Tu m-ai numit Femeie

 

Câtă Frumuseţe mi-ai dăruit, Doamne!

Să-mi fie izvor de pace, încredere şi putere în Calea mea.

Mi-ai dat o comoară pentru ochii cu care mă caut în oglindă.

Ori de câte ori m-am privit atentă, căutându-mi ridurile, am zâmbit.

Nici un rid în inimă, Doamne!

Doar el. Şi Tu.

M-ai înflorit toată!

M-ai binecuvântat cu iubirea lui!

Cu ochii lui frumoşi, a căror vise ochii mei le văd,

Cu misterul paşilor lui, alături de care paşii mei sunt,

Cu tandreţea sufletului său delicat, a cărui taină eu o cunosc,

Cu zâmbetul lui cald, în care eu îmi oglindesc candoarea şi inocenţa,

Cu melodia inimii lui, al cărei ecou în inima mea se aude,

Cu mângâierea lui vindecătoare, mie dezvăluindu-mi-se,

Cu lumina fiinţei lui, în adâncul căreia el m-a primit.

Ce miracol ai făcut cu noi, Doamne!

M-ai trimis pe pământ ca să-i zămisleşti lumea - prin trupul meu,

Ca să-i arăţi minunile Cerului - prin sufletul meu,

Ca să-i aminteşti cum se va întoarce din nou la Tine - prin dragostea mea.

Tu m-ai numit Femeie. Eva.

El, însă, mă alintă în fel şi chip.

Bucuresti : 30.05.2014

***