Ema si prietenii ei de la munte

Episodul 1.

- Pe mine ma cheama Beethoven. Pentru prieteni, Beto. Asa ma striga baietelul din leagan. Cu el dorm si cu el ma joc cel mai mult.

- Eu sunt Ema. Vrei sa ne pupam nasuc in nasuc?

- Ce interesant! Da, vreau! Dar repede, sa nu ne vada baietelul....

- Beto, dar vrei sa ne alergam si prin iarba? Si printre leagane?

- Ok. Dar tu vrei sa te invat sa te tavalesti prin iarba? Uite, te dai peste cap, te murdaresti bine de tot pe blanita, apoi....

- Ceeeee???? Sa ma murdaresc pe blanita??? Euuuu???? Doamne, ce joc stupid!

- Ok, atunci hai la leagane. Dar o sa-ti para rau. Tavalitul prin iarba este mult mai distractiv!

- Zici tu...??? Mie mi-a placut mai mult pupatul nasuc in nasuc. Vrei sa mai incercam o data? Vreeei?

Episodul 2. 

- Eu zic ca e mai distractiv tavalitul prin iarba. Incearca!

- Mneeah..... dezgustator! Sa ma murdaresc pe blanita mea alba, sclipitoare, impecabila??? Nu mai bine ne pupam pe nasucuri?

- Ok. Cum facem? Vii tu la mine sau vin eu la tine?

- Pai, ar trebui sa vii tu la mine, Beto. Logic.

- Ok. Cum facem sa nu ne vada doamna care ne filmeaza?

- A, ea e mami! No problem. Nu-ti face griji. Si-a dat seama ca esti baiat bun, altfel eram departe deja pana acum. Deci, te mai astept mult? 

PS. Beto este un puiandru de 8 luni, dupa cum mi-a spus baietelul din leagan, stapanul lui. Dragalasi foc, si catelul si copilul! Iar de Ema ce sa mai zic? Ea este intotdeauna cireasa de pe tort.

Episodul 3. 

Din ciclul "Ema si prietenii ei" va prezentam azi un nou episod.

Ei bine, gainile nu vor sa fie prietene cu Ema. :

Nope, nici cocosul! 

Bubulinuta noastra, fiind foarte sociabila si foarte prietenoasa, asa, de felul ei, imediat ce le-a vazut s-a apropiat de gaini cu mare entuziasm si le-a cerut prietenia. 

Doar ca ele i-au intors spatele suspicioase. Iar cand cocosul a dat semnalul si a luat-o sprinten la sanatoasa peste strada, toate s-au retras rapid in curtea de unde au iesit, fix printr-o gaura amplasata strategic pe sub gard.

Tot ce-a mai putut mititica noastra sa faca a fost sa le arunce o privire nedumerita si sa le strige din mers, cu nasucul in sus, mandra:

- Nesuferitelor! Ingamfatule!

PS. Ema noastra chiar pare un balaur infricosator, cu sapte capete care scuipa foc. Normal ca le-a inspirat frica. Sa-si puna santinele, nesuferitele! Auzi, sa-i intoarca spatele fetei noastre! Si ingamfatul ala de cocos! Uf, ce m-am enervat! 

 Episodul 4. 

- Lasa-le, Printesa, nu ne necaji din cauza lor. Ele sunt alta natie, vorbesc alta limba si au alte obiceiuri traditionale. Ce zici, facem o plimbare impreuna? 

- Dar tu cine esti, ma rog, si de ce te bagi in seama singur?

- Scuza-ma, Printesa, sa ma prezint: eu sunt Harap Alb.

- Da, da, siiiiigur ca da. Iar eu sunt Alba ca Zapada.

PS. este extrem de selectiva. Tine cont de aura si vibratie, de frecvente si nivele de constiinta. Dincolo de gluma, da, este adevarat, nu prea accepta orice companie in preajma.

Episodul 5 

Marea si incontrolabila ei slabiciune sunt... pisicile! 

Una nu-i scapa! Le alearga pe toate si cu toate s-ar juca, daca si ele ar vrea.

Dar... ele nu vor, fir-ar sa fie! Nu stim de ce, ca Ema noastra este foarte delicata, finuta si prietenoasa. Chiar nu le-ar face nimic altceva decat o alergatura buna, ca ei asa ii place cel mai mult sa se joace. Bine, poate ca ar vrea de la ele si cate un pupic pe botic, ca si asta ii place mult, am vazut eu! 

Deci, pe langa gaini si cocosi, pisicile sunt si ele categorisite ca fiind maxim de nesuferite, in clasamentul Bubulinei.

Pai, cum dom'ne sa nu accepte ele sa se joace cu Bubulina? Cum? 

Dar ea persevereaza! Are o fascinatie pentru pisici si, oricat i-am spune noi ca sunt asa-si-pe-dincolo, ea tot vrea sa se joace cu ele. Cred ca e o lectie karmica aici, altfel nu-mi explic. 

Episodul 6. 

- Cine esti tu?

- Miki. Dar tu?

- Eu sunt Ema Boema Bubulina Haute Couture. Incantata de cunostinta. 

- Serioooos? Toate astea esti tu?

- Da. Si nu numai atat! Dar sa nu ne pierdem in detalii care nu te privesc. Vrei sa ne jucam? Am vrut sa ma joc cu niste pisici mai devreme, dar mi-au intors spatele.

- Si tie??? Si eu am alergat vreo doua azi, dar nici una n-a vrut sa ne jucam. Ce zici de un pupic pe nasuc?

- Ok.

- Mai vreau unul.

- Nu, doar unul, atat.

- Te rooooog...

- Stii ceva, mie nu-mi plac insistentii. Stop joc! 

PS. Oh, fara lesa nu se poate! Este incontrolabila. Altfel,ce sa zic, Ema ne faciliteaza multe momente interesante, dintre care pe unele alegem sa le povestim aici, in stil propriu. Mai glumim si noi si ne mentinem spiritul vesel, jucaus si creativ. Oamenii, in general, mai ales in aceste vremuri tulburi, se iau mult prea in serios si uita sa zambeasca.. Povestile cu Ema (sau altele) vin sa aduca un zambet in plus cui are nevoie.

Episodul 7.

O adaptare ecranizata dupa "Romeo si Julieta".

Sau dupa "Doamna si Vagabondul", nu sunt sigura.

Desi, ar putea foarte bine sa fie si dupa "BD la munte si la mare", de data asta doar varianta "la munte", care ne aduce si raspunsul la binecunoscuta intrebare "Ce avem noi aici?".

Sau, si mai corect formulata, "Pe cine avem noi aici?"

30.08.2020

 ***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Norocei in casa

Ce faci cand simti ca nu te mai poti raporta prea bine la timp, cand nu mai stii ce zi e azi, ce-a fost ieri, cand e luni, cand e joi, cand vine toamna si de ce? 

Ce faci cand iti dai seama ca, fiind marti, ti se pare ca a trecut mai mult de o luna de cand abia ai terminat amandinele cumparate ieri?

Iti stabilesti din nou, batut in cuie, ca doar lunea este singura zi de cumparaturi si te straduiesti sa tii minte ca nu in fiecare zi este zi de luni, ca, de fapt, toata lumea uraste ziua de luni, ca nimeni nu-si doreste sa vina lunea, si ca, totusi, chiar daca tu esti o exceptie, nu este cazul sa vanezi ziua de luni ochind-o chiar de joi, de sambata, sau, cel mai rau, imediat de marti. 

Ce faci cand, incercand sa mentii ordinea si disciplina prin praful care se depune pe mobila, pe parchet si pe gresie cu tupeu, te uiti in jur si crezi ca nu prea ai de ce sa mai stergi praful azi, ca e curat, uite, chiar e, dar totusi ti se pare ca ai facut curatenie cu prea mult timp in urma, cu vreun secol, deci ca trebuie sa faci din nou, dar parca nu ti-ai petrece chiar toata viata stergand praful de pe mobila ostentativ si utilizand mopul din dotare in mod excesiv? 

Iti stabilesti sa stergi praful fix numai in zilele cu sot, sa zicem. Iar daca azi nu mai stii sigur daca ieri ai facut asta sau nu, ca nu prea s-ar vedea ceva praf in realitatea imediata, verifici in calendar, identifici ziua de luni, cea mai importanta zi din viata ever, calculezi in ce saptamana a verii esti, sincronizezi ziua cu data si incerci sa te convingi ca ai nimerit-o, esti fix ziua aia cu sot si ca asta e, trebuie sa stergi praful. Si te-apuci sa-l stergi, ca sa fie si mobila multumita, dar si mopul fericit si sa nu se simta inutil pe lumea asta. 

Unde bat? 

Adrian a prins din zbor, zilele trecute, trei norocei. Acestia aproape ca i se asezasera pe umar. El i-a adus in casa si i-a eliberat pe balcon, gandindu-se ca vor alege libertatea. Dar, nu! Ei mai aveau de transmis un mesaj! Asa ca o adiere fina de curent i-a propulsat inapoi in camera, vorbind unul peste altul, rostogolindu-se pe langa fotoliu, sclipind ostentativ in lumina si incercand sa ajunga fiecare cat mai in fata, pentru a se face auzit. 

Asadar, azi o fi zi cu sot sau fara sot? Ca eu inca nu ma indur sa-i iau pe noroceii astia cu mopul la intrebari. Sau sa-i mai las pe-aici pana luni? Ca or avea si ei un rost pe lumea asta! 

Amandinele sunt cele care dau un sens vietii! Adica, sa stim si noi pentru ce traim in viata asta cu folos! Vin schimbari dupa schimbari, da, asa e, insa "bucurosi le-am duce toate" daca stim sigur ca amandinele vor ramane piatra de temelie a noii lumi, a Noului Pamant, a noii ordini mondiale, a noii civilizatii si a orice urmeaza. Doar amandinele ne mai salveaza, sa stiti!

16.08.2020

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Colibri din parc IOR - semnul meu!

 

- S-o luam pe aici?

- Nu prea imi place zona asta, nu are o energie prea buna.

- Da, asa e, dincolo este mult mai placut, acolo este vortexul, dar pe aici iesim mai direct la strada.

- Ok.

Iata de ce, de fapt, am mers pe acolo. Fara sa stim despre asta la nivel constient, stiam la nivel subtil ca avem de primit un semn. 

16.08.2020

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Ema, de ziua ei

Azi, 13 august, Ema noastra a implinit 5 anisori! 

La multi ani, fetita dragalasa! 

Pai, pentru cine credeati ca au fost atatea pregatiri? 

Dam petrecere! Acum ma scuzati, au inceput sa ne soseasca musafirii. O sa dansam pana dimineata! 

*

- "Spune-le ca tare mult mi-a placut cum mi-au spus azi "la multi ani!"

Si amandiiiinele mi-au placut!

Si joaca de-a zmotociiiiitul mi-a placut!

Si.... sa stii ca tare mult imi place cand e ziua mea!

Poti sa le zici ca si maine e ziua mea? Poti, poti, poti?" 

Deci, da. Acum stiti a cui e ziua si maine. Implineste 5 ani si o zi. 

*

Ema ne este aproape zi de zi, minut de minut as putea spune, iar Boby si Toni sunt foarte bine acolo unde le este locul, indeplinindu-si menirea si fiind fericiti in mediul lor natural. Ginuta a ajuns in cel mai bun loc cu putinta, acolo unde toti cateii sunt mereu fericiti si unde nu mai sufera niciodata, pregatinddu-se pentru o noua intrupare. Asadar, totul e bine cand se termina cu bine! Schimbarile sunt foarte necesare atunci cand experientele au incheiat un ciclu de manifestare, crestere si evolutie si cand se cere trecerea la un alt nivel. A ramane blocat in aceleasi energii cand simti sa mergi mai departe presupune un mare deserviciu adus sufletului.:)

13.08.2020

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Cristiana, iti multumesc!

 

In semn de multumire.... stii tu! ;-)

PS. Poza Sfinxului este facuta de insasi Cristiana. Este o poza care aduce multa putere, multa energie, multa incredere. Este Forta Sfinxului!

Eu: Este vorba de Zborul care ne implineste, Cristiana, precum zborul pescarusului Johnathan Livingstone, a lui Richard Bach, cel dincolo de orice limite. Noi doua vom discuta  mai multe. :)

Cristiana: Eu sunt unul dintre oamenii care s-au simțit impulsionați de tot ceea ce am citit aici, pe blog cu privire la această experiență a voastră. Poate chiar prea mult, căci în clipa în care am aflat că ați lăsat Grădina în urmă, mi-au dat lacrimile... Nici acum nu sunt foarte ok și nu știu de unde îmi vine această ghiară în gât. În gât... în piept... Știu doar atât, că nu trebuie să să-i las loc, să nu fie sămânță ghiara asta, ci tot impulsul acela frumos, încurajator, minunat care mi-a luminat viața ani de zile!!! Când apărea o nouă scriere, îmi luam cafeluța, mergeam în balcon prin micuța mea Grădiniță (!) și citeam cu nesaț... dar acum, dacă voi vă bucurați - mă bucur și eu! Eu moartă-coaptă musai să plec la Brașov, poluarea de aici și dorul de munte mă stinge ușor-ușor... Știu din 1987 că indiferent ce drum aleg în viață - tot acolo voi ajunge. Așa că... în loc să ajung eu la voi, o să ajungeți voi la mine !!!

Cu mască sau fără mască !!!

Eu: Cristiana, iti inteleg starea de regret si stiu ca si alti cititori ai nostri o resimt, caci povestile noastre din Gradina au adus in viata oamenilor o briza placuta, insorita, inflorita si parfumata, care le-au inveselit foarte multe momente din viata. Si tu, ca si multi alti prieteni care ne-au trimis feedback-uri de-a lungul timpului, ai indragit lumea noastra frumoasa si colorata din Gradina, aceea pe care noi am impartasit-o public, iar acum este cumva firesc sa se simta lipsa episoadelor care veneau dinspre noi ca o raza de lumina jucausa (pentru ca noi am incarcat textele si fotografiile nu doar cu informatie interesanta, ci si cu energia noastra). Dar ceva s-a schimbat in lume, iar noi am intuit asta la un moment dat. Am simtit cu ceva vreme in urma ca venise timpul sa facem schimbarea aceasta. Ne-am simtit impliniti de experienta Gradinii, ne-am imbogatit viata si sufletele cu tot ce am trait acolo si suntem foarte recunoscatori pentru aceasta! Am fost privilegiati! :) 

Si, pentru ca noi nu vorbim despre planurile noastre inainte de a le implini, n-am putut sa avertizam pe nimeni privind incheierea acestei aventuri in Gradina, cu atat mai mult cu cat noi nu ne dorim sa fim exemple de decizie pentru nimeni. Noi actionam atipic, uneori chiar controversat si in contratimp cu cei mai multi (avem rostul nostru) si nu am fi dorit sa influentam actiunile nimanui (desi ne-au fost solicitate sfaturile). :) 

De acum inainte altfel curge energia, alte cai minunate se deschid inainte pentru toti, important este sa imbratisam cu inima deschisa si cu incredere ceea ce vine inspre noi, precum si calea pe care o alegem din multitudinea potentialelor care se disting. :) Cu tine abia asteptam sa ne intalnim cat mai curand, asa cum ti-am spus si in privat si vom povesti mai multe. Chiar vorbeam cu Adrian aseara despre asta si despre cum se aseaza lucrurile in perioada urmatoare. Chiar daca au incetat povestile noastre despre Gradina, noi insine si toti impreuna cream mai departe o mare, frumoasa si eterna poveste. :)

Am recitit mesajul tau de cateva ori, Cristiana, si de fiecare data m-a emotionat, caci mi-am amintit de toate mesajele tale trimise catre noi in decursul timpului, cat am fost in Gradina, si cum mi te imaginam de fiecare data cum stateai tu in balconul tau cu flori, cu cafeaua alaturi si cum ne citeai povestile zambind! :) Sa stii ca deseori am scris textele gandindu-ma la tine si aproape adresandu-ma numai tie. :) Te-am simtit mereu aproape nu numai cu gandul si cuvantul bun si sustinator, dar si cu sufletul! Esti cu adevarat o prietena foarte draga si niciodata nu ma voi putea recompesa suficient pentru tot ce mi-ai oferit din suflet mereu, chiar din vremuri foarte de demult. :) 

Imi doresc cu toata fiinta mea sa te vad impacata, linistita si fericita pe plaiuri de munte, locuind in Brasov si continuandu-ti studiile pe carari inconjurate de cetina si ozon montan, Cristiana! Si, cu certitudine, ne vom vedea si acolo, caci Brasovul este doar la un pas distanta de oriunde am putea fi noi de acum inainte, infinit mai aproape decat Gradina. :) 

Gradina ne-a fost un cuib ascuns, ferit, izolat si aproape de nimeni altcineva in afara de noi patruns cu pasii. Asa a fost sa fie, si mie imi pare tare rau ca tu n-ai apucat sa ne vizitezi acolo, dar stiu ca nu-i intamplator. Era foarte, foarte departe, la peste 8 ore drum continuu. Mama mea, cand a fost la noi in 2017, ne-a zis ca a doua oara nu mai vine, ca ne-am mutat prea la capatul pamantului. :) Dar a fost totul cu rost, caci asa cum am "crescut" noi doi acolo nu stiu daca reuseam in alta parte atat de repede si de frumos. :) Sa ne revedem cu bine, zambind, oricare ne-ar fi povestile pe care le generam in jurul nostru.

*

Cristiana: Liliana, aseară târziu am simțit în sufletul meu că da! trebuie să fiu liniștită, cu sufletul înălțat, exact la fel cum de-a lungul timpului am simțit totul de la tine! Și am fost bucuroasă, am adormit cu zâmbetul pe buze. Poveștile voastre nu au fost ziarul de dimineață, a fost ceva mult mai profund, a fost o trăire profundă, de aceea acum am suferit aproape două zile, ori de câte ori mă gândeam la voi. Dar da, vom discuta cu prima ocazie, abia aștept sau... știi cum spun eu: aștept cu răbdare! pentru că treburile voastre personale sunt mai importante acum. Va fi când va fi !!! și va fi cu multă-multă bucurie !!!

Voi ați crescut acolo, așa cum eu am crescut în condiții asemănătoare într-un apartament propriu unde am locuit timp de 18 ani, unde am început activitatea mea astral-mentală, ceea ce în casa părinților mei nu aș fi avut condițiile necesare. Am înțeles foarte bine asta, făcând comparație chiar cu mine. Și când am plecat de acolo, am știut că a fost o perioadă, căci eu sunt cam izmană pe călător! cum zic românii, schimb locul fără să urmăresc decât ceea ce știu eu că trebuie făcut. Știu că voi locui o vreme în Brașov, dar simt că nu e ultimul popas acolo, ci în altă parte, dar toate sunt pentru a face exact ceea ce trebuie să fac.

Astfel încât, cu încredere să mergem mai departe!!!

Vă îmbrățișez din nou, dragii mei, cu mult respect și cu mult drag !!! Suntem oricum pe aici, în zilele noastre oriunde am fi suntem împreună !!! :)

*

"Misiunea" noastra in Gradina s-a incheiat cu succes si ne-am retras in plina glorie. :) Acum avem o noua "Misiune Imposibila" in capitala, pe care, daca o acceptam (si noi, ca si Tom Cruise, in seria de filme cu acest nume, pe care tocmai am revazut-o :) vom scrie istorie. Istoria noastra, personala, desigur!

13.08.2020

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

De dragul aparentelor

Un punct de vedere bine formulat despre afisarea unei false imagini:

"Suntem, în permanență, ocupați să salvăm aparențele. Nu știu dacă doar noi, românii și nu știu nici cât la sută din viață ne ocupă asta. Dar, de dragul aparențelor, facem tot felul de sacrificii. Să nu vadă/știe lumea că ești supărat sau bolnav și, Doamne ferește, să afle că ești sărac! Să nu vadă/știe lumea că nu ai enșpe mii de diplome pe post de tapet în sufragerie, să nu afle lumea că fiu-tău sau fiică-ta a luat 6 la teză la chimie, că de o săptămână mănânci doar ciorbă de fasole, că nu ți-ai mai cumpărat o pereche de pantofi de doi ani, că nu ți-ai făcut concediul în Belize, ci la Coțofenii din Deal, și lista rămâne deschisă la infinit.

Și asta nu este de acum. În societatea noastră a fost dintotdeauna. Dacă nu ai stea în frunte și sclipici pe dos, nu exiști.

Îmi amintesc cum, copii fiind, bunică-mea maternă ne făcea zăbic. Adică bucățele de pâine, prăjite în untură sau ulei și sărate. Cam ce se numește acum Bake rolls și se vinde la juma de euro punga. Numai că, de câte ori ne făcea asta, avea grijă să ne avertizeze:

- Să nu cumva să spuneți pe-afară ce-ați mâncat.

- Da', de ce, mumă? întrebam mirați, întrucât, nu numai că nu ni se părea nimic nelalocul lui, dar ne și plăcea al naibii de mult.

- Asta e mâncarea săracului, mumă...

De ce toate astea? Pentru că ne este teamă să nu fim judecați, marginalizați, umiliți, arătați cu degetul. Pentru că cei mai mulți își trăiesc viața judecându-i pe cei de lângă ei. Îi judecă, îi etichetează, chiar dacă nu au căderea s-o facă. Nu sunt capabili de empatie, dar arată cu degetul cu ușurința cu care respiră. Nu sunt capabili să înțeleagă, să ajute, dar ușuie cu un firesc, demn de alte cauze mai bune, pe oricine nu se ridică la ''înălțimea'' lor. Și, din păcate, le și reușește. Pentru că, nu-i așa, din teama de gura lumii renunțăm la a mai fi noi, renunțăm la visuri, la speranțe, la zâmbete.

Generații întregi au transmis și încă transmit către generații întregi frica de ''ce o să zică lumea?''

Adela Onete"

12.08.2020

***

Zborul

Dragi prieteni,

Noi doi, Liliana şi Adrian, dorim să vă împărtăşim cu bucurie că suntem în punctul în care deschidem un nou şi minunat capitol în viaţa noastră.  Însă, mai înainte de a face asta, dorim să închidem şi ultimul capitol al poveştii pe care, timp de 5 ani, am numit-o „Grădina lui Dumnezeu”.  

După cum ştiţi, ne-am căutat Grădina cu ardoare, dorindu-ne ca, în interiorul ei, să ne continuăm şi să ne desăvârşim evoluţia sufletelor, departe de iureşul şi provocările vieţii urbane. Aveam nevoie de un cuib în care să ne „creştem” aripile ca într-un cocon protector. Am găsit-o şi am pornit pe calea împlinirii acestui vis având convingerea că noi doi, căutători de Dumnezeu fiind, aveam să ne trăim viaţa la ţară precum într-un rai dumnezeiesc, bucurându-ne nesfârşit în mijlocul naturii de liniştea, pacea şi puritatea ei, culegând roadele pământului, cultivate cu mâinile noastre, gospodărindu-ne singuri, trăind în armonie cu toate vieţuitoarele, cu ritmul naturii, cu influenţa anotimpurilor, cu intemperiile atât de imprevizibile, cu toate energiile pământului şi cerului, deopotrivă.

În cel de-al treilea an de viaţă rurală, după ce am finalizat mai multe acţiuni generatoare de confort şi sustenabilitate pentru termen lung, am ajuns la concluzia că această experienţă ne-a adus împlinirea de care aveam nevoie, că am integrat rapid mult mai multe procese de evoluţie decât anticipasem şi că suntem pregătiţi pentru o altă etapă. Grădina începuse deja să ni se pară a fi prea puţin, deşi, paradoxal, în acelaşi timp, ni se părea a fi prea mult. Venise timpul să predăm ştafeta şi să mergem mai departe.

A urmat un timp în care ne-am îmbrăţişat experienţele şi învăţătura acumulată, ne-am sintetizat creşterea şi lumina asimilată în structurile noastre spirituale, şi, în plus, ca un bonus, ne-am oferit un timp în care ne-am creionat si o nouă perspectivă, prin sedimentarea materialului cărţilor în care ne-am povestit aventurile noastre de „bucureşteni mutaţi la ţară, în Ardeal”.

Ei bine, azi vă anunţăm că am lăsat Grădina în urmă şi ne-am pornit Zborul către o nouă călătorie spre înălţimi. O nouă lume s-a deschis înaintea aripilor noastre, infinit de bogată în experienţe, îmbiindu-ne să o explorăm.

Cu drag, azi, 08.08.2020, trecand impreuna prin Portalul Leului Innaripat

Liliana şi Adrian

PS. Detalii privind achizitia celor patru volume ("In Cautarea Gradinii", "Noi Doi in Gradina", "Gradina pentru Aripi si Vise", "Zborul"), fragmente din continut si Cuprinsul si alte informatii pot fi gasite pe site-ul cartilor aici:

https://gradina.design.blog/comanda-directa_backup/

 

08.08.2020 - Portalul Leului Innaripat

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu