Oglinzile Sufletului: Aprilie, de Luna Noua in Berbec, in Gradina lui Dumnezeu

Pentru ca ceva nori si-au facut totusi aparitia pe cer azi, m-am gandit ca incantatiile si mantrele de ieri, ale lui Bobi, au avut un oarecare succes. Poate ploua! :D

Pana se hotaraste macar sa picure ceva-ceva, m-am decis eu sa las deoparte putin curatenia de primavara din curte si sa curat parcela de aromatice din gradina, caci incepusera sa iasa din pamant frunzulite noi, iar deasupra inca mai tronau betele uscate de peste iarna. Asa ca le-am curatat rapid, un pic cam superficial, doar cat sa se poata dezvolta mai departe, dar totusi, sa fie si aspectuoase. :)

Au rasarit lamaita, menta, salvia, oregano (la oregano n-am terminat inca, dar e chiar langa alee si, intr-o trecere spre patrunjel proaspat, maine, poate, il rezolva si pe el), cimbrul, patrunjelul, loboda si, in mod uimitor, leusteanul. :)

Leusteanul chiar a iesit din patru radacini separate, de nici nu-mi vine sa cred! Este inca mic si fragil, dar este hotarat sa creasca. L-am udat azi suplimentar fata de cata apa a primit oricum de la Adrian zilnic, la udatul cu furtunul, asa ca speram sa avem si leustean proaspa in ciorbe in curand.

Deocamdata avem Flori de primavara, cu parfum de patrunjel, si alte aromatice culese azi. :)
Salata, loboda si doua cepe rasarite nu stim de unde. :D
Apoi, mai spre inserat, am cules o caserola de lamaita si cateva frunze de usturoi pentru un pesto fresh. Merge peste tartinele de paine prajita. :)

Si sa nu uit de tufele de cimbru care au rezistat eroic peste iarna. Credeam ca au degerat, erau negre. De vreo saptamana negrul s-a inverzit, iar acum e proaspat si frumos parfumat, numai bun de pus in mancare. Asta e curata magie!

Am fotografiat si gradina in cateva cadre, asa necuratata cum e ea acum si intr-un stadiu intermediar de lucru. Adrian nu apucase inca sa ude azi, la momentul fotografiilor, dar, daca ploaia aia invocata de Bobi ieri nu se va face simtita pana spre seara, probabil ca va porni pompa din fantana si va uda gradina cu furtunul. :)

De cateva zile s-a apucat tot el si sa sape pamantul de la marginea gardurilor, pentru a stopa cresterea ierbii si a buruienilor de jur imprejurul parcelelor, ceea ce ne va usura mult munca de intretinere a gradinii ulterior. :)

Veti observa in poze ca, spre deosebire de anii trecuti, cand foloseam la delimitarea parcelelor si a aleilor sfoara albastra de rafie, anul acesta am trecut la o metoda mult mai simpla si mai artistico-rustica: aracii. De toate lungimile si formele. Cu cat mai incovoiati sunt, cu atat par mai fotogenici printre randurile si verdeturile in crestere. :)

Salata a crescut destul cat sa culegem zilnic frunze pentru micul dejun, pe tartine, loboda si ea, se intinde ca o pata rosie chiar pe mijlocul unei parcele in fata serei, in curand buna de cules si de pus in ciorbe sau in salate (cateva frunze mai mari deja au fost degustate), corcodusul cel batran a inflorit si el superb (voi reveni cu o postare separata cu mai multe poze cu el, ca prea e frumos), iar din pamant au iesit la soare tot soiul de gandacei, printre care cei mai vizibili sunt Ochiul lui Gradina Lui Dumnezeu. Caci doar in gradina Lui vietuiesc.

Mai presus de orice informatie despre gradina noastra este frumusetea florilor de corcodus! <3

Acum sunt in momentul de maxim al infloririi si sunt atat de spectaculosi! :) Este atata puritate si frumusete in simplitatea albelor petale!

Da, e placut in gradina, dar e si foarte obositor. :) Eu sunt si foarte pretentioasa si cand ma apuc de o treaba o fac temeinic si amanuntit, ceea ce e si foarte solicitant. Daca trec mai superficial prin ceva, ca azi cu oregano :D , imi ramane pe creieri grija si ma intorc cat de repede pot ca sa fac asa cum trebuie.

Deh, am unii pitici pretentiosi. :D Ufff, ca imi vine uneori sa dau cu toti piticii mei de pamant! Ca sa ma lase in pace, ca vor prea multe de la mine! :D Si uneori chiar o fac si trec pe joaca! :D

Pana vine ploaia aia si se mai indeseste iarba prin curte (caci acum e numai smocuri-smocuri, noroc ca printre ele creste si troscotul si trifoiul), sa ne delectam cu cate o jucarie, o floricica galbena sau cu cate un matisor inflorit de salcie, eventual. Si sa admiram corcodusii din fundal cat inca mai sunt infloriti. O zi, doua, poate trei... si gata.... se vor scutura.....

Spre final, celor care s-au plictisit de atatea flori de corcodus le-am pregatit altceva. Alte flori de corcodus! :D

Da, glumesc. Poate vreti sa vedeti care este la noi stadiul primavaratic al altor plante, precum bujorii, lalelele, trandafirii, karrya japonica (ce a si inflorit in cativa banuti galbeni, ca papadia, cu care am imbracat un perete de magazie si care, la momentul maxim al infloririi, peretele acela spectaculos si impresionant, imbracat in mantie verde cu stelute galbene), forsitia galbena, care inca rezista frumoasa, orbitoare in soare, yucca de gradina (care s-a dezvoltat foarte frumos intr-o rozeta cam de 1 m diametru si care credem ca anul acesta va inflori pentru prima data - face tijele acelea inalte de peste 1,5 m cu clopotei albi, uriasi, ca niste lacramioare).

Nicoleta - Cine n-a muncit în viața lui un petic de pământ n-o să știe niciodată cât efort se depune până se ajunge la culesul câtorva frunzuliţe, legume sau fructe. Pe vremuri am avut și eu o grădina ca a ta, cea mai mare parte a timpului acolo mi-o petreceam. Efectiv, vedeam zilnic cum creşte fiecare plantă în parte. Nu aveam în apropiere o sursă de apă, o aduceam în bidoane mari și udam cu cana și galeata, era muncă de Sisif, dar satisfacția era deplină când încărcam coșuri întregi de legume. Nu luam din comerț nimic, tot ce îmi trebuia făceam din propria cultură. Ba dădeam din surplus și rudelor. De trei ani, de când soțul meu s-a dus la Ceruri, n-am putut să mai fac singură ceea ce împărțeam cu drag la doi. De aceea, când văd fotografii din Gradina lui Dumnezeu, mi se umplu ochii de lacrimi. Să fiți sănătoși, Liliana, și să continuați să faceți cu plăcere tot ce ați început.

Liliana Pascanu

- Nicoleta, iti multumesc mult pentru mesajul tau! Intradevar, sa stii ca, dinainte de a ne muta din Bucuresti aici, in Gradina lui Dumnezeu, nici noi n-am stiut chiar tot ce presupune munca in gradina. Daca stiaaaaam.......

)))) Dincolo de gluma, noi nu muncim in gradina in felul traditional. Stilul nostru de viata ne poate face independenti de roadele gradinii, insa este placuta activitatea in mijlocul ei.

Asa cum ai spus si tu, descoperirea din fiecare zi a modificarilor, a evolutiei plantelor, florilor, decorului intreg, este o mare placere a sufletului.

Cand stam in mijlocul livezii, in atmosfera asta rurala, cu sunetul satului pe fundal (un caine, o gaina, o oaie, un miel, o voce de vecin vorbind cu animalele), cu concert de pasarele prin pomi, cu vantul care fosneste printre frunze, cu sclipirea soarelui filktrata de verdele frunzisului..... ce sa mai spun?..... iti dai seama, stii.....

Imi pare tare rau pentru pierderea sotului tau... Si imi place tare mult cum ai spus "n-am putut să mai fac singură ceea ce împărțeam cu drag la doi."

De fapt, aceasta este esenta dupa care tanjim toti, in general - impartitul vietii cu drag la doi. Restul detaliilor doar impodobesc cararea. Totusi, "al doilea", cel/cea cu care poti sa imparti cu drag bucuriile vietii, poate fi orice persoana apropiata, parinti, copii, nepoti. Este adevarat, nu-i acelasi lucru, ei au viata lor, rostul lor, dar iubirea isi gaseste calea de exprimare si aranjeaza lucrurile sa fie bine, pace si bucurie in cele din urma pentru toti. Te imbratisez si iti multumesc!

Nicoleta:

Știi cum e, Liliana ? Când ți se frânge o aripă, degeaba improvizezi, zborul tău va fi mereu când în picaj, când într-o parte, foarte rar spre înalt. Încă încerc să mă obișnuiesc și adaptez la noua viață, uneori reușesc, alteori nu, dar nu disper. Mulțumesc mult și-ți întorc cu drag înbrățișarea.

********

Iar acum, pe inserat, avem un asfintit de poveste! Da, este foarte placut.... iar corcodusii imprastie in vazduh un parfum fin, diafan, dulce-acrisor...

Speram sa ploua, totusi. :) Cu atat mai mult cu cat asemenea asfintit colorat n-am mai avut din februarie. Cerul de iarna este predispus la asemenea asfintituri. Este foarte frumos si uimitor pentru aprilie aici. Este un cer incarcat de umezeala, deci, da, este predispus la ploaie. :)

Cu asa nori si cu frigul care s-a lasat brusc pe inserat, ce ziceti, vine ploaia? :)

Azi este Luna Noua in Berbec, deci sa ne punem o dorinta :D , doar una:
1. sa ploua!
2. sa ploua!!
3. sa ploua odata, ca nu vreau ma mai joc asa, de-a seceta!!!!!