E Vinerea Mare

E Vinerea Mare, Părinte, pe cruce El moare din nou.

De două milenii încoace cu toţii îl tot răstignim.

Ajunge atâta durere cât ducem în spate, cu vină,

Opreşte acest sacrilegiu şi-nvaţă-ne cum să-L primim!

În Vinerea Mare, Părinte, ne-ncearcă din nou amintiri

În care-am lovit fără milă cu biciul acela din spini,

În care dispreţul şi ura ne-au fost lecţii grele de viaţă,

În care-am negat Adevărul ce Tu i L-ai pus în destin.

Doar Vinerea Mare, Părinte, ne-nvaţă să ne-abandonăm

În braţele Tale de care şi El s-a lăsat mângâiat,

Pe crucea aceea e scrisă, nu moartea Lui, ci Învierea,

E scrisă Iubirea cu care din Tine pe toţi ne-ai creat.

E Vinerea Mare, Părinte, în care, noi, Morţii i-L dăm.

Opreşte-ne gândul şi fapta cât încă nu e prea târziu!

Fii, Doamne, în inima noastră, aprinde-ne-n suflet Lumina

Şi-ajută-ne să-L recunoaştem pe-al Tău Dumnezeiesc Fiu.

Bucuresti : 03.05.2013

***