Mainile mele au memorie proprie. Si vointa proprie.

Da, da, chiar asa. Mainile mele au memorie proprie si vointa proprie.

Au invatat rutina, mai intai. Stiu ce au de facut atunci cand vine ora de cafea. Au inteles ca eu beau cafeaua cu zahar brun din cana verde, iar Adrian bea cacao cu miere de albine din cana mov. Ce-i asa greu de inteles? Nimic. Tocmai de aceea merge struna fiecare astfel de moment.

Aseara, dupa meciul epopeic dintre John McEnroe si John McEnroe, Adrian zice ca n-ar strica o cacao bunuta. Ok, zic, merge!

Pun apa la incalzit si incepem sa impartasim impresii despre joc. Si radem noi, si povestim, si revedem fazele mai spectaculoase, in timp ce mainile isi vedeau de treaba lor, caci stiau ele ce au de facut si singure, fara sa fie nevoie sa le supraveghez.

Pregatesc ambele cani cu tot ce era necesar si dau sa torn apa fierbinte in ele.

Ah, nuuuuuu!!!! - zic eu si ma opresc la timp. Era cam tarziu, trecut de ora 20:00 si n-as mai fi dormit pana dimineata daca beam cafea la ora aia. Stiam asta, intentionasem sa-mi pun si eu tot cacao cu zahar brun in cana, dar.... asta e, nesupravegheate si fara un ordin expres, mainile si-au facut singure treaba asa cum fusesera invatate.

Dau deoparte cana verde, iau o cana rosie din dulap si continuam sa povestim si sa radem de mama focului de jocul nostru, de canicula, de figuratia si spectatorii nostri din tribune, chestii din astea. Ajung din nou la faza cu turnatul apei fierbinti in cana si..... ah, nuuuuuu!!!! Pusesem tot cafea si zahar brun. Mainile.... stiti. Ati inteles. Mi-au pus tot cafea.

A fost nevoie de o a doua cana rosie, de o supraveghere riguroasa, o atentie vigilenta si de o deprogramare completa pentru cateva secunde, cat sa iau in mana cutia de cacao si nu pe cea de cafea, apoi de o reprogramare la setarile initiale, pentru ca ne place cand "viitorul suna bine", abia apoi ne-am continuat glumele si discutia, caci nu mai exista nici un risc.

Stiati ca intotdeauna cacaoa amestecata face inimioare? Dar intotdeauna! Ce-o fi pus astia in cacao? S-ar putea sa renunt la cafea, ca prea imi plac inimioarele si vreau si eu.

Din Gradina lui Dumnezeu: 02.07.2019

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu