Bineinteles ca toate doamnele stiu la ce fel de mobilizare de dupa sarbatori ma refer in titlu. :))))
Domnii care nu sunt interesati de aceasta lupta cu kilogramele, caci despre ele era vorba in propozitie, sunt rugati sa nu mai zambeasca ironic si condescendent si sa-si verifice mai intai propriul gabarit. Apoi sa-si vada de treaba lor si sa nu mai caute sa citeasca pe acest blog, caci nu e pentru ei.
Acei domni care, insa, sunt interesati si ei, ca si toate doamnele - bineinteles ca toate sunt interesate, insa nu toate recunosc! :)))) - atunci sunt rugati sa ia loc si sa-si ia notite. :)))
Asadar, doamnelor, au trecut sarbatorile, ne-am facut de cap cu cozonacii si cu sarmalutele - indiferent ca au fost cu carne sau cu ciuperci, ele au aceeasi influenta nefasta asupra standardelor noastre - deci, acum este timpul sa luam masurile care se impun.
Eu, oricum, sunt hotarata sa revin la nivelul la care eram, cred ca si voi. :))))
Mai ales ca am si o santajista in proximitate care m-a atacat direct la sentiment.
- Ii spui tu sau ii spun eu?
- Adica ce vrei sa spui?
- Stii tu foarte bine. Crezi ca nu ti-am vazut conversatia aia compromitatoare din telefon?
Upppsss! Oare a vazut tot? Oare cat a vazut? :))
- Deci, ii spui tu sau ii spun eu?
Asta era, nu mai puteam da inapoi. Santajista a atacat cu viclenie fix acolo unde era mai sensibil.
- Ok. Lasa, ca ii spun eu, tu vezi-ti de treaba ta. Mai pune si tu mana pe o carte, pe un Grisham, ceva, si nu te mai insinua in treburile alteia. De solidaritate feminina n-ai auzit?
- Daca ii spui tu, vezi sa nu omiti nici un detaliu!
- Nu omit, draga! :)))
Si i-am spus. N-a fost o surpriza prea mare, caci pregatisem terenul din timp. :)))
Conversatia compromitatoare a venit doar ca o ultima confirmare: luasem 2 kg in plus in ultimele 2-3 saptamani, cele pline de sarbatori! :)))
Sora mea, Jeni, cea cu care ma ”conversez compromitator” in fiecare zi pe aceasta tema, avea si ea aceeasi evolutie. Era logic! :)))
Pai, spuneti si voi: cum sa rezisti bunatatilor culinare facute de mama de Craciun, caci, desigur, ea este vinovata pentru tot! :))))
Noi doar ne-am conformat indemnurilor ei, desi am protestat cat am putut, am refuzat cat am putut, ne-am prefacut cat am putut ca nu mai putem sa mancam, ca suntem satui, fiind defapt cu gandul la bietul cantar din dotare, dar, se stie, mamei nu poti sa-i tii piept cand e vorba de mancare. :))
Ca dezastrul sa fie complet, ne-a pus si la pachet, la plecare! :))))
In fine, am zis ca nu mai mergem in Bucuresti de sarbatori, ever! :)))))
Pai, doar mancare, somn, televizor (acasa nu avem, dar acolo n-am scapat de el), si sueta? Cum sa nu se depuna kilogramele? Plimbare n-am servit, caci am nimerit fix zilele cu viscol mare, cu frig intepator si cu vreme cenusie, asa ca am zis ”pas”. Am stat la caldurica si la mancarica. :)))
Ne-a prins tare bine tuturor aceasta revedere de sarbatoare, ne-am mai ostoit dorul, ca nu ne-am imbratisat cam de multisor, mai ales cu mama, caci Jeni si nepoata au mai venit pe la noi, asadar, ne-am bucurat de calatorie, dar ne-am intristat la intoarcere, cand am vazut cantarul. :)))
Apoi a venit si Revelionul, alta sindrofie, asa ca am lasat deoparte standardele si ne-am bucurat in moment de ceea ce ne-a oferit momentul. :))))
De ieri, insa, m-am hotarat ca e timpul sa actionez constructiv. Pardon, am vrut sa spun distructiv. Adica sa distrug cele 2 kg pe care nu le vreau. :)))
Primul remediu la care m-am gandit, in afara de revenirea la dieta noastra specifica, a fost varza murata. :))
Se stie ca varza murata este un bun probiotic si un bun catalizator al arderilor interioare. Asa ca i-am spus lui Adrian sa-mi cumpere o varza ca s-o pun la murat.
Intentionam sa procedez simplu si ascetic, fara briz-brizuri moderniste: varza pusa la murat in saramura simpla, si atat. Si fara multa munca. Simplu si ascetic, cum va spuneam. :)))
Ba, mai mult decat atat, i-am spus sa-mi aduca din boxa ambele borcane de muraturi (de 4 litri), cu gandul sa impart varza in jumatati, fiecare in alt borcan, si sa obtin astfel mai multa zeama, perfecta pentru scopul precizat mai sus. :)))
Si mi-a cumparat Adrian fix o varza. :)
Am taiat-o in bucati grosiere, am impartit-o in cele doua borcane si pusesem deja pe aragaz o oala cu apa si sare, ca sa fac saramura, cand..... :))))
Cand... m-am trezit din nou langa mine cu Santajista!
- I-ai spus?
- Da, i-am spus.
- Si ce-a spus?
- Adica ce sa spuna? Nimic.
- Cum nimic? Nimic, nimic?
Si, tocmai cand ma pregateam sa-i dau o replica usturatoare santajistei, intra Adrian in bucatarie. N-am putut sa mai zic nimic, caci Bubu e fata lui, iar el e preferatul ei, deci... nu puteam risca. :)))
Am expediat-o pe Madmoiselle in salonul ei regal si ii spun lui Adrian:
- Stii, Sufletel, imi pare rau acum ca nu ti-am zis sa mai iei si alte legume pe langa varza asta, sa fie un pic de culoare in borcan...
- Pai, cand iti trebuie....?
- Acum ar fi fost bune, inainte de a pune saramura peste varza....
Ei bine, nici n-am incheiat eu propozitia, ca el s-a si intors de la magazin cu tot ce-i pusesem pe lista ca mi-ar placea sa adaug.
- ...si o leguma rosie, pentru a colora zeama, o sfecla rosie sau o varza rosie mica, ce gasesti...”
A gasit varza rosie. Care are volum mai mare. Alaturi de morcovi, un castravete, ceapa, usturoi si marar. As fi putut sa mai imbogatesc gama de legume, dar n-am vrut sa ma indepartez prea mult de dezideratul cu care pornisem, adica ”simplu si ascetic”. :)
In final, dupa ce le-am curatat, taiat si impartit intre cele doua borcane, am avut nevoie de inca un borcanel ca sa-mi intre tot, atat de mult a crescut volumul. Am apasat bine in borcane si tot am avut nevoie de un al treilea recipient pentru cate legume au fost.
Deci.... aveam sa obtin zeama murata mai putina decat planificasem.... :))))
Dupa ce am suplimentat si apa cu sare pentru saramura, mi-am amintit de rezerva federala de betisoare de lemn, cele ramase de la inghetata pe bat, pe care eu mereu le strang fix pentru acest scop: sa le pun deasupra in borcanele de muraturi, ca sa nu dea pe afara cand incepe zeama sa fermenteze.
Am scos din vistierie rezerva federala pretioasa de bete, am facut un inventar minutios, aveam peste 30 de bete, de trei forme si trei marimi, si mi-am dat seama cat de bine am facut ca le-am pastrat, caci acum chiar am avut nevoie de doua marimi diferite.
Concluzia pe care trebuie s-o retineti de aici, mai ales voi, domnilor, este sa nu mai insistati pe langa doamnele voastre sa arunce tot, dar absolut tot ce nu va mai trebuie, chiar din prima secunda in care ati ramas in mana cu obiectul rezidual, fie pungi, fie borcane, fie capace, fie bete de inghetata. Ca nu se stie cand si la ce o sa va trebuiasca mai tarziu. :))
Mai ales ca ele, doamnele, o sa apeleze tot la voi sa le rezolvati problema si nu stiu daca ati putea gasi pe loc, instant, o solutie mult mai buna si la indemana decat cea pe care ele insele ar fi avut-o deja daca nu ar fi aruncat ceea ce voi ati insistat sa se arunce. :))))
Noroc ca eu nu arunc mai nimic ”rezidual”, deci am avut la indemana fix betisoarele din lemn necesare continuarii procesului de productie fara timpi morti, fara iritare, fara reprosuri gen ”daca nu le-as fi aruncat, cum ai zis tu...”. :))) ci cu voie buna, cu fluenta in activitate si cu satisfactia nealterata a gospodinei. :)))
Dupa ce am terminat operatiunea ”varza murata pentru slabitul de dupa sarbatori”, am prins curaj. Deja facusem primul pas inspre implinirea obiectivului stabilit, nu? :)
Caci, se stie, daca nu faci chiar nici un pas, ramai fix acolo unde esti! :)))
Entuziasmul meu crescuse la cote impresionante, iar imaginatia mea deja vedea cantarul aratand de a doua zi greutatea dorita, permisa, obisnuita.
Tocmai atunci a aparut iar in cadru Maria Sa, Demoazela.
- Si zici ca i-ai spus, nu?
- Da, draga! Uite ce efect a avut ”conversatia compromitatoare”. Si i-am aratat borcanele cu varza si legume puse la murat.
- Si crezi ca e suficient? Uita-te putin la silueta mea. Nu, nu, nu, chiar uita-te! Vezi ce inseamna buna masura si boabele potrivite chiar si de sarbatori? Ca ti-am cerut si eu la Bucuresti, la masa, ceva bun, o branzica, o maslinuta, un piscot, dar v-ati facut toti ca nu ma auziti!!! Ah, ce nervi am! Hai, ca azi sunt indulgenta si nu te critic, dar vreau sa zic: crezi ca de 2 kg poti sa scapi doar cu varza murata? N-ai uitat nimic? De ceaiurile tale ce mai stii?
Bingo! Avea dreptate Bubulina! Vedeti ce buna e o Bubulina la casa omului? Si mai ales una competitiva, cu abilitati de buna prietena, adica una care iti spune verde in fata ce trebuie, nu ce vrei sa ti se spuna? Deci, cu Bubu nici nu ne plictisim, clar! :))
Asa ca am scos ceaiurile la lumina, am facut iar inventarul pe sortimente si cantitate, am verificat aleatoriu si calitatea, ca sa ma conving ca se incadreaza in parametri optimi - caci nu am mai facut ceai... nici nu mai stiu de cand, de iarna trecuta, cred - si am facut si pozele de rigoare, ca la orice initiativa demarata cu speranta si entuziasm maxim. :))
Am la dispozitie urmatoarele: flori de soc, cretisoara, coada soricelului, frunze de zmeur, frunze de mur, boabe de macese uscate, coada calului si coji de portocale uscate. Unele sunt pentru proprietatile lor invocate mai ales pentru slabire (sic!), altele sunt pentru aroma. Ceaiul trebuie sa fie bun, caci il beau neindulcit, evident.
In concluzie, m-am apucat sa-mi fac un stoc de ceai pentru doua zile. Cam 2 litri.
L-am facut ieri si pana asta seara l-am si terminat. Maine imi fac alt stoc.
Ce vreau sa spun cu toate astea? Vreau sa spun ca dejaaaa... cantarul... eh, dar sa nu ma grabesc cu precizarea efectelor, ca poate nu ma credeti. Daaaar.... stiti ca eu nu va mint si nici nu va aburesc. Ce e, e. Ce nu e, nu e. Dar acum chiar e! :))))
In concluzie, doamnelor, nu asteptati ca problema sa treaca de la sine! Cu kilogramele trebuie sa luati masuri ferme, sa atacati pe toate fronturile disponibile, sa nu lasati garda jos si sa nu micsorati ritmul! Vedeti ca ele sunt viclene, sunt periculoase si abia asteapta sa va cedati puterea! :)))
Apropos, nu uitati nici de miscare, de sport! Eu fac cateva mii de pasi pe zi, 6000 - 7000 - 8000, in functie de traseul pe unde ne plimbam. Si sa stiti ca se simte. Conteaza.
Cat am fost plecati in Bucuresti, in zilele in care am stat fara miscare si cand am renuntat la vigilenta mea notorie, chiar daca asumat, vedeti unde am ajuns! Am 2 kg in plus! :)))
Deci, doamnelor, la lupta, stati pe baricade, nu va lasati invinse, puterea e la noi!!!! :))))
PS. Daca aveti si o Buburuza sau Bubulina prin preajma, dar si un sot care va intelege, va aproba, va incurajeaza si va ajuta in lupta, va cresc sansele de succes! ;-)))
Iar 2026 e abia la inceput. Suntem la inceput de ianuarie. Pana la ianuarie urmator, cand veti fi trecut din nou prin aceleasi sarbatori, v-au mai ramas... cate zile?... 365-7=358 zile.
Iar anul asta e plin de o multime de sarbatori: Valentine-s Day, Dragobetele, 1 Martie, 8 Martie, Pastele, zile de nastere, sarbatori familiale, din nou Ziua Femeii, ca aveti voie s-o sarbatoriti de cate ori vreti, din nou si Valentine-s Day, care va place mult, apoi vine vara, si o sa vreti sa aratati fit, suple...
Hai, ca puteti! :)))
07.01.2026
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția
celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit
sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)