333 zile pana la Craciun?

Cica mai sunt 333 de zile pana la Craciun. De azi. :)))

Am primit aceasta informatie si mi-am zis sa n-o tin numai pentru mine, poate ca este o informatie utila si altora, desigur in vederea organizarii si pregatirii programului pentru urmatorul Craciun. 

Ca, stiti si voi, sunt multe de facut si sa nu intrati in criza de timp. Mai ales avand in vedere decoratiunile pentru brad, ca aici bat. ;-)

Dar despre asta intr-o alta postare dedicata, pentru ca nu sunt inca pregatita cu poze, nu e gata feng shui-ul si nu pot sa ma laud asa, fara a prezenta si dovezile concludente. 

Caci... doar de ce credeti ca am lipsit atatea zile de pe blog?! ;-))

Deocamdata, asa cum va spuneam intr-o postare anterioara, la noi venise primavara. Si venise cu tot alaiul ei de semne, cu temperaturi ridicate, cu cer albastru si senin, cu soare stralucitor si cald, cu pasarele care ciripeau vesele prin toti pomii, de ziceai ca ele nu stiu ca suntem abia in ianuarie si ca nu este inca sezonul imperecherilor si construirii cuiburilor. 

Ce mai, era o asa atmosfera primavaratica peste tot, prin padure, pe aleile montane, pe strazile statiunii, incat fiecare plimbare din fiecare zi ne confirma din ce in ce ca, gata, cam atat a fost iarna! 

Si ca am scapat de temperaturile de -15 sau chiar -20, precum cele de anul trecut.

Si ca anul acesta nu aveam sa mai vedem alta zapada. 

In nici un caz nu mai speram la nametii de anul trecut, cei de peste o jumatate de metru, care au tinut de la inceputul lui ianuarie, imediat dupa Sfantul Ion, pana la sfarsitul lui aprilie, cand abia-abia au pornit sa se topeasca. Gasiti pe blog dovezi, ca sa vedeti ca nu am exagerat.

Ei, si cand vine primavara, ce face tot omul gospodar, care are o gradina? Face curatenia de primavara, desigur! Matura uscaturile, grebleaza, taie degeraturile, scurteaza, replanteaza, redecoreaza. 

Mbuuun... Asa si noi. Eu, mai ales.

Avem si acum o gradina, chiar daca nu mai este ca gradina din Ardeal si deja pot sa spun "din fericire!", caci aceea era mare si greu de intretinut asa cum ne placea noua. 

In fine, gradina noastra de acum este tot muntele, oriunde privim in jur si oriunde vrem sa mergem. Dar mai avem si o gradina micuta in balcon si in toata casa. 

Si, vazand eu ca a venit primavara, avand deja in sange armonizarea cu natura si ancorata fiind in ritmul ei, mi-am zis ca ar fi un moment bun sa ma apuc de "curatenia de primavara" prin gradina noastra din casa. 

Zis si facut. Doar ca ceea ce va voi spune este cu adevarat surprinzator. Gradina noastra chiar si-a declansat noul ciclu vegetativ al primaverii, cel al renasterii, reinfrunzirii si reinfloririi. Mai ales al reinfloririi, caci aici vroiam sa ajung.

Voi incepe sa va povestesc despre un bulb de zambila mov care, dupa ce a fost mutat de colo-colo, plantat si replantat in diverse locuri anul trecut, dupa ce l-am descoperit ca inmugurise in casa, in cutia de carton unde il pusesem la iernat, a ajuns intr-un ghiveci mic, pentru un timp provizoriu ne-am zis noi atunci, pana urma sa ne hotaram ce facem cu el. Si acolo a ramas. 

N-am mai hotarat nimic in ceea ce-l priveste. Asa ca, uitat fiind de noi, el si-a luat singur fraiele destinului in propriile maini si, cu mare indrazneala, a inceput de prin decembrie sa scoata frunze. 

L-am lasat asa si doar l-am mai udat cu un pic de apa din cand in cand. Pe la mijlocul lui ianuarie, ce credeti ca observ? Micul bulb de zambila isi dorea cu ardoare o familie! :))))

Se saturase sa traiasca singur pe lume si, nebagat in seama de nimeni, s-a inmultit, iar acum alte alti trei bulbi s-au pornit pe facut frunze in ghiveci, alaturi de el. 

Acum stam cu sufletele la gura sa vedem daca vom avea si ceva flori de zambile mov in ghiveciul acela. Macar de la bulbul cel batran. :)

O alta surpriza am avut-o de la o crengura de Kerrya japonica pe care am rupt-o dintr-o tufa de pe aici, de prin Predeal, cu gandul la tufele noastre cele mari si frumoase pe care le-am avut in Gradina din Ardeal. Vi le mai amintiti?  

In primavara lui 2020, mai exact in 29 aprilie 2020, chiar am facut o postare dedicata acestei flori care, mai ales dupa ce inflorise,  ne decora impresionant peretii magaziei de lemne, dupa ce o inmultisem eu de jur imprejurul ei. Gasiti aici textul si poze Kerrya japonica, un fel de tufa cu papadii.

Am luat cateva poze de acolo si le pun si aici, ca sa vi le reamintiti imediat.

Asadar, rupsesem un varf de crenguta de vreo 10 cm din tufa aia din Predeal prin vara trecuta si o infipsesem direct in unul din ghivecele cu o feriga de padure. Stiam ca este o planta care se prinde foarte usor, asa ca nu i-am dus grija. Chiar uitasem de ea.

Ei bine, zilele trecute, ce credeti ca am observat la ea? Intre timp crescuse de vreo 30 cm, dar nu asta era, ca o observasem eu cum creste de cate ori mai udasem florile din balcon. 

Acum am descoperit-o plina cu boboci de flori!!!! Plina!!! Practic, la baza fiecarei frunze i-a iesit cate un boboc, din care vor iesi puzderie de flori galbene! Ma rog, atata puzderie cata incape pe un firisor de 30 cm. Dar, orisicat, vreo 20 de inflorescente tot vor fi, ceea ce este extraordinar!!!

Este o planta care nu are nevoie de soare puternic pe ea, ca sa infloreasca, ba chiar dimpotriva, prefera umbra. Este perfecta pentru vremea de aici, de la munte, unde nu orice flori se adapteaza.

Asadar, in curand voi reveni cu poze in care va voi arata Kerrya japonica inflorita, made by Predeal. :)

Cum startul la inflorire fusese dat, si alte flori din apartament si-au pornit motoarele si si-au declansat procesul.  

In continuare va voi arata florile plantei numita "planta paianjen", aceea cu fire lungi, in doua culori, cu mult alb. Avem mai multe radacini, cam cate doua-trei in fiecare din cele doua jardiniere de la o fereastra.

Aceste plante provin din niste pui colectati de pe holul blocului in care am locuit temporar in Bucuresti, in anul acela care a urmat dupa ce ne-am vandut Gradina, pana sa ne mutam la munte.

Erau atunci doar niste pui firavi, cu frunzele de nici 10 cm. Acum sunt plante mature, care si-au intins o multime de liane, pline de alti pui, dar si pline de o multime de floricele albe, gingase, in varfuri, mai mare dragul. 

Le las pana se vor trece florile si iar puii vor mai creste, apoi voi detasa puii de pe acele liane si ii voi planta in aceleasi jardiniere cu "parintii" lor, pentru a fi mai bogate, mai luxuriante si, deci, mai impresionante.

In aceleasi jardiniere mai sunt si alte flori, printre care mai multe plante de "limba soacrei", acele plante care au frunzele ca niste sabii, si ele colorate in nuante de verde si alb. Variegata, adica. 

Ei bine, una dintre aceste plante, "limba soacrei" s-a pornit si ea pe inflorit! Nici nu stiam ca aceasta planta infloreste. Am vazut ca se inalta din mijlocul ei un fir cu ceva boboci in varf. Vom vedea, nu stiu la ce sa ma astept, nu m-am documentat de pe internet inca.

Ba chiar si o suculenta pusa de mine in una din jardiniere a inceput a inflori! Si-a format tija cu boboci si in cateva zile cred ca floricelele ei rosii-portocalii se vor deschide. 

Cred ca este singurul soi de suculente care s-a adaptat perfect la conditiile de munte, celelalte nefiind inca prea convinse daca le place sau nu. :)

In schimb, cactusul s-a decis: lui ii place maxim aici! Atat de mult ii place incat este plin de o explozie de muguri pufosi la fiecare grup de tepi. Nu stiu ce sunt. 

Pot fi pui care se vor umfla si vor creste, asa cum s-a intamplat cu puiul pe care deja il vedeti pe cocoasa cactusului mai mare, sau pot fi muguri de flori, asa cum este acel mugure pufos, cam cat o unghie de deget, tot de pe cactusul mai mare, pe care il asteptam din vara anului trecut sa infloreasca, dar care deocamdata a ramas in acelasi stadiu. 

Oricum, fie ies flori, fie ies alti pui, ceva acolo se intampla! 

Celelalte suculente se intind ca niste liane si curg in valuri de pe suportul de flori din bucatarie si produc o impresie foarte placuta mie.  Caci, da, mie imi place foarte mult diversitatea foliajelor. 

Imi place sa pun impreuna diverse plante, cu frunze foarte diferite ca forma, textura si culoare, ca si cum ar fi un fel de expozitie din Gradina Botanica. 

Sau ca si cum ar fi, pur si simplu, o colectie artistica de flori. :)

Tot analizand eu suculentele, m-am hotarat sa ma ocup si de ghiveciul de suculenta tepoasa cu puncte albe. 

Este foarte frumoasa, imi place enorm, dar, la prima vedere, ei nu-i prea place aerul umed al muntelui, desi, in general, pare ca-i merge totusi bine.

Adica, trebuie sa-i mearga bine daca ea s-a hotarat sa faca si pui, nu-i asa?

Insa au napadit-o paduchii aceia teposi care imi invadasera anul trecut ciclamele, iar suculenta asta este foarte greu de curatat. 

Asa ca m-am hotarat in primul rand sa-i tai toate frunzele afectate de la baza, sa-i replantez puiul, si el afectat de paduchi, si s-o scot din bucatarie in balcon. Poate acolo, la racoare, se va simti mai bine. Nu stiu. Vom vedea.

Am taiat 35 de frunze de la baza. Dap, le-am numarat. I-am lasat varful sanatos, iar, asa, sper sa se revigoreze mai usor.

Floarea cu frunze mari si pestrite, pe care o am de la mama si care nu stiu cum se numeste, nu infloreste, insa s-a pornit in ritm rapid de ramificare.

Este plina de muguri noi de frunze in varfuri si cred ca se va transforma intr-o tufa uriasa in scurt timp.

Este foarte frumoasa, cu foliajul ei lucios, stropit elegant cu puncte galbene, si ii place maxim la Predeal. 

Peste vara a stat in balcon, dar pe timpul iernii am bagat-o in bucatarie, la geam. :)

In locul suculentei toaletate, pe care am mutat-o in balcon, am adus un ghiveci care contine alte suculente, puii de tuia si un pui din tufa de ever-green cu care am venit din Gradina si pe care o avem in ghiveciul cel mare, de langa dulapul din bucatarie. Sper sa nu se supere ca le-am facut rocada. 

Toate plantele din acest ghiveci sunt de exterior, chiar si acele suculente care arata ca niste mici trandafiri verzi, si care sunt luate din marginea unei borduri, a unui spatiu verde, chiar de aici, din Predeal, unde cresteau in devalmasie, salbatice. 

Mi-au placut, am luat cativa pui, i-am pus direct in pamant, iar ei s-au prins si au inceput sa se intinda. 

Imi amintesc ca si infloresc afara, deci vom vedea ce au de gand sa faca in ghiuveci, in interior.

In balcon, si alte flori si-au pornit si ele inflorirea de primavara. 

Cyclamele, care sunt pline de boboci! Si care sunt fericite in balcon, la racoare, asa cum le place lor in meddiul lor natural, in padurile nordice.

Dar si muscatele, care abia asteapta sa fie scoase din nou afara, la vara, pe pervazul de la bucatarie, unde vara trecuta au facut spectacol de flori rosii, multe si uriase, de nu ma mai saturam privindu-le.

Ei, si nici n-am apucat eu bine sa-mi termin curatenia de primavara in gradina noastra din balcon si din casa, ca iarna s-a gandit sa revina din nou in forta si, aproape peste noapte, ne-am trezit din nou cu zapada peste Predeal. Ba chiar si cu viscol! 

Temperaturile sunt inca moderate, nu mai jos de -6 grade noaptea, dar, nah, venise primavara, nu? :)))

Acum nu stiu ce vor face florile noastre, ca ele ar fi vrut sa.... 

In fine, chiar si cele din balcon au conditii bune, nu vor fi afectate, isi vor continua procesul infloririlor, dar una este sa crezi ca vine primavara si alta este sa te trezesti cu troiene de zapada peste noapte. 

Adica, maine, mai exact.... ca asa se anunta prin toate previziunile meteo de pe internet.... "vine urgia alba".... ce-o mai fi si asta.... :))))

In ceea ce priveste pregatirile pentru Craciunul viitor, pentru cine a intrat deja in panica auzind ca mai sunt doar 333 de zile pana cand vine, eu ma pregatesc cu o veste buna, am solutii pentru cine doreste, asa ca tineti aproape, ca revin cu vesti. 

Trebuie sa-mi pregatesc feng-shui-ul pentru pozele de rigoare, asa cum imi place mie, ca altfel sunt gata. 

Am creat tot ce am putut crea din 19 ianuarie incoace, de cand mi-au sosit prin curier ghemele de macrame, asa ca am materialul potrivit pentru..... dar sa nu anticipez.

Ramaneti pe receptie. 

Numai maine nu-i poimaine si vine Ajunul Craciunului, cand se impodobesc din nou brazii. 

Sau, daca avem in vedere ca unii isi impodobesc brazii de pe 1 decembrie, va dati seama? 

Raman chiar si mai putin de 333 de zile la dispozitie pentru pregatiri!  :)

26.01.2023