Cine ne-a citit blogul in mod constant, dar mai ales insemnarile din perioada celor aproape 5 ani cat am locuit in Gradina din Ardeal (pe atunci ii spuneam Gradina lui Dumnezeu), stie deja ca am avut o pasiune speciala in a cauta si degusta cu maxima curiozitate acele plante salbatice, dar comestibile, care cresteau in gradina noastra si pe dealurile din jur.
Am cercetat in vremea aceea multe materiale de pe internet si chiar am pus pe blog o parte dintre ele, astfel incat, cine este curios, sa afle despre ele si sa le incerce.
Eu am cules pe atunci tot felul de frunze proaspete, primavaratice, din care am folosit in salate, precum untisorul, frunzele tinere de papadie, frunze de zmeur, de mur, iarba grasa, usturoiarita, urzicile si altele.
Am ramas cu aceasta curiozitate si dorinta de a incerca noutati si dupa ce am plecat din Gradina. Am ajuns sa locuim aici, la munte, si primul lucru pe care l-am facut de la inceput a fost sa fiu foarte atenta la plantele salbatice (asa-zisele buruieni) care cresc pe la marginea padurii. :)))
Le-am regasit aici aproape pe toate cele mentionate mai sus (mai putin iarba grasa, din pacate, care are nevoie de un mediu mai cald si mai uscat decat cel de munte), si in fiecare primavara adun frunzulitele crude ale fiecarui tip de planta pentru a le adauga in salate.
Deocamdata, acum este inca frig, abia s-a topit zapada care ninsese in urma cu doua zile, iar vremea a devenit ploioasa, insa asta este exact ce are nevoie vegetatia sa se trezeasca la viata in noul anotimp.
Deci, ce plante am vazut noi azi, in timpul plimbarii noastre pe la liziera padurii de brazi?
Caci, da, deja am vazut cateva palcuri de verde crud spre care mi-am indreptat imediat pasiii, curioasa.
Ei bine, azi am descoperit palcuri de untisor, rozete de frunze crude de papadie siiii..... lipicioasa!
Daaa!!!! Stiati ca si lipicioasa este comestibila? Eu n-am stiut. Ori, chiar daca am citit, pur si simplu nu i-am dat importanta. Aveam si in Gradina din Ardeal, pe langa un perete al casei, langa un gard, o gramada de lipicioasa din asta, care se intindea cu ddisperare in toate directiile, dar niciodata n-am privit-o altfel decat ca pe o buruiana invaziva nesuferita, care mi se agata de pantaloni. :)))
Zilele trecute am dat de un articol despre aceasta planta si spunea acolo ca frunzele ei sunt delicioase in salate mai ales primavara, cand abia infrunzeste. Iar azi, cand am vazut-o, mi-am zis ca, de ce nu, ia sa iau cateva rozete (asa creste ea, sub forma de rozete la inceput, apoi se inalta spre verticala) si sa le testez.
Ceea ce am si facut. Ajunsi acasa, le-am spalat, le-am curatat de ace de brad si tot felul de crengute si resturi de padure, apoi le-am spalat in mai multe ape si le-am pus in pungi la frigider, separate, pe sortimente.
Untisorul si frunzele fragede de papadie (care sunt asa numitele rucola salbatice) le stim cum sunt la gust, dar lipicioasa inca n-am incercat-o pana acum. Am citit despre ea ca este o bomba de vitamine concentrate, o minune a naturii, deloc valorizata la adevaratul ei potential.
Asadar, gata, eu m-am decis sa o fac vedeta! :)))
Deocamdata, alte frunze n-au iesit pe la noi, mai avem de asteptat pana ies urzicile si restul.
Untisorul mi se pare extraordinar, este cel mai savuros, dar se trece destul de repede, cam vreo doua-trei saptamani poate fi cules, pana infloreste si se maturizeaza frunzele.
Din fericire, aici este o zona buna pentru astfel de experimentari-culinare-salbatice-montane, caci este o zona nepoluata, relativ izolata, iar localnicii nu sunt interesati nici macar de urzici. :)))))
Mi-ar fi placut sa gasim si sa culegem leurda - n-am mancat niciodata! - dar zonele in care creste, asa cum ni s-a spus de catre un vecin, sunt destul de indepartate, in mijlocul padurii, si nu dorim sa devenim competitivi in raport cu ursii. :)))
PS. Maine voi reveni tot la aceasta postare si voi adauga pozele cu salata in care am adaugat aceste trei soiuri de frunze de primavara culese astazi. Yammiiiiii....!!!! :))))
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit
sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
*
PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si
poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie,
rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala).
N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu
ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de
ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul
de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi
apartine exclusiv.
Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.
