Din ciclul: Solidaritate Feminina
Motto: ”Citatul „Nu trebuie să scrii perfect ca să atingi un suflet. Trebuie doar să spui adevărul.” este o lecție de profunzime și curaj. Trăim într-o lume care se teme să greșească, dar uită să simtă. Cuvintele perfecte pot fi reci și sună seci, dar cele sincere ard, mângâie, vindecă. Nu forma contează, ci emoția din spatele ei. O propoziție scrisă stângaci, dar din inimă, poate ajunge acolo unde o frază impecabilă nu va pătrunde niciodată. Oamenii nu caută corectitudine — caută adevăr. Și când îl aud, îl simt. Pentru că sufletul nu citește litere. El citește vibrații. Adevărul.
Așadar, lasă Adevărul să fie cel mai sincer filtru al vieții. El nu întreabă, nu iartă, nu grăbește - doar arată ce contează cu adevărat. Oameni, relații, emoții, vise… toate sunt puse la încercare de adevăr și de timp. Ce e fals se rupe și dispare, ce e superficial se stinge și se pierde în urmă, dar ce e real rămâne. În timp, adevărul nu se schimbă, doar se limpezește. De aceea, ai încredere că adevărul va fi singurul care va trece testul timpului — el curăță, cerne și îți arată esența. (Motivație Infinită)
*Eu si cu Adrian dezbatem frecvent tot felul de subiecte legate de lumea in care traim. Suntem oarecum izolati de nebunia lumii, dar, desigur, ne impacteaza si pe noi la un anumit nivel ce se intampla in jurul nostru. De aceea consideram ca este bine sa fim informati si ancorati in realitate, chiar daca nu apartinem ei. Discutam, analizam, intelegem, transcedem si apoi ne vedem de ale noastre. :)
Asa ca, din cand in cand, mai aruncam cate un ochi in ”oala care clocoteste pe foc”. Nu, nu este oala noastra, insa, ca vrem sau nu vrem, suntem cu totii deasupra aceluiasi ”aragaz” care ne alimenteaza pe toti cu acelasi foc al vietii. Fiecare alege cum isi foloseste acest ”foc” si ce anume lasa sa fiarba in oala proprie, dar, din pacate, vedem la tot pasul cum suntem afectati, mai mult sau mai putin, de oalele celorlalti care, adesea, mai dau si in foc. :))
Asa se face ca am aflat si noi despre recentele drame din tara si din lume, ale caror efecte s-au propagat in lant, influentand tot mai mult in jur. Nu ma voi apuca acum sa intru in detaliile concrete ale dramelor curente, pentru ca nu vreau sa aduc pe blog energia aceea. Insa voi face o mica-mare discutie legata de subiectul din titlu, caci mi-a iesit inainte un text cu care am rezonat si pe care l-am si preluat pe blog (il gasiti mai jos).
Autoarea textului si-a exprimat un punct de vedere personal pornind de la niste recenzii facute unei piese de teatru jucata pe o scena a Clujului. Sustine si ea solidaritatea feminina ori de cate ori i se iveste ocazia. O citesc de ceva vreme, de cand mi-a atras atentia prin pseudonimul cu care s-a facut cunoscuta public si fata de care eu am de foarte multa vreme o mare afinitate: Pasarea Colibri.
Din aceasta perspectiva (cea a solidaritatii feminine), ea are acelasi punct de vedere pe care si eu il sustin mereu, respectiv, cel care are legatura cu prioritizarea valorilor existentiale esentiale - prioritizarea aceasta fiind complet diferita in viziunea barbatilor fata de cea a femeilor. Si reciproc. Si n-ar trebui sa fie chiar asa, caci toti suntem oameni si toti tragem la aceeasi caruta a vietii, pana la urma. Si totusi...
Evident, ar fi bine sa nu generalizam, ca asa ni se spune ca trebuie sa abordam orice subiect, adica sa vorbim din pozitie de echilibru, de parca acesta ar fi valabil si in realitatea concreta.
Bineinteles ca echilibrul in lumea reala nu prea exista, poate doar la nivel declarativ, in vorbe, dar nici acolo nu e sincer, e doar epatant.
E o vorba ”corb la corb nu-si scoate ochii”, deci, de ce am fi noi mai catolici decat Papa? Doar ca sa ne dam mari spirituali de facebook sau in alte medii virtuale? Nu, multumesc. Oricum, eu cu facebook-ul am terminat-o din vara lui 2021. :)))
Asadar, aici, pe blogul meu, tratarea acestui subiect (ca toate celelalte, desigur) este si va fi total subiectiva, sincera, fara filtre. Si fara acel ipocrit ”politically correct”. :))
Autoarea textului de la care am pornit precizeaza chiar de la inceput ca textul ei va apasa niste butoane. Si mie mi-a apasat un buton, caci altfel aceasta insemnare n-ar fi existat. :)
Insa acest lucru este foarte normal. Nu sunt o stanca rece si fara suflet, nu sunt detasata emotional nici de oameni, nici de viata, nici de evenimentele din jurul meu. Mi se pare chiar teribil de periculoasa detasarea asta atat de propovaduita de unii. Nu voi fi niciodata ”detasata”, dimpotriva, voi fi total implicata in lumea mea. Nu ma afecteaza chiar totul, insa nu-mi doresc sa ajung vreodata ca un sloi de gheata imperturbabil, fara reactie, fara exprimare de sine, fara ”butoane” emotionale.
Sunt un om, sunt o femeie, am suflet, am o mare sensibilitate fara de suferinta tuturor fiintelor, dar mai ales am o mare sensibilitate, empatie si compasiune fata de experientele si suferinta femeilor. Tocmai de aceea blogul meu se adreseaza mai ales femeilor si mai ales ele imi formeaza audienta.
Asadar, nu va reprimati emotiile, nu va inhibati trairile! Mai ales voi, femeile! Emotiile sunt punctele noastre forte, ele ne ofera o multime de indicii despre lumea inconjuratoare, ele isi au izvorul, nu doar in experientele noastre, ci mai ales in intuitia noastra, cea care ar trebui sa ne fie principalul Ghid, caci vine direct de la sufletul nostru si ne vorbeste direct prin corpul nostru.
A ne lasa butoanele sa ne fie apasate nu este un semn de slabiciune sau nevindecare emotionala. Nu mai credeti aberatiile astea. Noi suntem Femei! Intotdeauna vom avea reactii emotionale la stimulii din jurul nostru si este foarte normal sa fie asa. Trebuie doar sa avem grija de amplitudinea lor si spre ce anume lasam sa se canalizeze aceste emotii, adica ce facem cu ele in mod constructiv, cum le folosim.
Insemnarea asta vine cu un punct de vedere sanatos - zic eu :))) - generat de emotii. Si dau mai departe, poate ajuta cuiva.
De cateva luni am publicat pe acest blog mai multe materiale care se inscriu in ciclul ”Solidaritatea Feminina”, asadar, voi lasa cateva aprecieri personale pe marginea subiectului ”Mesterul Manole” si al articolului care azi mi-a atras atentia.
Daca subiectul va pasioneaza, puteti face un pic de cercetare pe internet, unde veti descoperi ca foarte multi ”filozofi” sau, sa le spun generic ”intelectuali”, vin ei sa ne explice, cu maxima elocinta si discurs bombastic, folosind cele mai elucubrante expresii si frazari ideologice, filozofice, cum si care este, draga domnule, esenta inaltatoare a acestei povesti arhaice, legendare, si cat de misionar i-a fost destinul Mesterului Manole, care, saracutul de el, a fost nevoit sa-si sacrifice Femeia pe altarul Creatiei, al Misiunii, dar, ce sa vezi, a facut-o folosindu-se de tradare, minciuna, prefacatorie, arta manipularii si prin complicitatea celor asemenea lui.
Sa va dau macar un exemplu?
”Piesa Mesterului Manole este o drama de idei care are la baza mitul estetic al creatiei realizata prin jertfa si suferinta, fiind imbogatit cu profunde idei filozofice, in perspectiva expresionista.”
Of cource, veti descoperi foarte multi barbati care aproba si ridica in slavi maretia si ambitia (ahaaa!!! ambitia!) misiunii lui Manole (construirea unei manastiri ”fara seaman”) si care lauda si spiritul de sacrifiu al Femeii (care nici macar nu a actionat prin consimtamant, ci doar prin increderea totala fata de barbatul ei, care a tradat-o!), pe care il ridica la rang de virtute. Desi, ea nu s-a sacrificat de buna voie si nesilita de nimeni, ci a fost mintita, manipulata si obligata sa devina victima.
Bineinteles, subiectul este romantat mult, facandu-l usor de acceptat si de asimilat, balada fiind un gen epic tipic romanesc, aproape traditional, as putea spune. Avem atat de multe balade in folclorul romanesc de nici nu ne vine sa credem si - ati observat? - toate au in ele ceva bolnav, depresiv, cu porniri umane de joasa speta, dar care, fiind romantate, si au fost facute sa para idilice, ca in basme. Nu, asta nu este deloc bine, insa nu-i asa ca multa lume se emotioneaza citindu-le? De ce? Pentru ca subconstientul lor traumatizat rezoneaza cu povestea dramatica, aceea care, dincolo de cuvintele versificate, ascunde o multime de actiuni urate, violente, caractere umane cel putin indoielnice, multa nemernicie umana, razbunari, tradari, crime, violuri, vicii monstruoase si pacate de neam perpetuate la greu.
Dar, revenind la ceea ce ”filozofii” si ”criticii literari” declara in analizele lor ideologice a susnumitei balade cu Mesterul Manole, ce mesaj subliminal vor sa transmita ei, ca barbati, mai departe? - haideti, femeilor, sacrificati-va pe altarul barbatilor vostri, daca vreti sa fiti numite virtuoase, dedicate, demne de a se vorbi si despre voi cate ceva, la final de carte, in doua cuvinte intre doua paranteze, dupa ce Mesterul Manole este aplaudat in cele 999 de capitole de dinainte.
Poftiiiim???? Nici o femeie nu poate fi de acord cu o asemenea monstruozitate! Si, bineinteles, nici un barbat normal la cap nu poate accepta teoria asta a sacrificiului, indiferent de maretia misiunii!
Ia sa ne imaginam ca schimbam doar o secunda rolurile: pentru fiecare copil pe care o Femeie il creeaza/naste, sa se aplice sacrificiul suprem al barbatului. Cum suna asta? Absurd, nu-i asa? Aberant. Asa si este. La fel de absurd si de aberanta cum este si pretentia oricarui barbat ca femeia sa se sacrifice pentru ca el sa poata performa, crea, implini misiunea.
Cand suferinta femeii sta la baza constructiei barbatului, zidurile poarta in ele karma suferintei, a tradarii. Constructia lui este vicioasa si devine in cele din urma o dovada a caracterului murdar al constructorului. Si este valabila si viceversa - suferinta barbatului nu poate sta la baza implinirii misiunii femeii. Punct. Este o aberatie cat casa de mare! Este vorba de exploatare si parazitism, egoism si egocentrism, in ambele variante.
Dar, cum Dumnezeu nu doarme, orice pacat asupra unui suflet nevinovat este pedepsit intotdeauna cu o pedeapsa de 7 ori mai grea. Cu atat mai mult pacatul de moarte.
Asa si Mesterul Manole: si-a platit (doar partial) karma pentru moartea Femeii lui cu propria lui viata, dar si cu viata complicilor lui. Pentru ca, da, toti au complotat pentru implinirea acestui deznodamant, deci toti au fost implicati in mod egal in plata karmică. Ca sa nu mai vorbesc despre karma de neam, care s-a abatut asupra urmasilor lor si asupra urmasilor-urmasilor lor, pana la a nu-stiu-cata-spita-de-neam.
Si pentru ce? Pentru gloria creatiei? Pentru gloria misiunii? Ha. Ce misiune este mai presus de Viata? Niciuna. Doar mandria lor, ego-ul lor de asa-zisi presupusi creatori... arhitecti... constructori. Cand constructia se ridica pe suferinta cuiva, totul se darama. Totul. Misiunea unui barbat este egala cu zero cand ea se cladeste pe suferinta unei Femei.
Dar despre misiunea Femeii a vorbit cineva? Dar despre gloria creatiei ei? Despre viata pruncului Anei, pe care il purta in pantece cand a fost zidita de Mesterul Manole? Dar despre toti pruncii adusi pe lume de toate femeile lumii?
Asta nu este creatie? Nu este Misiune? Ei bine, copilul nenascut al lui Manole, dar si copiii celorlalti ”noua mesteri mari, calfe si zidari”, precum si copiii voievodului**** care a comandat biserica, au preluat pacatul tatilor lor si, pentru ca nu a fost constientizat si nici compensat in nici un fel, ba dimpotriva, as putea spune, l-au elogiat, a fost perpetuat acest pacat pana in zilele noastre, sub forma karmei de neam.
**** Conform cercetatorilor istorici, Voievodul Neagoe Basarab ar fi fost cel care, in realitate, ar fi comandat Manastirea Curtea de Arges (sub amenintarea omorarii zidarilor, daca nu o fac), unde Mesterul Manole a zidit-o pe Ana (a schimbat moartea lor cu moartea ei). Ambitia voievodului de a avea o biserica unica in frumusete, ”fara asemanare”, a dus la a ordona prabusirea schelelor de pe ziduri, pentru ca echipa de zidari sa-si gaseasca sfarsitul si sa nu mai construiasca o alta la fel.
Conform Wikipedia, ”Neagoe Basarab și Despina Milița au avut șase copii, trei băieți și trei fete. În ordinea vârstei, aceștia au fost: Teodosie, Stana, Petre, Ruxandra, Ion și Anghelina. Dintre băieți, numai Teodosie a supraviețuit morții tatălui său”.
Deci, karma sacrificiului uman l-a atins si pe vinovatul moral pentru sacrificiul Femeii si al pruncului ei nenascut.
Dar, gata, ar fi bine sa ma opresc aici, caci altfel as putea continua o saptamana cu discursul asta. :)
In mijlocul unei lumi in care Femeia inca este victima (careia i se mai si pretinde sa fie tacuta, ca asa se cade), acest subiect inca alimenteaza discutii si inca deschide rani vechi, care se simt ca si cum ar fi proaspete.
Dar cicatricile exista, iar ele trebuie recunoscute, aratate, explicate, astfel incat generatiile noi sa inteleaga greselile acestor mentalitati aberante ale trecutului (si chiar ale prezentului, sa recunoastem, este plina mass-media de cazuri recente de femicid) si sa nu fie repetate.
Este vorba de puterea exemplului din fapte, nu din vorbe.
Subiectul acesta, al opresiunii Femeii de catre Barbat, a fost, este si va ramane unul extrem de sensibil. Nici nu-i de mirare. Populatia omenirii contine 51% femei si 49% barbati, doua jumatati care inca se lupta intre ele: barbatii - pentru putere, avere, control, faima si privilegii, iar femeile - pentru dreptul la autodeterminare, la respect, la siguranta si protectie. Si, ce sa vedeti? Forta fizica este cea care face diferenta intre a primi, a lua, a merita si a avea dreptul. Doar forta fizica, in cele mai multe cazuri. Cat de absurd si cat de nedrept!
Societatea patriarhala este inca perpetuata - caci fortei fizice ii convine de minune asta! - nu poate accepta ca Femeia stie, intelege, vrea, poate si chiar se impune ca ceea ce este: jumatatea egala a lumii, ying alaturi de yang. Nu mai presus, nici mai prejos, nu mai buna, nici mai rea, ci doar diferita, dar cu drepturi egale, ca in fata lui Dumnezeu.
Pana cand Femeii nu i se va cere iertare pentru mileniile de suferinta, ea nu va putea ierta de la sine abuzurile la care a fost supusa, ba, dimpotriva, multe femei se vor simti tot mai revoltate ca, chiar si in aceste vremuri de asa-zisa ”egalitate” de fatada, ele tot discriminate si sacrificate sunt. Si se vor simti indreptatite sa creada ca ”toti barbatii sunt la fel de...”
Desi, ca sa vedeti absurdul situatiei, o Femeie are nevoie de doar un singur Barbat care sa-i dovedeasca contrariul, ca ”nu toti sunt la fel de...”. Nici n-o intereseaza cum sunt toti. O intereseaza doar cum e unul singur, Barbatul ei. Unul singur ii poate schimba perceptia asupra tuturor.
Un singur Barbat bun poate demonstra ca nu toti barbatii sunt rai. Si atunci ea ii poate ierta pe toti. Nu va uita, dar ii va ierta. Si, desigur, este valabila si reciproca. O singura Femeie buna poate demonstra ca nu toate femeile sunt rele. Si, astfel, treptat, lupta asta poate lua sfarsit.
Dar, pentru asta, este nevoie ca acel Barbat bun sa inteleaga toate aceste rani si cicatrici care s-au adunat de milenii in sufletul Femeilor.
Este nevoie de un Barbat asumat si constient de sine, care sa-i recunoasca Femeii sale, cu sinceritate, toate aceste adevaruri, in numele tuturor barbatilor, pentru a le trasmuta si integra in subconstientul colectiv, inspre vindecare reciproca.
”Stiu, inteleg suferinta voastra, a femeilor. Barbatii au gresit enorm fata de voi si imi pare rau. Noi am fost dintotdeauna infricosati de adevarata voastra putere, pe care n-am inteles-o niciodata si de care ne-am simtit mereu dominati: intuitia feminina. Voi stiti inainte sa aflati, stiti inainte sa vi se spuna. Stiti si nici macar nu aveti nevoie de dovezi, caci intuitia si corpul vostru va spune adevarul incontestabil. Nici chiar cand ”dovezile” noastre arata altceva, voi stiti deja care este adevarul, iar asta ne sperie.
Noi, barbatii, n-am putut accepta ca voi aveti superputeri care depasesc puterea noastra fizica. Sunteti atat de fragile, sensibile si vulnerabile, si totusi forta iubirii voastre ne ingenuncheaza. Sunteti atat de lovite, umilite si deposedate de tot, si totusi voi puteti ierta, mangaia si puteti s-o luati de la capat mereu, ba parca si mai puternice decat inainte. Sunteti o farama de carne si inima, si totusi aduceti pe lume prunci, de buna voie, stiind de durerile cumplite ale nasterii prin care urmeaza sa treceti, dureri pe care noi nici nu le intelegem, iar asta ne creeaza confuzie si ne face sa ne simtim mici si neputinciosi in fata voastra. Sunteti precum o bomba nucleara de emotii, sentimente si trairi, si totusi oferiti atata pace, liniste, caldura si alinare sufleteasca, pe care noi nu mai stim cum sa le apreciem. Sunteti atat de creative, de inovative, de uimitoare in modul in care gasiti solutii la orice, incat ramanem deseori fara argumente - in ciuda logicii noastre imbatabile, masculine - iar asta ne face sa parem in fata voastra ca niste copii neajutorati si nu ne place.
Eu, Barbatul tau, cel care sunt azi, regret toate suferintele si sacrificiile la care au fost obligate femeile de-a lungul istoriei. Imi pare rau pentru toate umilintele prin care ati trecut voi, Femeile. Imi asum partea mea in care am fost implicat fara sa constientizez raul pe care vi l-am provocat, in toata istoria umanitatii. Si, in numele tuturor barbatilor, iti cer iertare pentru tot ce ai patimit din cauza lor, a noastra.”
Suna ca o replica de film, dar nu unul oarecare, caci filmele vremurilor au avut ca targhet perpetuarea societatii patriarhale, nicidecum echilibrarea celor doua genuri, feminin si masculin.
Posesia, controlul, obedienta, beneficiile si privilegiile obtinute de barbati, discriminand femeile, au constituit scopul acestei politici mondiale. Implementarea acestei politici asupra noile generatii, printr-o educatie tendentioasa, a fost posibila doar prin conducatorii statali preponderent masculini. Cum sa se mai transmita alte valori, de echilibru, respect si egalizare, cand ei promoveaza constant discriminarea, umilirea si obiectificarea femeii?
Din fericire, mai exista si exceptii.
Eu am acum alaturi un Barbat-exceptie. :)
Exista si Barbati buni, care demonstreaza ca nu ”toti barbatii sunt rai”. Exista si Barbati sensibili, respectuosi, care isi trateaza Femeia cu delicatete si intelegere pentru tot ceea ce ea este. Barbati care impartasesc Viata cu ea fara sa tina scorul, fara pretentii absurde, fara dominatie si control. Barbati care contribuie la cuplu cu emotie pura, integritate, fidelitate, adevar si intelepciune, cunoscand diferentele de structura mentala/emotionala/corporal-metabolica ale Femeilor fata de ei, stiind cum, cand si de ce se comporta diferit uneori, ascultandu-le, dorind sa le cunoasca si sa le inteleaga.
Barbati care pot sa citeasca si dincolo de cuvinte, care au autocontrol, care nu se lasa condusi de pofte, de ambitii sau de furie. care nu vor sa raneasca si care stiu ce impact poate avea in sufletul Femeii fiecare cuvant de-al lor, fiecare privire, gest, atentie, prezenta sau fiecare lipsa a acestora, in functie de context.
Barbati care apara si protejeaza Femeia, care anticipeaza pericolele, greutatile, provocarile si care se organizeaza, fac planuri si iau masuri pentru ca Femeia sa nu sufere. Barbati care nu ridica tonul in fata Femeii, pentru ca au autocontrol si respect, pentru ca stiu cand sa taca pentru ca ea sa poata vorbi (intelegand ca acesta este modul in care ea creeaza conexiunea), sau pentru ca ea sa poata plange (intelegand ca acesta este modul ei de reglare emotionala).
Barbati care isi ofera umarul ca sprijin, care imbratiseaza sincer si mangaie cu caldura. Barbati alaturi de care Femeia nu mai este nevoita sa fie puternica, ci incepe sa fie fericita. Langa ei, ea isi poate dezvalui adevarata ei natura, libera si neingradita, uneori mai copilaroasa, mai jucausa, mai noncomformista, dar foarte creativa si stimulativa.
Acesti Barbati au, de regula, o constiinta inalta, ei vindeca si aduc lumina acolo unde alti barbati au produs rani adanci si cicatrici.
Unele Femei reusesc sa iasa din tavalugul suferintelor pricinuite de opresiunea masculina din jur, dar mai ales de acel Mesterul Manole de langa ea, care ar fi trebuit s-o protejeze, nu s-o abuzeze.
Sunt Femei care se vindeca si iarta, care transmit noilor generatii valorile armoniei, echilibrului si respectului reciproc. Femei care nu uita, dar care invata din trecut si care pot merge mai departe cu sufletul eliberat de incarcatura suferintei, folosindu-se de trecut ca de o busola. Femei care evolueaza, care se dezvolta, care dovedesc ca nu sunt nici mai putin si nici mai prejos decat Barbatii (cum societatea patriarhala lasa sa se subinteleaga, in mod intentionat eronat).
Gata, acum chiar inchei aici. :)))
Din revolta pe care am simtit-o in mine conectandu-ma la suferinta tuturor femeilor jertfite din aceasta lume, am compus zilele trecute un poem pe care il redau mai jos, ”Femeia jertfită”. Voi face si o postare separata cu el, caci isi merita locul in fata, ca toate celelalte poeme. Apoi urmeaza si articolul de la care am pornit aceasta polemica. :)
Femeia jertfită
Autor: Liliana Pașcanu
Încă o Ana în perete zidită.
Încă o Eva mințită, rănită.
Încă o Marie proscrisă, lovită.
Până când, până când mai permitem
Femeia să fie jerfită?
Încă o Ana manipulată.
Încă o Eva de toți atacată.
Încă o Marie abandonată.
Până când, până când mai permitem
Femeia, de ei, torturată?
Încă o Ana în pământ e băgată.
Încă o Eva din Rai alungată.
Încă o Marie Magdalena blamată.
Până când, până când mai permitem
Femeia sacrificată?
Încă o Ana munca lui o girează.
Încă o Eva pe el îl salvează.
Încă o Marie îl modelează.
Până când, până când mai permitem?
Femeia de azi protestează!
Încă o Ana ea însăși creează.
Încă o Eva se reinventează.
Încă o Marie se sacralizează.
Avem dreptul să fim, ne permitem!
Femeia se divinizează!
25.10.2025
In continuare pun textul de la care am pornit aceasta insemnare.
*
”Posibil că apăs un buton pe care l-am mai apăsat, dar... e necesar, pentru trezire. Ce mi-a declanșat iarăși postarea? Două anunțuri publicitare - o punere în scenă 'remarcabilă' a meșterului Manole, respectiv un spectacol pentru copii, Frumoasa și Bestia - și postarea unei cunoscute constelatoare, cu un banner publicitar 'dacă ne rănim în relații tot în relații ne și vindecăm'.
(Tonul e glumeț, să nu vă aprindeți de la el; citiți și luați esența) dar 1) nu duceți copiii la niciun spectacol în care fiica plătește datoriile tatălui 2) nu romantizați uciderea femeilor 3) femeile care se află într-o relație toxică sau nu au vindecat încă trauma, sunt rugate să iasă cât mai repede de acolo și să stea _cât mai departe de relații_ până se vindecă; ideal ar fi să-și dea timp și spațiu și să reconsidere ulterior decizia de a sta sau nu cu cineva. În ritmul lor, în modul lor, la latitudinea lor.
(tonul acestor ultime trei puncte e cât se poate de serios).
Hai să vă explic și perspectiva mea:
Ne place să credem că în legendele noastre locuiește doar frumusețea spiritului creator, însă, dacă privim cu atenție, descoperim în ele o rană adâncă, a sacrificiului impus, a suferinței transformate în monedă de schimb pentru artă, iubire sau datorie.
În Meșterul Manole, zidurile mănăstirii se ridică doar cu prețul vieții unei femei, iar gloria creației devine mai importantă decât viața însăși: bărbatul își îngroapă soția în piatră pentru a-și înălța opera.
(btw: ce legendă cunoașteți în care femeia să-și îngroape bărbatul de dragul artei, îmi spuneți?)
Zice criticul că e o figură de stil, că de fapt femeia reprezintă Suferința, adică prețul ridicării oricărei opere valoroase de artă.
Pot fi de acord ... dar mă întreb: suntem siguri - când punem pe piață așa ceva - că mesajul e citit și interpretat corect de criminalii în circulație? E lumea suficient de empatică, înțeleaptă, cultivată, etc... să înțeleagă mesajul, să nu ia cuvintele ad litteram?
Sau asta nu mai e responsabilitatea artistului ?
Mie îmi pare o poveste obsoletă despre putere și posesiune și despre incapacitatea de a crea fără a distruge. Chiar nu putem altfel ???
În Frumoasa și Bestia, Suferința capătă o altă formă: aici nu mai vorbim despre sacrificiul fizic, ci despre o datorie morală. Fata plătește pentru eroarea tatălui, acceptând să trăiască cu un monstru, într-un pact care, sub masca iubirii, ascunde ideea că femeia trebuie să îndure, să îmblânzească, să repare și să transforme un animal într-un prinț (upgrade, de la broască la o fiară păroasă). Auziți voi așteptări !
Ce ne sugerează ? Că frumusețea și bunătatea unei femei vindecă orice rău, cu condiția să rabde în tăcere, să se supună, că doar bărbații câștigă (și tatăl care poate fura liniștit cât timp are fete de dat la schimb și dihania care are drept la o frumusețe de fată ... cu condiția să aibă un castel). Asta vrem să transmitem mai departe copiilor ? Serios?
Hai să zicem că morala stă în înțelegerea că monstrul altceva nu e decât moștenirea karmică (poate un viciu, un tipar, o nelegiuire?) pe care tatăl nu o rezolvă ci o transmite urmașei sale pentru vindecare (asta fiind transformarea). Unde urmașă nu reprezintă fata ci 'anima' - acea parte de suflet necesară procesării evenimentelor și alegerilor coerente, empatice, în serviciul umanității nu împotriva ei.
Din nou: cheie de citire și interpretare dăm?
(Acum că îmi vine în minte, poate e 'anima' de care zic eu, cheia, și nu Suferința de care vorbește criticul. atunci, în legenda meșterului, s-a strecurat un paradox, ca el să îngroape exact partea de suflet care dă naștere operei de artă ... pentru a ridica opera de artă! S-ar traduce cu 'îmi calc pe suflet pentru a construi un loc măreț, la care alții să se închine'. Hmm...poate fi. Cei care azi construiesc imperii nu asta fac?? again, mesaj bun e acesta?)
Oricât de poetice ar fi legendele și poveștile de acest gen, să ne reamintim că au fost create în timpuri demult apuse și au devenit oglinda unei lumi arhaice, obsolete, care nu ni se mai potrivește.
Nu ne mai reprezintă, nu reflectă pregătirea pe care o avem, evoluția la care am ajuns.
Azi nu mai există justificare pentru a romantiza suferința și a o ridica la rang de virtute. Nu mai e cazul să vedem în durere un drum spre înălțare și în renunțare o dovadă de iubire.
E timpul să înțelegem că nici arta nu pretinde moartea și nici iubirea nu cere sacrificiu; că adevărata creație nobilă începe când predăm copiilor o altă istorie, când creăm pentru ei alte povești și le lăsăm alte moșteniri; când refuzăm să pornim un război pentru a aduce pacea, să bombardăm o țară pentru a croi un bulevard spre mare sau să despicăm pământul pentru diamantul nr 25485764i3248y3748637829482489i04538u5093209093
Așa citesc eu știrile. Și, din șoșonii mei vă întreb: când mergeți la film, teatru, etc... alegeți ce trend vreți să perpetuați sau mergeți pentru 'spectacol'?
Pâine și circ, secolul 1, Satira lui Juvenal.
Anul 2025: puneți paie pe foc, plătind biletul, sau - declarând că vreți o societate mai bună - chiar decideți să faceți ceva, un gest cât de mic, care să aducă o schimbare reală?
Atunci lăsați să moară aceste povești și scrieți altceva.
Ceva pentru care se merită să trăim.
No political talk here. Just common sense.
*
Imi vine si indoiala ca nu m-am exprimat suficient de bine ca sa imi transmit mesajul, care nu e 'barbatul e o bestie, iar femeia o victima si nici sa spuneti nu relatiilor de cuplu' ci 'atentie mare la ce doriti sa perpetuati, ca mit/ la ce doriti sa transmiteti copiilor, pentru ca ceea ce vedem nu mai corespunde timpurilor si, fara explicatiile riguroase, posibil e sa aiba consecinte nefaste'.
In ultimii ani, si in Romania, numarul femeilor ucise de barbati a crescut. Nu invers.
Foarte probabil, criminalii nu mergeau la teatru, insa e acesta un motiv suficient de bun ca sa se puna in scena acest spectacol? (vrem ca arta sa fie sau devina activitate elitistica? caci o avem cam peste tot - ne-am putea folosi de ea in scopuri cu adevarat nobile).
Daca pornim de la Adam si Eva... Ma deranjeaza portretul 'femeii fatale' din Basic Instinct la fel de mult ca si al barbatului consumator. Si nici nu vreau sa ma raportez la sau sa promovez un Adam = 'saracul de el' sedus, lipsit de putere in fata Evei. Personal, nu mi-am dus fata sa vada opera Carmen, nici despre Samson si Dalila nu i-am povestit.
(pe cat de exagerata mi se pare culpabilizarea femeii /deresponsabilizarea barbatului si, pe cat de reprezentative ar fi, as vrea sa se termine).
Dar avem si noi 'Adamele' noastre, infinit mai multe ca numar: Cleopatra, Virginia Wolf, Ana Karenina, Tess d'Uberville, Ofelia, Madame Bovary, etc...
Daca chiar vreti sa vorbim la masculin atunci am un singur caz: Lucretia (Borgia), nu singurul, dar acum altul nu am in minte. DAR... cate ecranizari au fost facute despre ea? Si cate spectacole la Cluj?
(despre 'bestie' (Din ”Frumoasa si Bestia”) nu mai spun, ca am precizat in postare: fata merge la castel pentru ca tatal ei furase... etc... intram in 'femeia fara maini' - si toate celelalte mituri in care tanara fecioara spala pacatele tatalui si sigileaza pacturi de pace, incheieri de razboi, etc... ma gandesc daca exista macar o opera in care mama sa-si 'vanda fiul' ca sa-si anuleze faradelegile.)”
Autor: Femeia colibri
Acum, ca o sincronicitate pe care am primit-o fata de cele de mai sus, voi adauga un text cu informatii foarte utile.
*
”DIFERENȚA DINTRE BĂRBAȚI ȘI FEMEI LA NIVEL DE ENERGIE
Se pare că fiecare sex are propriile funcții, sunt multe diferențe între noi, iar energia se mișcă diferit!
Fiecare persoana are 7 centri energetici, cei mai activi se numesc chakre. De fapt sunt mai multe, dar cele principale sunt 7.
Suntem concepuți astfel încât energia bărbaților și femeilor să se miște diferit în aceste centre. Cineva are o săgeată în sensul acelor de ceasornic, cineva împotriva acelor de ceasornic, ceea ce dă activitate chakrei sau pasivitate. Și se pare că ne completăm perfect reciproc.
(1) Securitate
Să începem de jos. Cea mai joasă chakră este muladhara. Ea este responsabilă de supraviețuire și de urmași, și este aranjată în așa fel încât bărbatul să aibă această chakră activă, iar femeia să fie pasivă. Adică un bărbat dă energie, iar o femeie acceptă.
Funcția unui bărbat este aceea de a asigura protecție supraviețuirii unei femei, de a asigura securitatea de bază.
Sarcina noastră, a fiecăruia, este să ne concentrăm atenția asupra responsabilităților noastre. Este datoria unei femei în acest loc să învețe să accepte, să primească. Majoritatea dintre femei se luptă cu asta. Prin proiectare, ele trebuie să aibă încredere deplină și să se bazeze pe bărbații lor.
Dar există anumite programe defectuoase (și la femei, și la bărbați), care împiedică bărbații să le ofere siguranța, iar aceștia ajung să le pese deloc de ele. Foarte des femeile spun: „Oh, mi-ar plăcea un umăr puternic." Dar, de fapt, este atât de înfricoșător să ai încredere în cineva, încât pare mai ușor să faci totul singur.
Dacă o femeie începe să aibă grijă de propria supraviețuire, de exemplu, de ea și de copiii ei, atunci chakra începe să funcționeze în funcție de tipul masculin, începe să fie activă. Iar dacă această femeie are un soț lângă ea, atunci el nu mai are altceva de făcut decât să devină pasiv. El începe să accepte, iar ea începe să dăruiască, deși ar trebui să fie invers, el să dăruiască sigurață, iar ea să o accepte. O astfel de femeie trebuie să sară de pe un munte înalt fără parașută pentru a schimba cumva această situație, adică să simtă pericolul ca să accepte ajutorul bărbatului. Deci nu este de dorit asta.
Este important să înțelegi că dacă ai un soț sau un partener și totuși preferi să ai grijă de propria siguranță (sau chiar și de a lui), preiei o funcție masculină și asta dăunează atât feminității tale, cât și masculinității lui.
(2) Distracție
A doua chakra, swadhisthana, este responsabilă de plăcere și dorință, și funcționează diferit. Femeile îl au activ, iar bărbații îl au pasiv. Femeile dau, iar bărbații iau.
Bărbatul este cel care se bucură, iar femeia este cea prin care se bucură. Sarcina femeilor este să creeze o lume confortabilă și plăcută pentru un bărbat. Foarte des femeile protestează împotriva acestui punct, spunând - cum așa, de ce să slujim, de ce să se bucure de noi și să le îndeplinim toate dorințele? Ce este această nedreptate?
Chiar este corect aici. Deoarece din cele 7 chakre, 3 sunt active la femei, 3 sunt active la bărbați și 1, cea mai înaltă, lucrează în mod egal la toți.
Prin urmare, nu există nedreptate, există doar o împărțire a rolurilor. Important este să înțelegem că și un bărbat dăruiește ceva, iar sarcina unei femei este să-i ofere plăcere și să-i îndeplinească dorințele. Și apoi nu e așa de rău. :)
Aceasta include tot felul de plăceri, inclusiv plăceri sexuale, plăceri alimentare, ordine în casă. Adică o femeie ideală ar trebui să creeze pentru un bărbat o astfel de lume în care să fie ușor de trăit, să fie confortabil, iar dorințele de bază să îi fie satisfăcute. El nu numai că va fi mulțumit, dar va simți și o oarecare plăcere din asta. Există o diferență semnificativă în acest sens.
Poți găti unui om niște cartofi prăjiți simpli sau omletă dimineața cu atitudinea asta: "Mănâncă și lasă-mă în pace”. Sau o poți face astfel încât el să se bucure de fiecare mic dejun, prânz sau cină, oricât de simplă ar fi mâncarea.
(3) Banii.
A treia este Manipura - Plexul Solar - înseamnă bani, energie de viață, realizări, putere personală.
Ea este activă la bărbați (ei oferă), respectiv pasivă la femei (ele primesc).
Și aici femeile au din nou problemă.
Deseori femeilor le este rușine să ceară bani soților pentru o bluză, un ruj sau un desert special... Acest lucru se întâmplă de obicei când o femeie a lucrat prima dată, și-a asigurat totul singură, apoi s-a căsătorit și a renunțat la serviciu. Nu mai muncește, are nevoie să cumpere ceva, dar i se pare jenant să-i ceară soțului ei.
Și aici este locul unde se întâmplă un conflict foarte grav. Pentru că dacă o femeie refuză să ceară șo să accepte banii și energia vieții, atunci bărbatul fie încetează să-i mai dea și se mută într-o poziție puțin diferită, fie ea devine mai puțin din ea. Ăsta este unul din motivele pentru care bărbații ajung treptat să câștige mai puțin - că femeia nu le cere nimic. Femeia spune că nu are nevoie de nimic, „Nu am nevoie de ghete, nici de coafor.” :)
Dacă o femeie are o asemenea atitudine față de ea însăși, atitudine față de bani și atitudine față de un bărbat, atunci bărbatul nu va câștiga mulți bani pentru că pur și simplu nu trebuie. Bărbații sunt foarte asceți din fire. Probabil ați văzut apartamente pentru burlaci, nu au nevoie de mult. Este un pat, un aragaz, o tigaie, o omletă la micul dejun și atât.
Uneori, în această situație, un om încetează să câștige, devine un trântor sau se îmbolnăvește. Sau găsește o femeie pe care o va încuraja să-i îndeplinească dorințele - poate că își împinge soția din nou spre un serviciu - ceea ce este foarte grav pentru el, dar și pentru ea, pentru că nici unul din ei nu-și îndeplinește rolul natural.
Prin urmare, este datoria femeilor să învețe să accepte bani, cadouri, câteva realizări și fapte de la bărbații lor.
Există și o altă situație. Când o femeie începe brusc să câștige mult. Începe să creadă că principalul ei scop în viață este să-și întrețină familia, să-și hrănească familia, „tipul ăsta nu poate face nimic”...
Dacă o femeie își asumă decisiv activitatea în acest sens, atunci bărbatului nu-i rămâne decât să accepte. Apoi el devine un tovarăș, un simplu tovarăș, nu un soț, nu un partener. Și se ajunge ca totul să devină responsabilitatea femeii - și-a asumat-o, asta e. Asta devine foarte grav pentru bărbat, căci în timp acest centru energetic al puterii se va atrofia si el va ajunge o piesă decorativă și fără valoare în viața femeii.
(4) Dragoste
Următoarea, a patra, este anachata - chakra inimii. Ea este responsabilă pentru dragoste și afecțiune. Aceasta este chakra feminină.
Dragostea este totul pentru o femeie. Dacă o femeie nu poate iubi, iar ea realizează asta în ea, atunci îi este foarte greu. Ea este cea cu initiativa chiar daca pare invers. Femeia alege prima in iubire. Barbatii au lasat in istorie impresia ca ei aleg, dar numai pentru ca ei au avut puterea si controlul asupra femeii, precum si din orgoliu masculin, dar daca nu sunt alesi de femeie, ei n-au nici o putere cu adevarat in fata ei.
De aceea, bucurați-vă dacă bărbații voștri înțeleg sa permită să implementați voi, ca femei energia inimii, iubirea. Abia apoi, si ei se pot deschide complet în dragoste, să vă facă niște surprize plăcute și să vă răsfețe.
Asta nu înseamnă că doar vor lua și nu vor da nimic în schimb. Vor face și ei foarte mult pentru voi, dar va fi conform rolului lor de la nivelul chakrei a treia - vor face niște daruri, vor avea grijă de voi, femeile, în ceea ce privește locuința, plăcerile sau alte lucruri de bază, vă vor proteja.
De aceea, nu așteptați de la un bărbat romantismul eteric, pentru că este responsabilitatea femeii să dăruiască plăcere și iubire unui bărbat. Un bărbat o va răsplăti cu altceva. El îi va dărui tot ceea ce trebuie pentru ca ea să se simtă fericită și în siguranță.
(5) Autoexprimare
A cincea - este Vishuddha - comunicare, exprimare de sine.
Un bărbat dă (activ) - o femeie ia (pasiv).
Este foarte important pentru un bărbat să se exprime, să se realizeze. Pentru o femeie, principala realizare este familia ei.
Dacă o femeie a învățat să dăruiască iubire pe al patrulea centru, atunci această energie determină creșterea unui bărbat spre mai sus, iar el deja vrea nu doar să facă bani, nu doar să asigure familiei un nivel de bază. Deja vrea să-și lase amprenta în istorie, o moștenire de vreun fel. El vrea să îmbunătățească această lume într-un fel - la acest nivel bărbații încep adesea să facă isprăvi globale.
Și toate aceste isprăvi se fac în numele femeilor lor cu care sunt în relație. Sarcina noastră, a femeilor, aici este să acceptăm. Cu bucurie și dragoste. Cum acceptă prințesele și reginele onorurile de la cavalerii luptători. Ca să aibă pentru cine să facă drumeții, să apere patria sau să salveze planeta de un dezastru ecologic.
Prin urmare, dacă vrei ca bărbatul tău nu doar să supraviețuiască și să muncească, ci să prospere cu adevărat și să schimbe lumea, iubește-l. Energia iubirii tale va ridica si din el energia iubirii din cel de-al cincilea centru. Vorbim despre iubirea din interiorul unei relații de cuplu serioasă și sănătoasă, nu despre ce vine din infidelități sau din aventuri trecătoare.
(6) Clarviziune
A șasea chakră a Ajnei este clarviziunea.
Femeia dă (activ) - bărbatul ia (pasiv).
Potrivit acestei idei, fiecare soție ar trebui să fie asistenta principală a soțului ei. Iar atenția ei principală trebuie să fie ca el să facă ceea ce-i este menit și să-i ofere ceea ce el nu are, prin puterea naturii. Clarviziune.
O femeie simte foarte des lucrurile intuitiv și poate spune: "Ascultă, nu-mi place acest bărbat, hai să nu lucrăm cu el" sau "simt că nu se va termina bine." Timpul trece și se confirmă ceea ce ea a spus, așa se întâmplă toate.
Un bărbat aflat într-o situație ideală ascultă senzațiile femeii lui. Dacă el este împlinit din punct de vedere al semnificațiilor celor trei centre anterioare ale sale (adică, dacă el se realizează ca și cap al familiei, ca și câștigător, și are ceva misiune), va ține cont ușor de recomandarea soției sale. Va avea încredere în intuiția ei. Și va avea foarte mult de câștigat pentru amândoi.
(7) Noi suntem sufletele
A șaptea chakră - coroana - funcționează în mod egal pentru toată lumea - aceasta este legătura noastră cu divinul. Și nu contează dacă suntem bărbați sau femei. În primul rând suntem suflete, iar sufletul nu are gen.
Diferențele de gen sunt importante aici pe pământ pentru a îndeplini misiunea pentru care ne-am născut. Genul creează cadre pe care să le umplem apoi după bunul plac.”
Sursa: Elena Marshalek
01.11.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)