Amandina

La serviciu, într-o dimineaţa la prima oră. 

Era ziua de naştere a unei colege. Felicitări, îmbrăţişări, pupături, platouri cu diverse prăjituri. Printre multele detalii nesemnificative am regăsit şi Fericirea în forma ei desăvârşită: Amandinele.

Căci aceasta este definiţia concisă până la extrem, dar, totodată, exhaustivă a acestei noţiuni – fericirea - altfel, mult prea abstrată pentru umanitatea în întregul ei, dar devenită, paradoxal, foarte concretă în virtutea definiţiei de faţă.

Nu are nici un rost să extindem subiectul. Demersul ar fi inutil şi redundant.

Poftim? Vreţi, totuşi, să-l extindem? Ok, judecaţi şi singuri.

Nu-i aşa că Fericirea este: 

1. Să fii închisă singură, definitiv şi irevocabil, într-o cameră cu nesfârşite frigidere pline doar cu nesfârşite Amandine?

2. Să fii exilată pe o insulă pustie cu doar cele două-nesfârşite lucruri pe care ai voie să le iei cu tine: Amandinele tale nesfârşite din frigiderele tale nesfârşite? (Ok, ok, gata, recunosc, sunt trei-patru-nesfârşite lucruri – adăugăm şi crema de faţă şi de mâini nesfârşită (sic!) – e, totuşi, o insulă însorită, toridă şi pustie, nu? – este de neconceput să fii acolo fără cremă hidratantă din abundenţă!)

3. Să-ţi vindeci deplin toată karma din toate vieţile trecute, prezente şi viitoare, precum şi din toate liniile temporale paralele şi simultane, doar prin asumarea deplină, conştientă, de bună voie şi nesilită de nimeni a consumului excesiv de Amandine?

3. Să-ţi creezi cocon luminos de protecţie dumnezeiască din miez însiropat de Amandină, cu crustă glazurată de fondant şi ciocolată pe exterior?

4. Să transcezi dualitatea, să nu mai ai nevoie de hrană solidă/lichidă şi să ajungi să trăieşti numai şi numai cu prana, deci exclusiv cu Amandine?

5. Să-ţi construieşti corp nemuritor de lumină, să poţi călători prin cosmos, prin toate universurile şi să alegi totuşi să rămâi pe Pământ, unica planetă pe care poţi savura Adevărul esenţei divine a vieţii eterne: Amandina?

Cum? Ce spuneţi? Ecleruri, Excelent, Tiramisu, Profiterol, îngheţată?

Bla, bla, bla…. Nu, nu, nu, pe bune, n-are rost. 

Amandina. Punct.

Aţi înţeles.

Bucuresti : 06.06.2015

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu