Semne de primavara

 

Au inceput sa apara si la noi, la munte, primele semne de primavara. Mai timid, mai putin vizibile, dar totusi apar.

Azi am vazut in mai multe locuri palcuri albe de ghiocei si de floarea Pastelui. Ghioceii nu i-am mai fotografiat, erau in mai multe curti ale unor vile, insa floarea Pastelui am surprins-o in cateva cadre fotografiate intr-o panta insorita a muntelui, la o margine de curte. 

Abia astept sa infloreasca abundent la marginea padurii, pe acolo pe unde noi ne plimbam mereu si unde le pot fotografia si de aproape.

Am mai facut azi si cateva poze noi florilor noastre de Kerrya Japonica din balcon, unde au explodat in cateva zeci de inflorescente galbene, ca niste puisori de gaina abia iesiti din coaja. 

Chiar si iedera rosie a dat frunze in balconul nostru, desi afara mai are mult de asteptat sa infrunzeasca pe gardurile pe unde o admiram mereu, caci inca este frig noaptea. Probabil tot prin luna mai se va infrunzi, ca de obicei.

O sa va las sa vedeti pozele, dar nu inainte de a mai preciza inca un semn important de primavara. :)

Evident ca acest ”semn de primavara”  este unul cu dedicatie catre doamne, caci poate fi o inspiratie pentru ele, avand in vedere ca in curand vine vara si isi vor dori sa.... dar, ma rog, fiecare isi doreste ce vrea.... :))))

Eu mi-am dorit mult sa-mi recastig increderea cantarului personal dupa dezmatul culinar de sarbatori, pe care l-am bifat cu ocazia sarbatoririi Craciunului la Bucuresti, impreuna cu mama, sora mea si fiica ei.

Desi n-am facut chiar excese, lipsa de miscare din acele patru zile a avut, totusi, consecinte dramatice. Noi am prins atunci chiar acea perioada de ger si viscol puternic, care a venit peste sudul tarii fix de Craciun, asa ca n-am scos nasul afara nici pe geam cateva zile la rand. :)))

Cantarul a protestat maxim de revoltat la intoarcerea acasa, iar de atunci am primit reprosuri zi de zi de la el, pana cand am reusit sa-i dovedesc ca ma straduiesc cu toata seriozitatea. :)))

Treptat, treptat, am reusit sa-mi restabilesc nivelul optim. N-am mai povestit despre asta pe blog, ca sa nu generez cine stie ce procese de constiinta, insa azi, cu bucurie si cu mandrie :))))), deconspir rezultatul final cu cifre si cu dovezile incontestabile, pozele.

Asadar, marchez aici, pentru posteritate :)))))). 

De cateva zile am reusit sa-mi mentin nivelul sub 53 kg. Mai exact, 52,8 kg, apoi 52,7 kg, si chiar 52,5 kg. :))))

A contat foarte mult cura de urzici de zilele trecute, plus un post de o zi cu... amandina... !

Daaa!!!! nu radeti!!! :)))) a fost o zi in care n-am mancat nimic altceva decat... o amandina. :))) Si am baut doua cafele!!! :)))) Strategic! :)))) Ca sa compensez caloriile, cum altfel? ;-)))

In fine, urmeaza o noua perioada cu alte sarbatoriri si cu Pastele, insa am alt avant acum. Intentionez sa intru in vara cu sub 53 kg, nici nu concep altfel! 

Deocamdata, am vrut doar sa ma laud cu ce am reusit pana in acest moment (sic!). :))))

Si, ca o surpriza, am compus ad-hoc cateva versuri sugubete, pe acest subiect. :))

Semne de primavară

Autor: Liliana Pașcanu

Hai să-ți dau o Veste Bună, dacă vrei ca să zâmbești.

Nu contează cum e-afară, ci în suflet cum iubești.

Nu contează nici părerea celor care par experți,

Ci doar cât poți tu de sincer să-nțelegi și să te ierți.

 

Pune-ți inima sub lupă. Chiar mai mult - sub microscop!

Las-o să-ți vorbească simplu despre cum să ai un scop.

Vrei s-arăți ca o silfidă? Vrei un trup ca de sirenă?

Străduiește-te un pic și, brusc, fără nici o jenă,

 

Taie tot din lista aia plină doar cu dulciurele!

Taie zahărul și frișca din prea multele cafele!

Taie la jumate totul, orice porție de mâncare!

Și fă sport! Aleargă zilnic sau ieși zilnic la plimbare!

 

Nu trișa și nu mai spune ”doar acum, o-nghițitură!”

Poți să faci, așa ca mine, cu urzici, o scurtă cură.

Fă ce știi că funcționează-n cazul tău și îți priește,

Însă nu abandona! Ea, oglinda, te privește! ;-)

 

Vei vedea cum îți devine, o complice devotată

Dac-o lași să îți reflecte fața ta adevărată.

Și, treptat, orice surplus resimțit ca pe-o povară

Va pieri ca o zăpadă. Semnele de primavară

 

Vor aparea, negreșit, în noua ta înfățișare,

În privirea renăscută, într-un zâmbet larg în soare,

În încrederea de sine, regăsită-n pași ușori,

În gândul primăvăratic, în balconul plin cu flori.

 

Apropos de florile noastre galbene de Kerrya din balcon, sa va povestesc pe scurt ceva.

Dupa cum se poate observa din poze, alaturi de blocul nostru mai este un bloc mic, tot cu 2-3 etaje. De unde se vede foarte bine in balconul nostru.

Anul trecut, in primavara, in perioada in care ne inflorise din nou Kerrya, intr-o zi, la intoarcerea noastra dintr-o plimbare, am fost abordati de una din vecinele din blocul alaturat, care are fereastra orientata inspre noi.

Ne-a intrebat cum se numeste floarea noastra care face flori galbene in balcon, caci o admira de cativa ani si ii place foarte mult cum se vede de la fereastra ei si ca viseaza sa aiba si ea o astfel de floare in balconul ei.

Planta noastra era deja matura, cred ca avea 2 ani si bine ramificata si deja era plina de flori atunci, asa ca i-am promis ca, dupa ce i se trec florile, ii rup un lastar si i-l dau, sa il inmulteasca si ea. I-am spus ca nu este deloc pretentioasa si ca se prinde foarte usor.

La scurt timp, plimbandu-ne prin statiune, am trecut fix pe langa un gard langa care crestea o tufa mare de Kerrya Japonica. Era e la inceputul lui aprilie, deci inca frig afara, iar tufa era inca in stadiul vegetativ hibernal montan. Fara flori, fara frunze.

Am rupt atunci mai multi lastari, i-am pus intr-o sticla sa prinda radacini mai intai la geamul de la bucatarie, unde era mai cald. In cateva zile, desi inca nu aveau radacini, au facut si frunze si boboci de floare. 

Am cautat pozele de atunci sa vi le arat. Le vedeti la geam, langa niste crengute de salcie si de floarea miresei pe care le pusesem la lumina, sa se infrunzeasca si el.

Vazand ca crengutelor le merge bine, le-am mutat in balcon, ca sa prinda radacini acolo, si le urmaream zilnic stadiul de evolutie. Dupa o vreme, dupa aproximativ o luna, lastarii facusera radacini si i-am dat doamnei sticla cu tot cu ei ca sa se bucure ca ii are. 

I-am recomandat sa ii mai lase in apa si sa-i planteze in pamant dupa ce radacinile sunt mai bine formate. 

S-a bucurat enorm! Nici nu se astepta sa i se implineasca visul atat de repede.

Gata povestea de anul trecut.

Acum sa va arat pozele facute chiar azi in balconul nostru plin de culoare si semne de primavara!

27.03.2026

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

*

PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele si poeziile mele sunt creatia mea exclusiva, fara nici o influenta, interventie, corectie, rearanjare, sugestie sau inspiratie obtinute prin AI (Inteligenta Artificiala). N-am accesat niciodata AI, ChatGPT si nici o platforma sau aplicatie de AI, nu ma intereseaza ce facilitati ofera, n-am intrebari pentru AI si nu am nevoie de ajutor in a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un vocabular destul de bogat si inspiratie pe puterile mele. Tot ce emit sub numele meu imi apartine exclusiv.

Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de aproape 14 ani, cu peste 13 ani inainte de accesul publicului la AI.