Ne pregatim de ger si de 1 Decembrie

S-au anuntat si pe la noi geruri in jur de -9 grade pentru urmatoarele cateva nopti, asa ca am luat unele masuri in acest sens. Prima grija au fost dovlecii de placinta depozitati in sura. Desi am mancat intr-una dovleac copt pana acum si desi am mai daruit destui dintre ei, tot mai avem cateva zeci de dovleci, unii imensi, de abia ii ridicam de jos, precum si unii mai moderati, cam cat o minge de fotbal. Ca sa nu degere in sura, i-am bagat in casa, pe balcon, acolo unde temperatura nu prea scade sub 10 grade. Daca cyclamele rezista (mai mult decat atat, lor le merge excelent la rece si sunt pline de puzderie de boboci in toate ghivecele), atunci, in mod sigur, si dovlecilor le va prii acolo.

Apoi am mai cules din gradina un brat de patrunjel, apreciind ca, desi a supravietuit zapezii de saptamana trecuta, nu ar putea trece de gerurile de -10 grade. Asa ca am mai avut un lighean de verdeata tocata si bagata in pungi, in lada frigorifica. Cred ca jumatate din pachetele de acolo sunt numai cu patrunjel, atat de mult s-a facut in gradina.

Cu ocazia asta am constatat ca a rasarit deja salata din semintele scuturate la sfarsitul verii. Nu-i foarte mare, frunzele sunt abia cat causul unei linguri de ciorba, dar sunt absolut uimitoare cat de rezistente sunt la frig. Totusi, vom vedea ce va ramane dupa gerurile urmatoarelor nopti. De-o salata, doua, am putea avea daca le-am smulge acum din pamant, dar nu e cazul. Vrem sa urmarim ciclul naturii si sa vedem care vor fi consecintele la frigul care urmeaza. 

O grija am totusi fata de tufele de flori galbene, kerrya japonica si forsitia (ploaia de aur) care acum au crengile pline de boboci, kerrya pornindu-si chiar inflorirea, amestecandu-se toamna din frunzele frumos colorate in galben-verzui cu primavara din flori si boboci. Chiar si marul de langa fantana este plin de muguri. Toamna a fost lunga si calda si a cam bulversat vegetatia si pomii fructiferi, dandu-le impresia de primavara timpurie.

Le-am imbunatatit conditiile locative si cateilor de afara, Toni si Gina beneficiind de confort sporit in magazie, cotetul lor fiind marea lada din scanduri (care fusese folosita de fostii proprietari pentru depozitat stiutelii de porumb, probabil) in care le-am amenajat culcusuri in cosuri captusite fiecare cu cate o perna de puf (ramase de la fostii proprietari), iar Bobi primin si el o perna de melana in cotetul lui din curte, pe care l-am captusit cu placi de polistiren de jur imprejur, deasupra si dedesubt si cu o bucata de mocheta pentru un plus de izolare termica (cotetul lui este acoperit pe exterior cu panza antivant, care protejeaza si intrarea de curent).  Cum Ema nu s-a plans de nimic, fiind foarte multumita sa doarma in patul nostru, la 27 grade, ei nu i-am mai pregatit nimic, saracuta de ea. ;-)

 

 

Dupa ce toate cele de mai sus au fost finalizate, caci.... cam astea au fost pregatirile...  am trecut la treburi mai usoare. Cum ar fi prepararea smoothi-ului cel de toate zilele.  Si mi-am dat seama ca pana acum, de atatea luni de cand ne delectam cu reteta noastra minune (lapte de cocos, banane, mere, pere), de fiecare data am aruncat pulpa rezultata din stoarcerea merelor si perelor, in loc sa le utilizam pentru prepararea unor biscuiti bunuti, vegani, asa cum am vazut eu pe net, in diverse locuri dedicate acestor indeletniciri gastronomice.

De data asta mi-am zis sa incerc sa fac si eu ceva. Asa ca am intins pe o farfurie pulpa de la fructele stoarse (2 mere si 2 pere), am presarat pe deasupra seminte de susan (coapte putin in cuptor) si scortisoara si am lasat preparatul sa se usuce in aer liber, in bucatarie. Dupa cateva ore am intors “biscuitele” pe partea cealalta, unde am presarat, deasemenea, susan si scortisoara. A fost gata de consumat a doua zi. Ni s-a parut delicios! Eu i-am adaugat o lingurita de miere pe deasupra inainte de servire.

 

In incheiere, va vom arata cum ne-am pregatit noi si pentru 1 Decembrie. Cu steag, desigur!

Dar, sa stiti, steagul acesta e dar de suflet, nu este orisice steag! Ne-a fost daruit de sora mea si de mama cu putin timp inainte de a ne muta din Bucuresti, in octombrie 2015. De atunci au trecut patru sarbatori de 1 Decembrie peste noi aici, in Gradina lui Dumnezeu si, de fiecare data, steagul a fost onorat cum se cuvine. Pai, nu? Pai, da.  

Maine, 29 noiembrie, sarbatorim fix trei ani de cand suntem in Gradina lui Dumnezeu. Vom sarbatori acest fapt cu un dovleac copt, servit cu miere si cu scortisoara, vom bea – era sa zic sampanie – smoothie si ne vom mai juca, poate, putin cu steagul asta pe-afara. Ca prea fotogenic e!

Iar pe 1 Decembrie o vom lua de la capat cu sarbatoritul.

Din Grădina lui Dumnezeu: 28.11.2018

***