Când Şoapta mea cu
dragoste din vise te-a cuprins,
Când aripile noastre-n
Zbor spre Cer ne-au avântat,
Ne-am amintit de-acel Tărâm
din care am plecat.
Cu porţile deschise larg,
de Stele luminat,
I-am auzit Cântările ce ne
chemau ’napoi,
Eternele, Misterele, le-am
resimţit în noi.
Toţi îngerii înaripaţi ne-aşteaptă să păşim
Pe albele-i poteci de Vis
pe care doar să fim
Lumini îmbrăţişate strâns,
de Lună mângâiaţi,
De spiriduşi, iele şi
gnomi şi zâne-ntâmpinaţi.
În mijlocul Grădinii Lui,
pe verdele-i covor,
Din fermecatele-i culori
vom împleti mereu
Eterne Ceruri pentru noi
şi pentru Dumnezeu.
Bucuresti : 30.06.2015
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)