această lume stă la temelia detinului tău. Chiar acum, cu puţin înainte de a te naşte, din perspectiva aceea înaltă din care ne priveşti, ştii deja totul şi înţelegi totul, însă, odată cu prima ta respiraţie a fiinţei tale în această lume ca bebeluş, cel mai probabil vei uita cine eşti mai presus de a fi om şi vei uita de ce ai venit printre oameni. Acum ştii că aşa merg lucrurile pe aici, dar apoi nu vei mai şti. Vei uita tot ce-ai învăţat în toate vieţile tale anterioare avute pe pământ sau în alte lumi. Vei uita toate experienţele trecute, toate bucuriile, toate tristeţile, toate durerile. Vei uita succesele, înfrângerile, frumuseţea şi urâţenia acestei lumi sau a altora prin care ai mai fost, iubirile şi trădările, pierderile şi învăţăturile acumulate. Vei uita de oamenii minunaţi pe care i-ai întâlnit în trecut, care te-au ajutat, pe care i-ai iubit, dar şi pe aceia care te-au lovit şi te-au îngenunchiat. Îi vei uita pe cei de care te-ai îndrăgostit, care te-au strâns în braţe, care te-au mângâiat, ori ţi-au alinat somnul şi visele şi, totodată, îi vei uita şi pe cei care te-au bântuit secole de-a rândul, viaţă după viaţă, pe cei care te-au robit, te-au umilit şi s-au înfruptat din tine, din inima ta, din sufletul tău, din energia ta. Te vei naşte pur, curat şi inocent.

Însă, chiar dacă vei uita toate acestea, ele rămân în tine, adunate în adâncul fiinţei tale, acolo unde Dumnezeu sălăşluieşte, să-ţi fie de ajutor. El a strâns înăuntru, într-un loc anume, toate experienţele tale, dorind a se cunoaşte şi recunoaşte prin tine pe El,  în totalitatea Lui. Când toate se vor fi încheiat, când El îşi va fi revelat Lui însuşi toată Lumina şi tot Întunericul care există şi pe care îl poate manifesta prin tine, aşa cum o face cu fiecare fiinţă în parte, tu vei fi fost deja înălţat în aura binecuvântată a inimii Sale. Toate acestea le ştii acum, în spirit, înaintea naşterii tale, dar rândurile acestea sunt pentru omul ce vei fi, cel care se va simti, poate, în anumite momente, dezorientat.

Mai întâi de toate trebuie să ştii că nu esti singur aici.  Eşti înconjurat de o mulţime de fiinţe iubitoare, văzute sau nevăzute oamenilor, fiinţe care au grijă de tine tot timpul. Bebeluş fiind, ochii tăi înca le vor putea vedea pe toate, dar, pe măsură ce vei creşte şi vei asimila învăţăturile acestei lumi, oamenii mari îţi vor spune că cele nevăzute nu există. Unii din ei nu mai cred în ele şi de aceea ochii lor nu le mai văd. Treptat, dacă tu îi vei asculta, este posibil ca nici ochii tăi să nu le mai vadă. Dar ele vor fi permanent în preajma  ta, protejându-te, mângâindu-te, alinându-te, ajutându-te. Îngeri, fiinţe angelice, sfinţi, duhuri luminoase, spiritele naturii şi ale tuturor văzduhurilor universului.  Chiar dacă, după ce vei creşte, nu-i vei mai vedea, tu să ştii că ele sunt permanent lângă tine. Vei putea să vorbeşti cu ele, vei putea să le ceri sfatul şi ajutorul şi, dacă vei crede din nou în ele şi vei evolua frumos, la un moment dat, vei redeveni conştient de prezenţa lor. Şi poate le vei vedea din nou.

Totuşi, cea mai importanta prezenţă din această lume, chiar din primele clipe ale vieţii tale aici, va fi, pentru tine, mama ta. Tu ai ales-o şi, la nivel de suflet, ştiţi amândoi de ce. Cu siguranţă aţi mai fost împreună şi în alte vieţi, având diferite roluri unul pentru celălalt. Poate aţi fost fraţi în alte vieţi, ori poate iubiţi, poate aţi avut o relaţie de tip profesor-elev, ori de rege şi servitor, poate aţi fost camarazi în aceeaşi armată, ori preoţi în aceeaşi confesiune, ori, dimpotrivă, poate unul din voi a fost inchizitorul, iar celălalt a fost asupritul şi arsul pe rug. Lecţiile vieţilor anterioare v-au reunit în această viaţă ca să le puteţi valorifica la maxim înspre evoluţia voastră comună. Sunteţi acum, împreună, mamă şi copil, ca să vă iertaţi, să vă iubiţi, să vă echilibraţi toate neîmplinirile şi neajunsurile din alte vieţi, dar şi să vă recompensaţi pentru tot sprijinul şi sacrificiile trecute.

Înainte de a veni în pântecele mamei tale din înălţimea lumii eterice a lui Dumnezeu, voi doi aţi încheiat un contract de suflet în care aţi convenit, de comun acord, că vreţi să faceti asta unul pentru celălalt, că puteţi să vă sustineţi reciproc în acest scop şi că, astfel, veţi putea să vă duceţi fiecare la împlinire destinul suprem în această viaţă. Acest proces este valabil şi în relaţia cu tatăl tău. Voi trei aveţi o înţelegere în cadrul căreia aţi stabilit să vă fiţi sprijin în evoluţia personală şi să vă echilibraţi reciproc toate aspectele pe care le aveţi de echilibrat din vieţi anterioare. Acesta este unul din motivele de a fi aici şi acum, împreună. Vă sunteţi datori unii altora din trecut şi v-aţi reîntâlnit pentru a vă achita de această datorie de destin. Ştiţi că puteti face asta şi sunteţi hotărâţi în acest sens.

Mama ta te-a purtat în pântecele ei nouă luni. Te-a simţit în interiorul ei cum creşteai, cum te întruchipai în pui de om, cum îţi adunai toate energiile din întregul univers, strângând în trupul ei Lumina şi Iubirea Lui din care aveai să fii bebeluşul ei. Ţi-a simţit primele bătăi de inimă, primele sughiţuri, primele răsuciri şi primele zvâncniri din picioruşe. Te-a mângâiat când încă nici nu te văzuse, atingându-te doar cu dragostea ei de mamă. Ţi-a vorbit şi te-a alintat când erai doar o caldă şi binecuvântată energie divină coborâtă din Ceruri. Te-a dorit, te-a aşteptat şi te-a iubit “cât toate iubirile la un loc” când încă nici nu erai, când încă nici nu bănuia că ai să vii, când abia te chema ştiind doar cu sufletul că o auzi.

Vei fi copilul ei si nepotul meu. Vei veni în mijlocul nostru, ne vei cunoaşte, iar noi, întreaga familie, vom face tot ce ne stă în putinţă să te ajutăm să creşti, să te dezvolţi şi să-ţi descoperi calea, redescoperindu-te pe tine însuţi.

Dar mama ta va fi cea mai apropiată de tine de acum înainte şi te va ţine strâns lângă ea în cuib, sub aripile-i protectoare, până când vei fi destul de mare încât să ştii că ai şi tu aripi, că ele sunt suficient de puternice şi până când vei avea suficient de multa încredere în tine încât să poţi zbura singur în această lume. Ea te va ocroti şi te va îngriji aşa cum va putea mai bine, uitând de tot şi de toţi doar pentru a fi lângă tine şi pentru tine. Uitând de ea însăşi, oferindu-ţi-se ţie, mai mult decât oricui. Căci, din ziua în care vei sta pentru prima dată în braţele ei, vei deveni pentru ea cea mai importantă fiinţă de pe pământ. Din ziua aceea îţi va deveni MAMĂ şi nimic nu va mai fi la fel pentru ea. Universul ei se va învârti în jurul tău. Tu vei fi centrul existenţei ei. Ştie că vei avea nevoie de ea şi va învăţa zi de zi cum să-ţi poarte de grijă, cum să te ocrotească şi cum să-ţi îndrume paşii pe cărările acestei lumi. Poate la început va fi uşor stângace, poate nu va înţelege întotdeauna cum funcţionează multe lucruri în ceea ce te priveşte, poate se va teme şi se va îngrijora, dar se va strădui mereu, cu întreaga ei fiinţă, pe puterile ei, împlinindu-şi menirea de mamă.

Alături de ea va fi şi tatăl tău. El va veghea neîncetat să-ţi fie bine şi te va iubi şi el cu toată fiinţa lui, străduindu-se şi el să-ţi fie cel mai bun tată din lume. El îţi va fi exemplul masculin de care ai atâta nevoie. El îţi va sta alături hotărât şi puternic şi va duce lumea întreagă pe umerii lui pentru tine. El va fi, în ochii tăi, eroul din basme, cel curajos şi viteaz, cel încrezător şi cutezător. El va deschide uşi şi va îndepărta obstacole, va tăia buruienile şi va alunga duhurile rele din calea ta. El va fi acolo, lângă tine, ori de câte ori vei avea nevoie de o vorbă înţeleaptă, de un reper de încredere, de o stâncă nestrămutată. El va şti când să te ţină de mâini şi când să-ţi dea drumul să zbori, căci a trecut şi el prin toate aceste etape ale vieţii. El va face tot ce îi stă în putinţă să-ţi ofere ceea ce ai nevoie, va fi alături de tine şi te va iubi orice s-ar întâmpla. Poate că şi el va avea uneori temeri şi îndoieli, poate că şi el va mai face anumite stângăcii, ca şi mama ta, ca noi toţi, dar, oricât de greu ar putea părea uneori drumul vieţii, nimic nu va afecta legătura indestructibilă pe care o creaţi împreună chiar de acum, prin naşterea ta.

Să nu te îngrijoreze regulile acestei lumi. Este o lume amestecată, cu multă frumuseţe, dar şi cu aspecte mai puţin plăcute. Tu ştii deja despre ce este vorba, căci ai mai fost aici în ale vieţi, dar, desigur, le-ai uitat. Vei redescoperi repede multe din limitările şi condiţionările pe baza cărora lumea aceasta este clădită şi pe baza cărora ea funcţionează. Oamenii sunt încă supuşi acestora. Unii devin conştienţi de ele şi încearcă să se adapteze cum pot mai bine pentru a-şi împlini destinul şi pentru a înainta cât mai bine pe drumul propriei evoluţii sufleteşti. Lecţiile pe care le învăţăm în fiecare viaţă ne ajută să creştem şi să urcăm pe noi nivele. Treptat, asimilând şi echilibrând, putem ajunge să ne depăşim condiţia umană limitată şi ne putem reaminti cine am fost şi cine suntem mai presus de aceste corpuri şi de rolurile în care ne ducem viaţa aici. Unora li se întâmplă mai devreme, altora mai târziu. Nu este important momentul redescoperirii de sine, ci drumul parcurs până la aceasta. Venind aici, mai devreme sau mai târziu, îţi vei da şi tu seama că eşti pe acest drum şi, la un moment dat, îţi vei reaminti cine eşti şi de ce eşti aici. Conştient fiind de această redescoperire, vei putea face alegeri mult mai înalte. Dar, despre toate acestea, la timpul potrivit.

Deocamdată, vei învăţa rostul acestei lumi de la părinţii tăi, de la familia întreagă, de la profesorii pe care îi vei avea la şcoală, de la prieteni şi de la o mulţime de oameni cu care vei interacţiona pe parcursul vieţii. Ei sunt cei care te vor îndruma, cei care îţi vor explica, fiecare după cum va crede de cuviinţă, după propriile încredinţări şi experienţe, influenţaţi de propriile succese şi înfrângeri, de propriul nivel. Ei te vor ghida aşa cum se vor pricepe mai bine, îţi vor desluşi anumite taine, ori ţi le vor ascunde pe altele. Cu timpul, însă, vei şti să recunoşti singur tiparele, vei intui şi vei înţelege motivele şi direcţiile spre care se îndreaptă această lume, vei avea discernământ şi vei vedea şi trăi tu însuţi consecinţele vorbelor şi faptelor tale şi ale celorlalţi.

Vei redescoperi că lumea asta nu este întotdeauna aşa cum te-ai aştepta să fie, dar că are un farmec aparte. Poate nu ţi se va părea întotdeauna corectă sau echitabilă, poate nu o vei vedea întotdeauna frumoasă şi dreaptă, dar vei înţelege că toate au un sens şi o motivaţie. Vei afla ce este liberul arbitru şi unde duce respectarea sau încălcarea acestuia. Vei afla ce sunt dependenţele, fricile ori slăbiciunile, pentru a aprecia cum se cuvine independenţa, puterea şi încrederea. Vei privi înainte prin tine şi prin oameni, eliberându-te de trecutul tău şi al celorlalţi. Vei urca, ştiind ce înseamnă să fii jos.

Eşti curajos venind în această lume, dar tu ştii deja că poţi să-i faci faţă. Chiar dacă acum eşti doar un ghem de om în pântecele mamei tale, în curând vei fi bebeluşul din braţele ei. Chiar dacă îţi va părea că lumea asta este uneori ostilă şi primejdioasă, să ştii că ai forţa şi priceperea de a te descurca în ea. Şi să mai ştii că nimeni, niciodată, nu-ţi poate impune nimic în afara voinţei sufletului tău. La nivel de suflet ştii asta, dar, pentru atunci când vei uita, cuvintele acestea poate îţi vor aminti. Orice decizie pe care o vei lua îţi va fi spre evoluţie. Tot ceea ce vei experimentate va duce din ce în ce mai aproape de momentul în care îţi vei aminti cine eşti şi de ce eşti aici. Oricât de greu îţi va părea uneori, căci vor fi si astfel de situaţii, să nu uiţi că fiecare cuvânt, pas şi acţiune te modelează, te construiesc, te şlefuiesc, te decorează şi te determină să devii într-un fel anume.

Alege cum vrei să fii. Alege cum vrei să trăieşti. Alege cum vrei să treci prin viaţă, mai presus de evenimentele create pentru a-ţi împlini destinul. Alege să fii bun şi frumos. Alege să ai încredere în tine şi să nu te laşi bătut de vânturi şi purtat de valuri. Alege să fii iubitor, iertător, răbdător şi tolerant. Alege să fii puternic în principiile tale, acelea care construiesc, care înalţă, mângâie, alină, salvează. Alege să te ridici de fiecare dată după ce ai căzut, mai plin de speranţă şi mai determinat. Alege să-ţi trăieşti din plin toate experienţele care îţi vin în cale, fără teama că vei pierde, fără frustarea că nu-i destul, fără îngrijorarea că se va termina cândva. Alege să fii curios şi creativ, să cauţi dincolo de graniţe, să spargi bariere, să dărâmi închisori şi să-ţi deschizi aripile dincolo de orice margine de tărâm. Alege să redescoperi că TU EŞTI CEL CE EŞTI mai presus de orice rol ai juca aici - de fiu, nepot, elev, de adolescent, de îndrăgostit sau soţ, de angajat în structurile statului, ori întreprinzător particular, de sportiv, admirator de flori, călător prin lume, ori tată sau bunic. Îţi doresc să ajungi cât mai repede la această conştientizare de sine pentru că abia atunci vei înţelege DE CE. Altfel, întrebarea aceasta poate deveni chinuitoare, iar timpul care va trece până la înţelegerea deplină ţi s-ar putea părea irosit, obositor şi fără sens. Ai încredere în El. Vei afla totul la timpul potrivit, atunci când vei fi pregătit. Şi nu uita să visezi frumos! Doamne, visul este cel mai minunat dar făcut omului de Dumnezeu! Primeşte-l şi transformă-l în realitate!

În ciuda provocărilor acestei lumi, a greutăţilor şi părţilor ei mai puţin plăcute, totuşi, viaţa pe acest pământ este inestimabilă! Frumuseţea acestui pământ este copleşitoare! Emoţiile trăite aici, prin destinele umane, sunt incredibil de diverse şi incomparabile cu cele din alte lumi! Poveştile derulate aici sunt spectaculoase şi într-o permanentă schimbare, căci fiecare intervine cu propria-i creativitate în tabloul general al vieţii tuturor. Astfel, fiecare ajunge să-şi desăvârşească talentul şi să-şi manifeste deplin Maestrul interior în modul cel mai direct, nemijlocit. Şi, mai presus de orice, Iubirea trăita în trup de om este mai înălţătoare decât orice altă experienţă a acestui univers infinit! Aici vei învăţa că, deşi Iubirea Lui se întrupează la fel, atât în tine, cât şi în ceilalţi, doar între doi oameni, între doi anume aleşi, mereu un el şi o ea, Iubirea este eliberatoare! Şi că, mai mult decât atât, ea îi poate ridica pe cei doi la rang de însuşi Dumnezeu Creator, dându-le chiar abilitatea de a picta pe pânza vieţii lor o nouă viaţă. Aşa ai fost tu creat.

Bun venit printre noi! (29.07.2015)”

(Disclamer: toate pozele incluse in acest articol sunt luate de pe internet)