Cu tine-alături

 

Autor: Liliana Pascanu 

Da, uneori tot mă mai tem că ai putea ca să dispari,

Mai retrăiesc, din când în când această spaimă ancestrală.

Nu-mi amintesc nimic de-atunci, dar ştiu că te-am pierdut cândva,

‘Nainte de-a ne coborâ-n această lume abisală.

 

Da, uneori încă mai plâng când mă gândesc că s-ar putea

Să-mi fii luat, îndepărtat, şi să rămân iar fără tine.

Nu ştiu de ce mă tem atât.  N-am vindecat acele răni?

Doar tu şi Dumnezeu puteţi să-mi linistiţi sufletu-n mine.

 

Tu, răbdător, îmi tot repeţi că eşti şi vei rămâne-al meu,

Că, din exterior, nimic nu ne va despărţi vreodată,

Că nu se va mai repeta acel coşmar din alte vieţi

Şi să nu mă mai tem nicicum că fi-voi iar abandonată.

 

În tine-L simt pe Dumnezeu căci tu-mi rosteşti al Lui Cuvânt,

Şi-n braţe, protector, mă strângi, iar mângâierea ta-i divină.

La pieptul tău adorm sperând că-n zori vei fi tot lângă mine,

Zâmbind duios şi fericit, în juru-mi radiind lumină.

 

Bucuresti : 26.04.2013

 

***