Predeal de poveste (1) - dupa 13 zile de ninsori abundente

 

Povestea ninsorilor abundente a inceput in 26 ianuarie, iar azi, 07 februarie, este a 13-a zi in care povestea continua. 

La inceput, abia fulguia, insa stirile meteo anuntau "urgia alba". 

Pentru noi, nu prea parea credibila aceasta previziune meteo din doua motive. 

(1) Primul motiv se refera la faptul ca era foarte cald la inceputul ultimei saptamani a lunii ianuarie, cald ca primavara, la cele 11 grade C montane, in timp ce in Bucuresti temperaturile erau chiar varatice, ajungand pana la 21 grade. Deci, parea neverosimil sa vina viscolul asa, brusc. Tocmai ce povestisem despre imprimavararea gradininii noastre din balcon, despre noile infloriri, despre inmuguriri si ramificari proaspete. Nu, n-avea cum. 

(2) Al doilea motiv este ca nu prea mai avem incredere in previziunile meteo oficiale. Pentru stiristi, a anunta "urgia alba" este un mod bun de a atrage audienta, de a crea panica, de a impinge lumea in magazine, la facut provizii, dar si de a implementa un fel de stare de urgenta, pe fondul careia guvernantii sa se poata justifica pentru diversele actiuni absconse, ori, dimpotriva, pentru a-si justifica lipsa anumitor actiuni necesare, caci, deh, au fost luati pe nepregatite, nu-i asa?

In cele doua print screen-uri de pe telefon, primul din 18 ianuarie, cand inca era primavara, iar al doilea din 30 ianuarie, cand eram deja in plin viscol, se observa cu usurinta diferenta. 

Asadar, initial nici n-am crezut ca urmau sa vina asa troiene de zapada, brusc. Peste noapte, cum ar veni.

Si, totusi, au venit. Si stiti cum? Fix ca in versurile din "Iarna pe ulita",  ale lui Cosbuc. "A-nceput de ieri sa cada cate-un fulg..."  Doar ca la noi n-a mai "stat". Ne-a luat pe nepregatite, cum s-ar spune. Exact ca pe politicieni. :))))

Si-a nins, si-a nins, si-a tot nins pana cand stratul de zapada a  devenit nu doar evident, ci namete de-a binelea, cu viscol, cu troiene, cu dat zapada, cu turturi care cresteau, la noi, de la o zi la alta, ca Fat-frumos din poveste, intr-o zi cat altii in sapte.

In primele 6 zile nici n-am facut poze afara, atat de frig mi s-a parut. Adica, dupa termometre nu parea a fi prea mare ger, dar era o umezeala rece in aer, de imi inghetau degetele pe telefon instant, cand incercam sa fac poze, de nu mi le mai puteam misca.

De aceea, intre 26 ianuarie si 31 ianuarie  am facut poze numai de la geam, din casa. Dar afara zapada crestea vazand cu ochii, de la o ora la alta. Zi de zi.

Azi, cand am verificat pe internet, s-a inregistrat o inaltime a stratului de zapada de 58.6 cm, la Predeal.

In urmatoarea saptamana, adica prima din februarie, situatia s-a mentinut in acelasi registru.

A nins intre 01 februarie si 6 februarie zi de zi, cu scurte pauze, dupa care fulguiala sau viscolul isi reluau spectacolele hibernale.

Noi am iesit zilnic la plimbare, insa poze tot nu indrazneam sa mai fac. Ba, mai mult decat atat, mi-am schimbat si manusile cu altele mai groase. In locul celor de piele, care, in acele conditii, chiar daca erau captusite, tot nu-mi tineau suficient de cald, le-am luat pe cele de schi, cumparate prin 2015 de la Decathlon, inainte de a ne muta in Gradina noastra din Ardeal, cu gandul ca urma Apocalipsa si macar sa ne prinda cu manusile cele mai calduroase posibile din lume. :)))))

In tot acest rastimp de  sapte ani eu nu le-am purtat. N-a fost cazul. Doar Adrian le-a mai purtat din cand in cand pe ale lui prin Gradina, la treburile prin curte, la spart lemne sau  la diverse alte actiuni care cereau protectie suplimentara.  In cazul meu, abia acum a venit timpul sa le port. Pai, la -11 grade ziua, cu viscol umed, inghetat, nici nu se putea altfel.

Din fericire, in balcon s-au mentinut temperaturi pozitive, atat de necesare florilor, cat si centralei termice pe care o avem instalata acolo. 

In consecinta, cele cateva poze facute in aceasta cea de-a doua saptamana de "urgie alba" sunt facute tot de la ferestre sau din balcon, de unde am incercat sa consemnez schimbarile zilnice de lumina, textura, gradient si ambient. :)))

Am incercat sa surprind pe strada si trecatori, localnici sau turisti, ca sa va dati seama ca, totusi, decorul este real, caci, in lipsa lor, cu adevarat pare ireal, de basm. 

Culorile, lumina, stralucirea, ceata sau ninsorile abundente, "cu galeata", inserarea sau stralucirea stravezie a soarelui, filtrata de norii cenusii, aduc in poze o aura de fantastic, de poveste nemuritoare, de tablou impresionist incredibil de fascinant.

Abia azi, 07 februarie, in a 13-a zi de la inceputul ninsorilor, am decis ca pot sa incerc sa fac si ceva poze din timpul plimbarii noastre. 

Chiar daca gerul se mentine in continuare la temperaturi foarte joase, aerul este mai uscat, deci mai suportabil. 

Nu mai bate nici vantul, ba chiar a iesit si soarele din cand in cand, sporadic, din spatele norilor calatori, incarcati la greu cu zapada si pentru zilele urmatoare.

Deci, urmeaza pozele de azi, din plimbarea noastra pe stradutele frumoase ale Predealului din jurul blocului in care locuim, de pe la marginea padurii si pe unde am reusit sa ne strecuram, pe langa masinile care, si ele, incercau sa-si faca loc cu greu printre nameti, chiar si dupa ce buldozerele curatasera cat de cat. 

Desigur, se merge doar pe strada, pe carosabil, caci trotuarele sunt acoperite pana la peste un metru cu zapada. Doar pe ici, pe colo, in dreptul intrarilor in curti sau blocuri, sau prin parcari, se mai vad alei facute cu lopetile. 

Cu asa ninsori continue si abundente, barbatii Predealului sunt suprasolicitati la dezapezit, fiecare unde are nevoie. Si Adrian a iesit afara cu lopata, la dezapezit in fata blocului si in jur, prin rotatie cu alti vecini, ca sa putem intra si iesi in/din bloc. 

Plugul primariei trece zilnic si curata, insa nu face fata la ritmul si volumul ninsorilor. Ar trebui suplimentate efectivele de dezapezire, dar... asta e.... fiecare face ce poate, ce stie, ce i se comanda, sau... in functie de cat mai ramane la bugetul administratiei locale dupa ce se rezolva "prioritatile". 

Dar sa nu ne pierdem in aceste consideratii. Frumusetea din jur este ametitoare, la propriu. Este atat de mult alb in jur, incat nu se poate merge pe strada fara ochelarii de soare. Este orbitor chiar si cand nu este soare, cu atat mai mult cand este. 

S-au deschis si partiile de schi, telescaunul urca spre Garbova pe baza unui orar fix, pentru eficientizare, caci turisti pe schiuri nu prea sunt. 

Oricum, decorul este de poveste, iar ninsorile continua si in urmatoarele zile, daca e sa ne luam dupa previziunile meteo din mas-media. Iar acum chiar le credem! Yuuuuppiiiiii!!!!! 

 

07.02.2023