Esente de Toamna in bucatarie

Toamna aceasta este foarte colorata si aromata. Parca mai mult ca niciodata! Insa pozele nu le mai surprinde ca pana acum, caci sunt facute cu telefonul. Absolut total nespecific mie, dar ce sa fac daca s-au stricat ambele aparate foto. Pana le vom duce la service, telefonul le inlocuieste. Cu succes partial, desigur, dar e bine si asa, decat deloc. 

Pentru inceput o sa va aratam inca o sarja de rosii cherry culese din sera. Si nu sunt ultimele! Inca se mai fac! Sunt o multime de gogonele in curs de coacere, nimeni nu stie cand se vor opri si daca. Cred ca vine iarna si noi tot vom mai culege saptamanal margele galbene de cherry. Ne declaram multumiti.

Dovlecii culesi ieri au inceput sa ne dezvaluie daca a meritat efortul cultivarii lor. Si da! A meritat! 

Bine, recunoastem, un prea mare efort din partea noastra nici n-a fost nevoie. Doar un pic la inceput, pana si-au dat drumul lujerii cu frunze, apoi si-au vazut singuri de crescut, inflorit, fructificat si copt. Sa va mai spunem cum sunt acum la gust?

Cum prima bruma mi-a cam dat de gandit in privinta celor ce mai erau prin gradina si cum tufele cu frunze de patrunjel erau de mai mare frumusetea in parcela de aromatice, mi-am zis ca ar fi pacat sa le gasesc in vreo dimineata arse de ger. Asa ca le-am adunat aproape pe toate si le-am pregatit pentru congelator. Caci, se stie, "iarna-i grea, omatu-i mare"....

 

Ardeii iuti culesi saptamana trecuta si-au gasit, in sfarsit, locul potrivit in borcane. Pregatisem, in prima faza, vreo trei-patru borcane. Nu mi-a venit sa cred cand, dupa inca vreo doua-trei drumuri in pivnita, am reusit sa umplu 11 borcane mari, de 1 kg, cu ardei. 

V-am spus cu ceva timp in urma ca doar pentru ei voi face concesia  "conservaritului"  din aceasta toamna, dar, sincer, ma gandeam la vreo trei-patru borcane, cum spuneam.  Au fost de cateva ori mai multe. Si cine credeti ca se va lupta zilnic sa le infrunte iuteala? 

Cu ceva ani in urma, o draga prietena din Cluj, afland cat de mult imi plac mie ardeii iuti, cei cu adevarat iuti, mi-a spus ca asta e semn ca am nevoie in viata de ceva aventura "iute". Ha, ha, ha!!! Avea dreptate!!! S-a dovedit clar ca, aici, in Gradina lui Dumnezeu, am avut parte de cea mai palpitanta si mai "iute" aventura ever! Si sa vedeti ce aventura ma asteapta in continuare cu cele 11 borcane mari, pline cu ardei.... iuti. Foarte iuti. Crancen de iuti. Pana la lacrimi!

Pentru ca am avut si anul acesta ceva productie de cartofi dulci si pentru ca am vrut sa-i degustam, m-am gandit ca un sos pesto s-ar potrivi de minune. Mai ales ca aveam si din ce sa-l fac. Va mai amintiti de lanurile de mustar crescute in primavara-vara? Dupa ce-au facut seminte, acestea s-au copt si le-am scuturat tot acolo, pe parcelele unde erau. Ei bine, vremea buna din acest septembrie cald si placut le-a permis nu numai sa incolteasca, ci si sa cresca vertiginos si chiar sa infloreasca! 

Asa ca, avand atatea frunze fragede de mustar la discretie, numai bune pentru pesto, mi-am luat doua caserole cu mine, telefonul pentru pozele de rigoare si mi-am cules materia prima. Mi-a iesit un sos verde si delicios de-am mancat din el si simplu, cu lingurita! Ingredientele folosite dupa ochi, fara un gramaj calculat sau notat in vreo reteta sunt: frunze de mustar, de lamaita, ulei de masline, usturoi, un pic de otet aromat dintr-un borcat de ardei iuti de anul trecut, un praf de boia de ardei, unul de curry, un pic de sare si un pic de zahar.

 

Pentru diversificare am cumparat o caserola de ciuperci care, pregatite la abur, alaturi de cartofii dulci, au imbogatit savoarea unei mese de pranz, condimentata cu - ghiciti ce? -  sosul pesto mai sus mentionat. Ah, ce arome, ce culori, ce gust! Numai Bubulina nu intelegea de ce suntem atat de incantati.

 

 

Pentru ca bruma nu ne-a afectat inca zmeura, frunzele fiind suficient de rezistente, iar tufele destul de bogate in frunzis, fructele rosii ne-au asteptat cuminti sa le culegem. Ceea ce am si facut. Le-am folosit la reteta noastra secreta, de smoothie roz bombon. Chiar daca e secreta, voua o sa v-o divulgam, pentru ca ne sunteti prieteni dragi: mere, pere, banane, zmeura, lapte de cocos si, dupa preferinta, se poate adauga si scortisoara. Chiar si fara zmeura, va asiguram, reteta poate fi folosita pentru a creea cea  mai delicioasa bautura din lume.... dupa Pinacolada, desigur!

 

 

Din Grădina lui Dumnezeu: 29.09.2018 

 

***