Fiți optimiști și încrezători pentru a vă împlini visele

"Obiceiul de a gândi și de a afirma lucrurile cum dorim să fie, sau cum ar trebui să fie, și de a proclama că suntem în stare să le îndeplinim, creează modelul pe care procesul vieții îl va reproduce. Să avem mereu în spirit viziunea de ființă ideală ce vrem să fim. În același timp să credem că putem ajunge acea ființă, gonind imediat orice ideie de boală de neputință, sau orice sugestie de inferioritate. 

Să nu ne lăsăm niciodată prea mult preocupați de slăbiciunile, de lipsurile noastre.

Având mereu prezent idealul nostru și luptând curajos ca sa-l atingem, ne vom ridica până la el, mai devreme sau mai târziu. În credința, cu tărie păstrată, că țelurile noastre vor fi realizate, că visurile noastre se vor înfăptui, este o mare putere.

Nimic nu ne ajută mai mult decât convingerea că lucrurile se vor întoarce în bine și nu în rău, că vom reuși, iar nu că vom cădea, și că vom fi fericiți, în ciuda a tot ce s-ar putea, sau nu s-ar putea întâmpla.
Nimic nu-i mai dătător de curaj, decât o atitudine optimistă, care ne face să credem în ceea ce este mai bun și mai cinstit, mai înalt, mai fericit și care nu lasă loc nici pesimismului, nici descurajării.

Să credem din toată inima că suntem capabili să facem ceea ce trebuie să facem. Să nu ne îngăduim nici o îndoială în această privință și s-o gonim dacă încearcă să pătrundă în noi. Să nu avem decât gânduri bune, idei înalte și să fim hotărâți să le înfăptuim. Înlăturând orice gând dușman, orice descurajare, orice ar putea să ne facă să credem că nu vom izbuti, sau că ne pândește vreo nenrocire.
Cu o atitudine optimistă, să fim siguri că ne vom ajunge scopul, orice vom încerca să facem sau să fim: și vom constata cu surprindere cât de mult ni se dezvoltă calitățile și cât de mult ne progresează întreaga ființă.

Când duhul a luat odată această deprindere (obicei) de a se hrăni numai cu gânduri duhovnicești, vesele, fericite și încurajatoare nu mai poate face altfel. Dacă si copiii noștri ar putea câștiga acest obicei, orientarea civilizației s-ar schimba radical de repede și am face progrese uimitoare. Un duh de viață astfel format ar fi capabil să-și realizeze puterile în cel mai înalt grad și să se ridice deasupra tuturor învrăjbirilor, răutăților, și miilor de dușmani de cele mai multe ori închipuiți ai păcii noastre, ai confortului nostru, ai utilității noastre sociale, familiale, personale și ai reușitei noastre.

Credința că viitorul ne rezervă numai lucruri bune pe măsura gândurilor noastre pozitive, că vom fi fericiți, mulțumiți, și că vom prospera, că vom avea o familie frumoasă, un cămin agreabil și că vom fi gata pentru orice eventualitate să întindem o mână celor neajutorați și nevoiași, iată cel mai bun capital din toate cu care ne putem arunca în viață.

Ceea ce încercăm cu tărie, cu fermitate, tinde să se îndeplinească, chiar dacă la început s-ar părea imposibil. Dacă ne urmărim energic idealul, dacă ne reprezentăm în chip viu ceea ce am voi să fie viața noastră cât mai plăcută lui Dumnezeu și dacă încercăm înfăptuirea din toate puterile și cu ajutorul lui Dumnezeu, este mult mai sigur că vom reuși, decât dacă vom nesocoti această atitudine.

Mulți își lasă dorințele și năzuințele să-i părăsească. Ei nu înțeleg că intensitatea și strădania dorinței dau putere de înfăptuire. Sforțarea statornică pentru păstrarea intensității dorinței are puterea să o transforme în realitate. N-are importanță că această realizare ar fi puțin probabilă sau îndepărtată, că viitorul pare întunecat; este destul ca noi să credem în realizarea ei cu toată ființa noastră și să luptăm energic pentru ea; mai devreme sau mai târziu o vom avea. Dar o dorință neurmată de strădanie ca și o hotărâre intermitentă, dispar fără ca să lase urme.

Dorința începe să fie un stimulent, numai când se transformă în hotărâre trainic susținută. Dorința unită cu o decizie solidă, dă naștere acestei puteri creatoare, care se traduce în rezultat practic.

Fără întrerupere, neîncetat, ne mărim sau ne diminuăm puterile prin calitatea gândurilor noastre, a emoțiilor, a idealurilor noastre. Dacă am ști cum să facem ca să ne putem „socoti” victorioși în toate actele noastre, orice tendință către orice boală ar fi neutralizată prin această uimitoare forță care vindecă și repară totul." 

Autor: Cosette Grigoras, (sursa: facebook)