De câte ori mă prinde din urmă-ncrâncenarea
Acestei lumi în care ne-am coborât cândva
Salvarea mea îmi este-n a ta îmbrăţişare.
La pieptul tău, iubite, mă pot elibera.
De câte ori tristeţea în suflet îmi pătrunde
Din ochii celor care în drame se zidesc,
A ta îmbrăţişare mi-aduce-n suflet pacea
Şi-a ta privire caldă mă face să zâmbesc.
De câte ori furtuna-mi scufundă, nemiloasă,
Corăbiile toate în mijloc de pustiu,
Doar tu vii lângă mine şi-a ta îmbrăţişare
Din valuri mă salvează, alături să îţi fiu.
De câte ori pământul îşi scutură cojocul
Şi-nghite în prăpăstii speranţe şi poveşti,
Doar tu, cu-o-mbrăţişare, îmi aminteşti că totul
E numai visul lumii din care mă trezeşti.
De câte ori afară e frig şi întuneric,
Şi nu mai văd cărarea ce duce către cer,
A ta îmbrăţişare mi-aduce primăvara
Şi-n inima-nflorită încep din nou să sper.
De câte ori îmi pare că nici în rugăciune
Nu-mi regăsesc pierduta dorinţă de a fi,
A ta îmbrăţişare-mi transmite, cu tandreţe,
Că sunt aici, în lume, doar pentru-a te iubi.
Bucuresti : 19.03.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)