Cum oare să
trec mai frumos prin viaţa aceasta altfel decât iubind şi jucându-mă în fiecare
zi?
Cum altfel
decât dezmierdându-l şi alintându-mă, dăruindu-i şi primind darul sufletului său,
iubirea?
Sunt aici
ca să mă desăvârşesc în trup de femeie, trăind cu candoare şi cu inocenţă de
copil.
Inima mea
nu ştie să mintă. Pentru că ea crede totul fără nici o îndoială.
Ochii mei
nu ştiu dojenească, ei îşi doresc să strălucească doar în lumina fericirii.
Cuvintele
mele nu ştiu să rănească, ele sunt mângâieri delicate, dar şi clinchete de
clopoţei jucăuşi, zornănind în jur cu veselie şi freamăt copilăresc şi
nestăvilit.
Iubesc, iar
iubirea mea este totul. Este rostul meu de a fi, aerul pe care-l inspir.
Iubesc ca o
femeie, dar mă las iubită ca o fetiţă dulce şi răsfăţată.
Căci cine
oare poate să nu iubească un copil frumos, cuminte şi alintat?
El mă vede
cum sunt: Femeie şi copil.
Dar mă
iubeşte pentru ceea ce sunt.
Inimă şi
suflet curat.
Lumină.
Bucuresti : 08.11.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)