Vrem ciuperci?

Da. vrem.

Atunci... să fie ciuperci!

Şi ne-am apucat noi să însămânţăm ciuperci din miceliu. 
Că, în rest, am pus de toate.

Cumpărasem de pe la sfârşitul lui februarie două pungi de miceliu, una de bureţi de fag şi una de shiitake, ambele cu garanţie până în aprilie. Instrucţiunile spuneau că shiitake trebuie însămânţat între felii de lemn, iar bureţii de fag într-un suport pe bază de paie cu rumeguş. 

Aşa că, începând de săptămâna trecută, Adrian împreună cu Meşterul nostru au dezbătut subiectul, au analizat situaţia şi au tras concluziile. Când am încercat şi eu să mă bag în seamă în subiectul cu pricina, Meşterul mi-a spus scurt: “Doamnă, cert e că, având mintea lui şi posibilităţile mele, o să vedem cum facem.” De fapt, cert e că ne-am potrivit mănuşă pe interesul omului. Era foarte pasionat de ciupercărie de multă vreme şi chiar dorise cu ceva timp în urmă să-şi facă una cu fonduri europene. Nu se legase nimic până la urmă, dar dorinţa nu i se stinsese. Rămăsese mocnind în adâncul lui, aşteptând o cât de mică scânteie ca să ia foc din nou. Iar scânteia venise de la noi. Entuziasmul i s-a redeclanşat şi s-a oferit bucuros să ne ajute.

Avem nevoie de felii de lemn? Imediat. De care? Fag, brad, stejar, plop? Nu, stejar nu. Aşa spun instrucţiunile. Ok, sâmbătă ne-am trezit în curte cu mai multe mostre de lemn. Fusese omul la păduse cu drujba şi tăiase câteva buturugi de mărime medie de salcie, alun, păr pădureţ, păducel, carpen, arţar şi de plop, pe care le-a tăiat în secţiuni de aproximativ 15-20 cm. Apoi ne-a mai adus un balot frumos şi auriu de paie, conform necesarului. După care a plecat mulţumit acasă, lăsându-ne pe noi doi să însămânţăm în ele miceliul.

Zis şi făcut. Ieri am pregătit, însămânţat, legat şi depozitat în pivniţă cele şapte seturi de buturugi cu miceliu de shiitake (le-am folosit pe toate ca să verificăm ce combinaţie e mai bună) şi am pregătit suportul de paie cu rumeguş pentru bureţii de fag (care trebuia să stea în aşteptare o noapte). Mai exact, am amestecat paiele cu rumeguşul, le-am opărit cu apă şi le-am lăsat acoperite la cald până azi.

 

Azi am însămânţat în el miceliul, am amestecat bine şi am pus totul într-un sac de folie de plastic (înţepat din loc în loc) pe care l-am depozitat în pivniţă, lângă sacii cu buturugile. Acolo este întuneric şi răcoare.

Germinarea miceliului de shiitake pe buturugi are nevoie de 6 luni, în timp ce cel de bureţi de fag din paie poate fi gata după 2-3 săptămâni. 

Asta-i tot.

Experimentăm, ne jucăm, glumim şi, cine ştie, poate, până la urmă, ne iese şi nouă măcar o ciupercă, acolo, oricât ar fi de anemică şi de ameţită. Picior şi pălărie să aibă şi să semene a ciupercă, zic! Atât. Cât s-o pot trage într-o poză şi s-o pun pe facebook. Aşa, doar s-o vadă lumea cât de curajoasă e ea după ce a avut de-a face cu Marele Meşter şi cu noi, grădinării iscusiţi!

Din Grădina lui Dumnezeu: 18.04.2016

***