Cuminte fericire în suflet mi se-aşează
Şi-mi linişteşte-n matcă a timpului vâltori.
Din ceţuri plutitoare se-nalţă şi-ncălzeşte
Corola de lumină, strălucitoare-n zori.
Simt inima cum bate-n a dragostei măsură,
Refrenul meu spre ceruri-ţi repetă „Te iubesc!”
Cum am putut eu, oare, atât de multă vreme
S-accept ca, fără tine, în lume să trăiesc?
Acum eşti lângă mine, mă strângi în braţe bine,
Iar fruntea mea se lasă pe pieptul tău uşor.
Să nu îmi mai dai drumul, iubitul meu, vreodată!
Ne-am regăsit! Promite-mi că nu-mi va mai fi dor!
Promite-mi că pe calea ce-n faţă ni se-arată
De mână mă vei ţine şi, orice-ar fi, în doi
Vom desluşi mistere permise de Iubire,
Schimbându-ne-n Lumină, deodată, amândoi.
Ne-om aminti de drumul pe care, împreună,
L-am străbătut, alături, prin mii de galaxii,
Ne vom întoarce-acolo, ’n a Lui împărăţie,
Să-I fim din nou eterne şi magice făclii.
Călătoria noastră e binecuvântată,
Căci aripile noastre-n pereche s-au unit,
Din fericirea-aceasta cuminte să ne facem
Grădină înflorită acolo, ’n infinit.
Bucuresti : 19.03.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)