Totul a început în urmă aproximativ doi ani şi jumătate.
Priveam amândoi încântaţi spre spectaculoasa imensitate a cerului pe care îl
vedeam din balcon de la înălţimea etajului 8 al blocului în care locuim şi
visam împreună la divina nesfârşire a Cerului savurată împreună din mijlocul Grădinii.
Ne-am dorit Grădina cu atât de mare intensitate încât,
treptat, pe negândite, ea a început să se materializeze direct în balconul
nostru. Bineînţeles, mai întâi am iniţiat o adevărata muncă de
cercetare şi documentare, asimilând tone de informaţii din tone de materiale de
pe internet (articole, cărţi, sfaturi, reţete şi broşuri), tipărite pe topuri
întregi de hârtie, din nenumărate cărţi cumpărate, ori din discuţii cu
prietenii. În paralel, am demarat experimentele. Care continuă şi astăzi.
Proiectul nostru „Grădina din balcon” este în plin avânt şi are tendinţe
expansioniste, deja în forme agravante.
Acum putem spune că, deşi experienţa aceasta a început mai
întâi ca o joacă şi ca o distracţie, balconul nostru s-a dovedit a fi o
adevărată bază de antrenament. Am învăţat, ne-am perfecţionat, am avut răbdare,
dar şi nerăbdare, am privit curioşi şi cu entuziasm, descoperind cum cresc
unele plante, în ce ritm şi cu ce nevoi, ce sensibilităţi au şi concluzionând
asupra unor învăţăminte deosebit de importante. Una peste alta, ne declarăm
foarte mulţumiţi. Obiectivul nostru a fost îndeplinit. Sufletele noastre s-au
convins. Suntem pregătiţi.
Da, da, da, ştim, ştim, n-am recoltat mii de tone la
hectar, căci n-am avut hectarul acela. Dar nici nu vă puteţi închipui cât de
importante au fost pentru noi cele câteva căpşune obţinute din doar cei trei
stoloni crescuţi într-o jardinieră (şi înmulţiţi apoi în încă două), culese ca
pe nişte comori nepreţuite şi mâncate de amândoi cu maximă satisfacţie şi
mândrie.
Bineînţeles, n-am recoltat câteva zeci de kg de seminţe de
pe metru pătrat, căci n-am avut acel metrul pătrat de pământ cultivabil. Dar
linguriţa aceea de boabe de quinoa şi ceea de chia, adunate în vara anului
trecut doar din câte un fir de plantă din fiecare soi, crescute în ghivece, lăsate
în paragină (cumva asumat) în plină caniculă a verii, când am plecat în
concediu (dar salvate la întoarcere), sunt mult mai valoroase decât toate
producţiile la un loc ale celor mai vechi şi experimentaţi grădinari.
Desigur, n-am recoltat (încă) nici goji, nici rodii, nici
smochine, nici coacăze şi nici aronia. Dar aceşti arbuşti sunt în forma lor cea
mai bună, fiecare în ghiveciul lui, gata să fie transplantaţi în pământul din
care îşi vor trage seva în următorii ani şi din care vor rodi.
Apoi am avut experimentele cu florile. Avem câte o poveste cu
fiecare din ele: pe unele le-am cumpărat, pe altele le-am primit, iar pe multe
din ele le-am înmulţit după ce, ca doi curajoşi cercetători-exploratori, am
rupt crenguţe potrivite sau seminţe din nenumărate şi diverse tufe întâlnite în
drumurile noastre: din spaţiile verzi ale blocurilor pe lângă care treceam, din
parcuri, de pe marginea drumurilor, de pe lângă gardurile ce împrejmuiau
grădini ori gospodării. Pasiunea noastră pentru flori a fost aproape de
nestăvilit. Doar dimensiunea balconului ne-a obligat să ne ţinem în frâu
tendinţele de expansiune. Pe lângă florile decorative de apartament (mai multe
soiuri de cyclame, de orhidee şi de muşcate colorate, ultimele cu un deosebit
talent în a alunga ţânţarii nepoftiţi, un filodendron uriaş, un kreton frumos,
o Yucca şi o specie interesantă de cactus asemănător cu aloea) avem acum, din
diverse surse ori înmulţite de noi prin butaşi sau din seminţe, mai multe flori
de grădină, plante aromatice şi arbuşti.
Am adunat, astfel, liliac alb şi mov,
iasomie albă şi roz, mahonia, un soi de salcie argintie care face nişte flori
mici, galbene, extraordinar de parfumate, clopoţei uriaşi, roşii, agăţători,
soc, Mâna Maicii Domnului, cu al ei parfum sublim, lavandă parfumată, magnolie
albă, stelată, isop, gălbenele, crăiţe, iederă (acel soi care toamna se
colorează în roşu) şi un pomişor de stafide. Şi mai avem şi doi copacei de
pawlonia gata de transplantat, după ce i-am adus la mărimea actuală, de vreo 20
de cm, cu mare migală, grijă şi răbdare, din minusculele seminţe adunate din
pomi toamna trecută.
Toate acestea au devenit pasiunea noastră. Le-am urmărit zi
de zi cum cresc, le-am îngrijit şi le-am ocrotit, le-am înconjurat cu multă
atenţie şi drag, iar ele ne-au răsplătit cu frumuseţea lor. Unele ne-au oferit
flori, culoare şi parfum, altele ne-au bucurat cu rădăcini şi tulpini
viguroase, iar altele ne încurajează demersurile prin încolţire şi creştere
sănătoasă.
Pe lângă flori, am testat înmulţirea şi a altor plante
precum linte, fasole mung, arahide, in, susan, quinoa, chia şi năut, iar acum
avem în centrul atenţiei înmulţirea cartofului dulce. Mai avem nenumărate soiuri
de seminţe cumpărate sau adunate de noi de la multe plante pe lângă care am
trecut în plimbările noastre, seminţe care aşteaptă să fie puse la germinat şi
să scoată la lumină forme diverse, care mai de care mai uimitoare: flori,
legume, plante aromatice, medicinale, ori decorative. În plus, din sticle şi
borcane cu apa, mai mulţi butaşi îşi aşteaptă rădăcinile. Şi, să nu uit: avem
şi câţiva pui de stejar, din câteva ghinde deja încolţite, luate de pe marginea
trotuarului în această primăvară. Asta, da, pasiune, nu-i aşa?
Şi ne mai dorim o mulţime!! Trandafiri agăţători, parfumaţi,
un copăcel de santal, clematite mov, uriaşe, crini, salcâmi japonezi şi altele.
De copaci, nu mai vorbesc. Vrem din toate speciile! Ne dorim doi pini mari,
exotici, cu aspect mediteraneean, salcâmi... şi tei (neapărat!)... şi o salcie...
şi un nuc.. şi un castan comestibil... şi tot felul de arbuşti... şi pomi
fructiferi, şi… nici nu mai are rost să-i mai enumăr.
Cred că am fost suficient de convingătoare: dragostea
noastră pentru grădină este evidentă. De-a lungul timpului am făcut o mulţime
de poze şi, după o selecţie riguroasă, vom împărtăşi cu voi câteva. Verdele
acela frumos pe care îl vedeţi mai jos este doar începutul. Balconul ne-a
devenit cuib pentru visele noastre, unul în care ne-au crescut aripile şi de
unde ne vom lua în curând zborul spre alte tărâmuri, spre alt cuib, spre altă
grădină.
Deocamdată, privim amândoi, la fel de încântaţi ca la
început, spre imensitatea aceea spectaculoasă de cer pe care o vedem de la
înălţimea etajului 8 şi zâmbim…
Bucuresti : 28.06.2015
