Sărutul

În fiecare dimineaţă merg spre serviciu cu tramvaiul. Două staţii.

Şi azi, ca în fiecare zi, m-am urcat în acest mijloc de transport în comun  în care m-am aşezat pe un scaun uşor absentă, visătoare, zâmbind.

Dincolo de înălţimile blocurilor vedeam cerul uşor înnorat, luminat ici-colo de raze difuze de soare, răsfrânte spre oraşul abia trezit din noapte, în care oamenii încă somnoroşi se îndreptau grăbiţi  spre treburile lor. Am privit apoi curioasă feţele celor din tramvai şi parcă simţeam golul care le contura unora viaţa. Le-am simţit resemnarea. Deznădejdea. Sentinţele: „prea târziu, „prea greu”, „prea puţin”, „prea departe”. Închisorile. Fricile. Rătăcirea. Ceaţa. Ploaia. Întunericul.

Mi-am întors privirea spre geam căutând cerul, lumina, soarele, spaţiul deschis, infinitul. M-am întors la visele mele frumoase.

Când tramvaiul a oprit în prima staţie, alte suflete grăbite au urcat în caruselul acela care îi ducea spre o singură direcţie, pe două şine de fier, reci, paralele şi mult prea concrete. N-am văzut în jur chipuri care să-mi spună că sufletele lor călătoresc pe aripi albe spre misterul altor tărâmuri fermecate...

Mi-am întors din nou atenţia către peisajul urban de dincolo de fereastră.

Pomii înverziţi îşi fluturau frunzele spre cer, porumbeii îşi făceau declaraţii gureşe pe trotuare printre paşii trecătorilor indiferenţi,  iar în aer plutea parfum de tei şi iasomie, învăluind trupuri şi suflete deopotrivă.

Când tramvaiul a oprit în a doua staţie, atenţia mea s-a îndreptat asupra unui cuplu: doi tineri îndragostiţi tocmai îşi luau la revedere pe peron. Urmau să plece fiecare în direcţie opusă, fiecare spre treburile lui. S-au sărutat repede şi şi-au rostit din mers câteva cuvinte, poate ceva de genul „ne vedem diseară” sau „ ne auzim mai târziu la telefon”, ori poate „te iubesc, pisicuţ”. S-au îndepărtat unul de altul privind amândoi înapoi de câteva ori. I-am privit cum se caută cu ochii unul pe celălalt în mulţime şi le-am simţit iubirea care le umplea sufletele. Pacea, liniştea şi împlinirea lor. Fericirea. Încrederea. Visele. Zborul. Plutirea. Dragostea.

Când m-am trezit din reveerie, tramvaiul meu tocmai pleca din staţie.

Am zâmbit privind pe geam cerul.

„Ok, azi voi întârzia la serviciu.”

Bucuresti : 30.05.2014

***