Roua amintirilor

Autor: Adrian Pașcanu (Albastru Arcturian)

Copil pierdut în tainice adâncuri,

Adevărul căutând în al vieţii labirint,

Privirea ta ridică spre zorii dintre colburi,

Căci roua amintirilor devine-al tău veşmânt.

E frig şi întuneric, şi pare că-i mormânt,

Dar amintirile-n culori de soare luminând,

Ochii tăi închişi de vremuri larg deschid

Şi totul e cuprins de stele, chiar de-i zid.

Şi uite, cerul albastru de nori împodobit

Adie dragostea Părintelui ce nu te-a părăsit,

Iar porumbelul alb ce sufletul ţi-a desenat

E drumul tău spre-Acasă, de dincolo de înserat.

Uimit te uiţi la aripi ascunse în veşmânt,

Ce-atât de larg deschise te poartă-ntr-un descânt

Şi-ţi amintesti din vise străvechiul legământ:

Că nu-i decât uitare. Nici frig şi nici mormânt.

Lumina Tatălui s-o porţi de-acum cunună vie,

Iar Sfântul Duh cuvânt cu har mereu să-ţi fie

Şi Cerul tău copiilor pierduţi să le vestească

Prin Roua amintirilor spre Mine să călătorească.

12.04.2013

***

Autor: Adrian Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu