Motto: ”A fi ales este ca și cum ți s-ar da o oglindă care spune doar adevărul. Îți arată exact cine trebuie să devii pentru a face asta să meargă. Întrebarea nu este "Sunt suficient pentru ea?" „Sunt gata să cresc și să mă potrivesc cu încrederea pe care tocmai mi-a oferit-o?”
Femeia alege sau este aleasă?
Autor:
Liliana Pașcanu
Mă
vedeam, în trecut, o Prințesă frumoasă
Și-mi
plăcea să declam că-n castel locuiesc.
Și,
din cel mai înalt turnuleț dintre toate,
Așteptam,
ca-n povești, Prințul să mi-l zăresc.
În
povești, totdeauna, El își caută fata.
Și-o
alege pe-aceea care i-a fost menită.
În
povești, totdeauna, Prințesa-i aleasă.
Ea
nu poate alege. Nu i-e dat de Ursită.
Indignată
am fost de aceste finaluri,
Căci
prințesele toate-au crezut în destin.
Chiar
și eu mi-am dorit, la-nceput, ca și ele,
Să
mă știu ”cea aleasă” - în stil pur feminin.
Dar
apoi mi-am dorit libertatea totală.
Mi-am
dorit să am dreptul și eu să aleg.
Ba,
mai mult! - am strigat - vreau deplina putere!
Vreau
să pot, ce-am ales în trecut, să dezleg.
Ursitoarele
toate s-au simțit revoltate.
Le
sfidam privilegiul de-a decide deplin.
Eu
le-am spus că nu-mi pasă de-ale lor stratageme.
Că
am dreptul la TOT! Cu nimic mai puțin!
Și-ncepând
să aleg, am pornit revoluții.
Simpla
mea existență - în foc viu s-a schimbat.
N-am
mai stat la fereastră să aștept o lumină,
Ci,
eu însămi, în Soare m-am transformat.
Mi-am
ales, nu doar Prințul, ci povestea întreagă.
Și-nainte
de mine a ales Dumnezeu.
Diadema
ce îmi strălucește pe frunte
Nu-i
doar drept câștigat. Este meritul meu.
Azi
îmi port descendența ca pe-o scumpă armură:
Cu
onoare și scop. Și cu recunoștință.
Mi-e
blazon pe castel. Mi-este foc și putere.
Mi-este
flamura albă și sfânta credință.
Femininul Divin e-o putere activă
Ce
crează și mișcă Universul în jur.
Nu mai are nevoie de permisiune!
Nici să-ncerce, ca-n basme, fermecatul condur!
Nu-mi mai pasă deloc nici de Ursitoare.
Am spart vrăjile lor doar cu inima mea!
Nici o vrajă nu li se mai împlinește.
Antidot mi-e Iubirea. Iar altul n-aș
vrea.
Prințul
meu? Evident că și el m-a ales!
Reciprocă ne-a fost prima taină-n privire.
Căutarea-n
oglindă n-a fost doar poezie,
Ne-a
fost prag fermecat către-a noastră iubire.
Împreună-am
ales și-mplinirea de vise,
Împreună
am fost și-n Grădina din Rai.
Împreună
zburăm și alegem ca-n aripi
Să
ne fie magia inorogilor cai.
Când
ne ținem de mână printre universuri,
Când
misterele lumii noi le deslușim,
Când
suntem răsărit și apus, deopotrivă,
Frumusețea
și taina când le-mpărtășim,
Când
tăcerea ne e mângâiere și pace,
Iar din sfere cerești aprobare primim,
Nu mai este nevoie nici măcar de alegeri,
Căci Iubirea alege pentru noi când
iubim.
Concluzia-i simplă: Femeia alege.
Dar e și aleasă. C-o-ntrebare: ”Mă
vrei?”
Când se-ntâmplă aceasta, reciproc, în
oglindă,
Fericirea le e scrisă în stele de Zei.
Ea-i răspunde cu DA și-l îmbrățișează,
Iar, apoi, amândoi, se unesc într-un
”NOI”.
Pe verighete-și gravează legăminte eterne
Și încep, împreună, un nou basm. Ca și
noi.
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
13.11.2025














Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)