Cand joc, doar joc sau....?

Ne gandeam ca astazi jucam un meci la dublu. Eram pregatiti pentru asta.

Doua seturi de palete - check!
Doua mingii galbene, de burete (in caz ca zboara vreuna pe la Mamaita - apropos, am recuperat-o pe cea zburatoare) - check!
Entuziasm cat cuprinde, la greu, adica - check!
Talent - cu caru'! - check!
Arbitri - cam somnorosi si lenevosi, daaar..... - check!
Copil de mingii - cam negricios si nazdravan, daaar..... - check!

In fine, daca tot nu s-au legat lucrurile sa jucam un dublu, am jucat un simplu.
 

Si, uite-asa, jucand noi in fiecare zi, mai ceva ca in antrenamentele pentru Roland Garos (caci pentru Wimbledon ne-am antrenat destul si am luat cupa, se stie! ), mi-am dat seama de un mic amanunt esential in procesul de pregatire profesionala pentru cariera mea (ca Adrian are deja toate cupele asigurate).

Stiti, talent am din nastere, v-am zis, entuziasm, asemenea, dau si la altii, daca este cazul, modestie, doamne-ajuta! am cat cuprinde.

Un aspect mai trebuie prelucrat cu atentie: pe mine daca ma apuca rasul nu mai sunt in stare de nimic! Si ma apuca tot timpul!
 

Este suficient o miscare rasucita, o intindere brusca, insotita de o exclamatie cu bolta, o minge trimisa in balarii sau o interjectie cu directie si, gata! m-apuca.

Deci, eu ce sa fac in situatia asta ca sa am rezultate profi?
Sa nu mai rad sau sa nu mai joc cand rad? ))))))))

Din Gradina lui Dumnezeu: 15.07.2019

***