Parcela de capsuni e gata!

Afara era gata-gata sa ploua iar. Nori negri erau adunati pe coamele dealurilor din jurul satului, iar eu am vrut doar sa mai arunc o privire in gradina in lumina apusului. Intotdeauna la apus este o lumina difuza, filtrata, stravezie, care creeaza o atmosfera ca de basm si mereu ma face sa ma simt ca si cum as fi trai in unul. Pe masura ce verdele naturii se iveste tot mai sus, tot mai mult, tot mai uniform pe crengi, pe tufe sau prin parcele, lumina aceea a apusului ne transforma gradina intr-o adevarata poveste in mijlocul careia ma duc deseori s-o simt in jurul meu pulsand aievea.

Asa si azi. M-am trezit plimbandu-ma pe aleea centrala si admirand frumoasele randuri inverzite din parcelele lucrate pana acum de Adrian si nu ma mai saturam savurand aerul, mireasma de pamant ud, incarcat de apa de la ploile din aceste trei-patru zile, pomii fructiferi infloriti, frunzulitele verzi, proaspete, desfacute in lumina.

Am ajuns inspre vie si m-am oprit in fata a ceea ce ar trebui sa fie parcela dedicata capsunilor. Acolo inca nu ajunsesem cu curatenia vrejurilor uscate, iar aspectul mi s-a parut cam dezolant.

Mi-am zis: inca nu ploua. Daca ma apuc acum de greblat un pic din parcela asta, maine voi aveam mai putin de lucru. Macar doi metri patrati sa curat.  Sa incep, macar. Sa iau startul. Intotdeauna startul este ca un prag psihologic. Apoi totul decurge mult mai usor, de la sine, de nu-mi vine sa ma mai opresc. Mi se pornesc motoarele, care se tureaza la maxim, cheful de lucru creste exponential, entuziasmul asemenea, iar timpul trece fara sa stiu cand si fara sa simt oboseala. Pana la final.

Exact asa s-a intamplat azi. M-am apucat si nu m-am mai oprit pana n-am terminat. Am facut, practic, partea cea mai grea  din cadrul operatiunii de curatare a zonei capsunilor. Zilele urmatoare mai am doar de curatat cele cateva buruieni ivite acum, dupa ploaie.

Ca sa-mi fie si mai usor sa tin sub control parcela mai departe, am impartit-o in 10 miniparcele. Astfel suprafata nu mai pare chiar atat de mare si descurajanta. Nici nu stiu cand am terminat treaba.

Si, exact dupa ce am terminat si ma indreptam spre casa, exact dupa ce am mai prins cu telefonul cateva imagini de la intrarea in gradina, din fata serei, norii cei negri de deasupra satului au inceput a stropi usor peste mine. Pana am ajuns in fata casei s-a pornit ploaia de-a binelea, iar pana am intrat in casa ploua deja torential.

Ce pot sa mai spun? Cand vrei sa faci o treaba si esti hotarat s-o termini, Dumnezeu te ajuta s-o termini. Si tine legate baierele norilor exact cat trebuie ca sa nu ploua pana termini. Apoi, dupa ce ai terminat, le dezleaga si ploua necontenit, bolborosind in burlane si udand din abundenta pamantul gradinilor dupa tot rostul si binecuvantarea Lui.

(PS – am facut poze cu parcela de capsuni “Before” si “After”. Cred ca sesizati diferenta, chiar daca pozele nu sunt perfecte din cauza luminii insuficiente, blocata de norii de deasupra mea.)

Din Gradina lui Dumnezeu: 13.04.2019

***