Poemul meu

Poemul meu e-un drum printre istorii,

E-o amintire prinsă în cuvânt.

Este pământ. Şi foc. Şi vânt. Şi apă.

Popas nelegiuit şi zbor preasfânt.

E clipa dulce, gloria, înaltul,

E decăderea plânsă în noroi,

Este veşmântul sacru din altarul

În care toţi intrăm la fel de goi.

Poemul meu e-un pod peste prăpăstii,

E-o trecătoare strâmtă prin tăceri,

E ţesătura fină peste gânduri

Ce-adună-n versuri ierni şi primăveri,

E timp etern, nisip din vechi clepsidre,

Buchet de vise albe, înflorit,

Este-o oglindă pentru cei ce încă

Nu vor să creadă-n drumul infinit.

Poemul meu e şi castel din aur,

Dar şi bordei sub streşini aplecat,

Şi templu sfânt de rugă şi-nchinare,

Şi cimitir de toţi abandonat,

Şi dans uşor prin armonii celeste,

Şi vijelie aspră pe pământ,

Şi-al dragostei fior, şi pas pe Calea

Spre Cel ce-a fost întâi şi-ntâi Cuvânt.

Bucuresti : 08.12.2014

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu