Frumusetea iernii

O altfel de scrisoare către Moş Crăciun

 

Dragă Moş Crăciun, e timpul să porneşti din nou pe drumuri

Încărcat cu-n sac de daruri pentru-acei copii cuminţi

Care sunt trecuţi pe lista îndelete pregătită,

După ce-ai primit tot anul scrisorele cu dorinţi.

Ştiu că eşti surprins, desigur, că primeşti şi de la mine

Scrisorica de rigoare-n care-ţi spun ce îmi doresc.

Însă, vreau să mă asigur că nu-mi vii şi anul ăsta

Tot cu dulciuri, şi hăinuţe, şi păpuşi care-mi zâmbesc.

 

Eu îţi tot repet de-o vreme că-s din ce în ce mai mare,

Că rochiţele acelea pregătite nu-mi mai vin.

Ştiu că îmi tot numeri anii şi mereu te-ncurci în cifre

Şi, de-aceea, anul ăsta vreau să te ajut puţin.

Poate nu mai sunt fetiţa ce-o ţineai cu drag în braţe

Şi, de pe genunchi, zglobie, îţi recita poezii,

Însă în Ajun pe seară, te aştept şi-acum, în taină,

Să-mi oferi şi mie darul, ca şi celorllalţi copii.

 

Deci, te rog, ia loc şi scrie: anul ăsta - fără dulciuri!

Nu am voie. Din dietă le-am tăiat definitiv!

Cum crezi, Moşule că, altfel, silueta asta fină

Şi subţire de sirenă aş putea să mi-o menţin?

Jucării? Poate parfumuri! Rujuri, farduri şi rimeluri,

Demachiante, lac de unghii, creme şi bijuterii,

Ori poşete asortate cu pantofi din piele-ntoarsă,

Iar, în portofel, bancnote. Evident, câteva mii!

 

Nu te-ngrijora că sacul este mic şi-o să se rupă,

Că eşti prea bătrân şi-ţi pare tot din ce în ce mai greu,

Că afară-i frig şi viscol, că au obosit şi renii,

Că e sania prea mică, ori prea mofturoasă eu.

M-am gândit la toate astea. Vei veni, pe drum, spre mine,

Într-un jeep masiv şi negru, c-un motor sofisticat.

Mi-l vei dărui, desigur, şi pe-acesta, căci de astăzi

Toate celelalte drumuri spre copii le-am anulat.

 

Nu te teme că vor plânge. Când sunt mici doar plâng şi-aşteaptă

Toata lumea să se-nvârtă numai după placul lor.

Timpul peste ei va trece, vor uita de amăgirea

Unui moş ce umblă noaptea cu o sanie în zbor.

Vor uita de anii-n care căutau cu nerăbdare

În Ajun, sub brad, cadoul - cel pe care nu l-ai dus,

Vor uita şi de părinţii ce le-au spus că vii cu sacul

Încărcat la toţi copiii ce dorinţe-n gând şi-au pus.

 

***

 

Am glumit amar. Ajunge. Şi-am exagerat, desigur.

Însă versurile mele au un rost: mărturisesc

Despre-acei copii din lume care n-au copilărie,

Care nu ştiu cine-i Moşul şi nici daruri nu primesc.

 

Bucuresti : 10.12.2014

 

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Valul

Autor: Adrian Pașcanu

 

In mijloc de ocean, dintr-o furtuna ametitoare,

Un val inalt crescu, intinzandu-se spre nori

Si, intr-un dans salbatec, se repezi in zare,

Rostogolindu-se in aer cu stropi ca de fiori.

Semet si mandru, uita de tainica furtuna

Ce imbratisase infinitul oceanului cel bland,

Nascandu-l intr-o furie albastra, in noaptea fara Luna,

Slobozindu-l in necunoscutul ce-l primi gemand.

Si se crezu stapanul si carmuitorul apelor de jos,

Calcand fara crutare pe linistita lor chemare,

Privind nerabdator, si inspumat, si fioros,

Cat mai departe, cat mai adanc, in pacla cea din zare.

Corabii, si vapoare, si barci, si pescadoare,

Le spulbera in cale, insamantandu-le in ape,

Cand observa o umbra intunecata cum apare:

Un adversar de taina din care el sa se adape.

Cu un suierat napraznic si zgomot ca de tunet,

Se indrepta spre pamantul care il astepta tacut,

Visand ca in bucati sa il sparga cu al sau vuiet,

Ca pe o corabie sfaramata ce o naruise in trecut.

Surprins primi in maruntaie socul coralului ascuns

Ce-i spulbera vigoarea trupului cel cu spuma uns

Si, cu ultima putere din crestetul incovoiat,

Se repezi gemand in stancile din tarmul cel innegurat.

Dansand cu bucurie, stropii veseli si eliberati

Se inaltara in lumina Lunii, printre stelele razlete,

Trezind un grup de pescarusi ce, apoi, in taina adunati,

Spre-o furtuna in zare se indreptara ca sa ii dea binete.

In linistea de apoi, pe nisipul cel de taina aurie,

Cu pasi voiosi si repezi, cu carapacea cea zgolbie,

Un grup de pui testosi, abia nascuti din ouale ascunse,

Se afundara in oceanul albastru de mistere nepatrunse.

 

Bucuresti : 09.12.2014

 

***

Autor: Adrian Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Poemul meu

Poemul meu e-un drum printre istorii,

E-o amintire prinsă în cuvânt.

Este pământ. Şi foc. Şi vânt. Şi apă.

Popas nelegiuit şi zbor preasfânt.

E clipa dulce, gloria, înaltul,

E decăderea plânsă în noroi,

Este veşmântul sacru din altarul

În care toţi intrăm la fel de goi.

Poemul meu e-un pod peste prăpăstii,

E-o trecătoare strâmtă prin tăceri,

E ţesătura fină peste gânduri

Ce-adună-n versuri ierni şi primăveri,

E timp etern, nisip din vechi clepsidre,

Buchet de vise albe, înflorit,

Este-o oglindă pentru cei ce încă

Nu vor să creadă-n drumul infinit.

Poemul meu e şi castel din aur,

Dar şi bordei sub streşini aplecat,

Şi templu sfânt de rugă şi-nchinare,

Şi cimitir de toţi abandonat,

Şi dans uşor prin armonii celeste,

Şi vijelie aspră pe pământ,

Şi-al dragostei fior, şi pas pe Calea

Spre Cel ce-a fost întâi şi-ntâi Cuvânt.

Bucuresti : 08.12.2014

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu