Minunea lui Dumnezeu!

Locuim aici, la munte de aproape 5 ani.  Mai sunt doua luni si incheiem 5 ani (pe 5 iunie).

In acest tot timp, una din placerile noastre de necontestat sunt plimbarile montane. De fapt, ele sunt mai mult decat simple placeri, sunt nevoi existentiale. :)

Zilnic alocam timp plimbarilor lungi pe strazile statiunii, indiferent ca este vreme buna sau nu, indiferent ca este cald sau frig. Rareori, cand avem niste prioritati speciale, nu iesim la plimbare.

Si azi am iesit imediat dupa ce ne-am baut cafeaua diminetii.

Avem mai mult de o saptamana de cand cerul este perfect senin, insorit, cald si frumos, adica o atmosfera primavaratica montana pe care o asteptam nerabdatori. 

Ici-colo mai sunt mici petice de zapada netopita, noptile inca mai au temperaturi negative, pana la -4 gr C, insa zilele sunt minunate pentru aceasta perioada. Temperaturile diurne n-au depasit prea des 10 gr.C, suntem totusi in martie la peste 1100 m altitudine, insa aceste zile insorite ne bucura maxim si ne imbie la plimbare.

Stim ca in zonele de campie vegetatia deja s-a pornit pe inverzire si chiar spre inflorire, insa la noi inca nu se intampla asta. In afara de verdele brazilor nu avem alt verde. 

Insa plimbarile in aerul tare de munte, incarcat de ozon, si sub stralucirea soarelui, compenseaza mai mult decat orice. 

Asa se face ca am iesit si azi la plimbarea noastra, ca de obicei. 

Eram pe una din strazile statiunii de dincolo de calea ferata, spre partia de schi, mergeam cu soarele in fata, un pic euforici de la stralucirea orbitoare a acestuia, cu privirile inspre Bucegii din zare, care se vedeau inzapeziti si stralucind albi in soare, despartind cerul de pamant.

Mergeam unul langa altul, tinandu-ne de maini, in pas alene de plimbare, vorbind, razand, povestind despre una, despre alta, cum facem noi mereu, tot ca de obicei.

La un anumit moment, observam in fata noastra, pe trotuarul din dreapta, un tataita care iesise si el afara, la soare, si statea in picioare, un pic adus de spate, sprijinindu-se cu o mana intr-un baston.  Parea a avea peste 90 de ani, era maruntel si slab, imbracat intr-o camasa in carouri si cu o vesta impletita deasupra, iar pe cap purta o palarie, semn al altor vremuri, demult apuse.

Din cand in cand lovea cu capatul bastonului pojghita de gheata care inca nu se topise la intrarea blocului din care iesise. Gheata nu prea voia sa cedeze, abia sareau bucatele mici, care straluceau in soare, din locul in care mosuletul acela lovea cu bastonul, fara putere, icnind, si nu prea convins.

Cand ne-a observat de la o distanta de vreo 20 de pasi, s-a oprit din spart gheata si a ramas blocat cu ochii ficsi la noi, zambindu-ne si cu o mina foarte uimita. Parea ca ne-ar cunoaste...

Cand am ajuns in dreptul lui, a ridicat ambele maini in sus, ca atunci cand intampini pe cineva care iti vine in vizita si vrei sa-l imbratisezi, si a exclamat plin de voiosie si entuziasm catre noi:

- Voi sunteti chiar Minunea lui Dumnezeu!

Noi ne-am oprit in loc, zambind, uimiti de reactia si cuvintele lui, neintelegand subintelesul vorbelor lui. Induiosata cumva de aceasta iesire neobisnuita a omului, i-am multumit si l-am intrebat simplu si firesc ” Dar... de ce?” 

Cred ca intrebarea mea l-a intimidat un pic, nu cred ca se astepta la asta, si a continuat ca un fel de justificare, balbaindu-se usor, ca si cum nu si-ar fi gasit cuvintele de emotie si incercand sa ofere o explicatie oarecare, una obisnuita (dar alta decat aceea care il facuse sa exclame mai devreme cu voce tare, pe negandite, poate chiar luandu-l gura pe dinainte fara sa apuce sa-si dea seama ce face):

- Stiti, eu stau in blocul asta... si v-am mai vazut... mereu va vad de la geam, de sus... cum va plimbati... si pe aici... si pe dincolo... oricand... si ca faceti miscare.... si.... 

Si, vorbind, se tot uita la noi cum ne tineam amandoi de mana, cum zambeam la el, cu chipurile insorite si relaxate, si parea ca este efectiv uluit de ceea ce vedea.

- Voi sunteti chiar Minunea lui Dumnezeu! - si-a repetat el cuvintele de dinainte, parca nemaistiind ce sa mai spuna. 

I-am multumit inca o data, i-am urat sanatate si numai bine si ne-am indepartat voiosi, dorind sa-i scurtam starea aceea de usoara timididate in care nu-si mai gasea cuvintele.

Dupa nici 10 metri, am depasit locatia unui mic centru religios al unui cult minoritar local, un loc de rugaciune si intalniri intre credinciosi, pe al carui frontispiciu am citit: Vestea Buna. 

Un fel de Bunavestire. :) 

Peste 9 zile chiar va fi Bunavestire si la noi, dar, iata, noi am primit de azi energiile binecuvantate. 

Azi, tot intr-o zi de sarbatoare: Ziua Crucii. :)

PS. Este foarte interesanta si o alta sincronicitate a zilei! Aceasta insemnare este cea de-a 2777-a postare de pe acest blog! 

2x777, de doua ori numarul lui Dumnezeu!

PS2. Extraordinar! Fix acum, 15.03.2026, ora 15:35, la aceasta postare, am bifat 187.000 vizualizari totale ale blogului, de la infiintare pana azi. 

E, desigur, putin, comparativ cu alte bloguri, dar este foarte mult pentru mine, avand in vedere obscuritatea in care mi-am mentinut acest blog fata de masa mare de cititori. 

Iar, faptul ca chiar azi, dupa aceasta insemnare, s-a rotunjit numarul total de vizualizari la 187000 mi se pare chiar demn de mentionat!

15.03.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGBT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.

*

Conform Wikipedia, prima versiune ChatGBT.0 a fost lansata in 30.11.2022 ca fiind un empiric generator de texte AI; treptat, a fost antrenat si imbunatatit, ChatGBT.4 devenind din 14.03.2023 accesibil doar utilizatorilor platitori, iar in 13.05.2024 este lansat ChatGBT-Omni, cu optiuni video; versiunea ChatGBT4.5, lansata in 14.04.2025, a fost extinsa la nivel de mase, cu un nivel tehnologic incredibil, cu rationament avansat, cu baza de date la nivel mondial, capabila sa execute sarcini complexe; ultima versiune, care este in vigoare si azi (feb.2026), este ChatGBT.5 a fost lansat in 08.08.2025.