Cu tine-alături

 

Da, uneori tot mă mai tem că ai putea ca să dispari,

Mai retrăiesc, din când în când această spaimă ancestrală.

Nu-mi amintesc nimic de-atunci, dar ştiu că te-am pierdut cândva,

‘Nainte de-a ne coborâ-n această lume abisală.

 

Da, uneori încă mai plâng când mă gândesc că s-ar putea

Să-mi fii luat, îndepărtat, şi să rămân iar fără tine.

Nu ştiu de ce mă tem atât.  N-am vindecat acele răni?

Doar tu şi Dumnezeu puteţi să-mi linistiţi sufletu-n mine.

 

Tu, răbdător, îmi tot repeţi că eşti şi vei rămâne-al meu,

Că, din exterior, nimic nu ne va despărţi vreodată,

Că nu se va mai repeta acel coşmar din alte vieţi

Şi să nu mă mai tem nicicum că fi-voi iar abandonată.

 

În tine-L simt pe Dumnezeu căci tu-mi rosteşti al Lui Cuvânt,

Şi-n braţe, protector, mă strângi, iar mângâierea ta-i divină.

La pieptul tău adorm sperând că-n zori vei fi tot lângă mine,

Zâmbind duios şi fericit, în juru-mi radiind lumină.

 

Bucuresti : 26.04.2013

 ***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu