Iubirea mea, aici, în lumea asta,
Cuvintele ne-mbracă în oglinzi.
Tu mă citeşti şi fără-a lor
rostire
Când sufletul din mine îl colinzi.
Tu-mi eşti ecoul gândurilor mele
Şi poţi să vezi mai
mult decât priveşti.
Deschisă-n faţa ta-s
precum o carte.
Căci,
dragul meu, eu ştiu că mă iubeşti.
Mă
ţii de mână
şi-i atât de bine!
Nu ne mai pasă de nimic din jur!
Cu ochii tăi frumoşi mă chemi din mine,
Iar eu mă-nalţ spre
tine din azur.
Ca două păsări albe, de lumină,
Ne-ngemănăm spre
boltele cereşti.
Nemărginirea-n trupul meu vibrează
De dragul tău! Ştiind că mă iubeşti.
Îmbrăţişaţi, tot unul lângă
altul,
Nu mai simţim secundele cum trec,
Nu mai contează nici argintul lunii,
Nici stelele ce-n taină se întrec,
Nici liniştea din noaptea care vine,
Nici zorii ce apar pe la
fereşti.
În nesfârşirea ta îmi
uit fiinţa
Iubindu-te. Ştiind că mă iubeşti.
Bucuresti : 22.11.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)