Oglinzile Sufletului: iunie 2015

Când ochii mei, Iubitule, în Suflet te-au atins,

Când Şoapta mea cu dragoste din vise te-a cuprins,

Când aripile noastre-n Zbor spre Cer ne-au avântat,

Ne-am amintit de-acel Tărâm din care am plecat.

L-am revăzut în vechi Oglinzi, de flori înmiresmat,

Cu porţile deschise larg, de Stele luminat,

I-am auzit Cântările ce ne chemau ’napoi,

Eternele, Misterele, le-am resimţit în noi.

Toţi îngerii înaripaţi ne-aşteaptă să păşim

Pe albele-i poteci de Vis pe care doar să fim

Lumini îmbrăţişate strâns, de Lună mângâiaţi,

De spiriduşi, iele şi gnomi şi zâne-ntâmpinaţi.

Când amândoi, Iubitule, ne vom opri din zbor

În mijlocul Grădinii Lui, pe verdele-i covor,

Din fermecatele-i culori vom împleti mereu

Eterne Ceruri pentru noi şi pentru Dumnezeu.

Bucuresti : 30.06.2015

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright:

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa.

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei.

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Totul a început în urmă aproximativ doi ani şi jumătate. Priveam amândoi încântaţi spre spectaculoasa imensitate a cerului pe care îl vedeam din balcon de la înălţimea etajului 8 al blocului în care locuim şi visam împreună la divina nesfârşire a Cerului savurată împreună din mijlocul Grădinii.

Ne-am dorit Grădina cu atât de mare intensitate încât, treptat, pe negândite, ea a început să se materializeze direct în balconul nostru. Bineînţeles, mai întâi am iniţiat o adevărata muncă de cercetare şi documentare, asimilând tone de informaţii din tone de materiale de pe internet (articole, cărţi, sfaturi, reţete şi broşuri), tipărite pe topuri întregi de hârtie, din nenumărate cărţi cumpărate, ori din discuţii cu prietenii. În paralel, am demarat experimentele. Care continuă şi astăzi. Proiectul nostru „Grădina din balcon” este în plin avânt şi are tendinţe expansioniste, deja în forme agravante.

Acum putem spune că, deşi experienţa aceasta a început mai întâi ca o joacă şi ca o distracţie, balconul nostru s-a dovedit a fi o adevărată bază de antrenament. Am învăţat, ne-am perfecţionat, am avut răbdare, dar şi nerăbdare, am privit curioşi şi cu entuziasm, descoperind cum cresc unele plante, în ce ritm şi cu ce nevoi, ce sensibilităţi au şi concluzionând asupra unor învăţăminte deosebit de importante. Una peste alta, ne declarăm foarte mulţumiţi. Obiectivul nostru a fost îndeplinit. Sufletele noastre s-au convins. Suntem pregătiţi.

Da, da, da, ştim, ştim, n-am recoltat mii de tone la hectar, căci n-am avut hectarul acela. Dar nici nu vă puteţi închipui cât de importante au fost pentru noi cele câteva căpşune obţinute din doar cei trei stoloni crescuţi într-o jardinieră (şi înmulţiţi apoi în încă două), culese ca pe nişte comori nepreţuite şi mâncate de amândoi cu maximă satisfacţie şi mândrie.

Bineînţeles, n-am recoltat câteva zeci de kg de seminţe de pe metru pătrat, căci n-am avut acel metrul pătrat de pământ cultivabil. Dar linguriţa aceea de boabe de quinoa şi ceea de chia, adunate în vara anului trecut doar din câte un fir de plantă din fiecare soi, crescute în ghivece, lăsate în paragină (cumva asumat) în plină caniculă a verii, când am plecat în concediu (dar salvate la întoarcere), sunt mult mai valoroase decât toate producţiile la un loc ale celor mai vechi şi experimentaţi grădinari.

Desigur, n-am recoltat (încă) nici goji, nici rodii, nici smochine, nici coacăze şi nici aronia. Dar aceşti arbuşti sunt în forma lor cea mai bună, fiecare în ghiveciul lui, gata să fie transplantaţi în pământul din care îşi vor trage seva în următorii ani şi din care vor rodi.

Apoi am avut experimentele cu florile. Avem câte o poveste cu fiecare din ele: pe unele le-am cumpărat, pe altele le-am primit, iar pe multe din ele le-am înmulţit după ce, ca doi curajoşi cercetători-exploratori, am rupt crenguţe potrivite sau seminţe din nenumărate şi diverse tufe întâlnite în drumurile noastre: din spaţiile verzi ale blocurilor pe lângă care treceam, din parcuri, de pe marginea drumurilor, de pe lângă gardurile ce împrejmuiau grădini ori gospodării. Pasiunea noastră pentru flori a fost aproape de nestăvilit. Doar dimensiunea balconului ne-a obligat să ne ţinem în frâu tendinţele de expansiune. Pe lângă florile decorative de apartament (mai multe soiuri de cyclame, de orhidee şi de muşcate colorate, ultimele cu un deosebit talent în a alunga ţânţarii nepoftiţi, un filodendron uriaş, un kreton frumos, o Yucca şi o specie interesantă de cactus asemănător cu aloea) avem acum, din diverse surse ori înmulţite de noi prin butaşi sau din seminţe, mai multe flori de grădină, plante aromatice şi arbuşti.

Am adunat, astfel, liliac alb şi mov, iasomie albă şi roz, mahonia, un soi de salcie argintie care face nişte flori mici, galbene, extraordinar de parfumate, clopoţei uriaşi, roşii, agăţători, soc, Mâna Maicii Domnului, cu al ei parfum sublim, lavandă parfumată, magnolie albă, stelată, isop, gălbenele, crăiţe, iederă (acel soi care toamna se colorează în roşu) şi un pomişor de stafide. Şi mai avem şi doi copacei de pawlonia gata de transplantat, după ce i-am adus la mărimea actuală, de vreo 20 de cm, cu mare migală, grijă şi răbdare, din minusculele seminţe adunate din pomi toamna trecută.

Toate acestea au devenit pasiunea noastră. Le-am urmărit zi de zi cum cresc, le-am îngrijit şi le-am ocrotit, le-am înconjurat cu multă atenţie şi drag, iar ele ne-au răsplătit cu frumuseţea lor. Unele ne-au oferit flori, culoare şi parfum, altele ne-au bucurat cu rădăcini şi tulpini viguroase, iar altele ne încurajează demersurile prin încolţire şi creştere sănătoasă.

Pe lângă flori, am testat înmulţirea şi a altor plante precum linte, fasole mung, arahide, in, susan, quinoa, chia şi năut, iar acum avem în centrul atenţiei înmulţirea cartofului dulce. Mai avem nenumărate soiuri de seminţe cumpărate sau adunate de noi de la multe plante pe lângă care am trecut în plimbările noastre, seminţe care aşteaptă să fie puse la germinat şi să scoată la lumină forme diverse, care mai de care mai uimitoare: flori, legume, plante aromatice, medicinale, ori decorative. În plus, din sticle şi borcane cu apa, mai mulţi butaşi îşi aşteaptă rădăcinile. Şi, să nu uit: avem şi câţiva pui de stejar, din câteva ghinde deja încolţite, luate de pe marginea trotuarului în această primăvară. Asta, da, pasiune, nu-i aşa?

Şi ne mai dorim o mulţime!! Trandafiri agăţători, parfumaţi, un copăcel de santal, clematite mov, uriaşe, crini, salcâmi japonezi şi altele. De copaci, nu mai vorbesc. Vrem din toate speciile! Ne dorim doi pini mari, exotici, cu aspect mediteraneean, salcâmi... şi tei (neapărat!)... şi o salcie... şi un nuc.. şi un castan comestibil... şi tot felul de arbuşti... şi pomi fructiferi, şi… nici nu mai are rost să-i mai enumăr.

Cred că am fost suficient de convingătoare: dragostea noastră pentru grădină este evidentă. De-a lungul timpului am făcut o mulţime de poze şi, după o selecţie riguroasă, vom împărtăşi cu voi câteva. Verdele acela frumos pe care îl vedeţi mai jos este doar începutul. Balconul ne-a devenit cuib pentru visele noastre, unul în care ne-au crescut aripile şi de unde ne vom lua în curând zborul spre alte tărâmuri, spre alt cuib, spre altă grădină.

Deocamdată, privim amândoi, la fel de încântaţi ca la început, spre imensitatea aceea spectaculoasă de cer pe care o vedem de la înălţimea etajului 8 şi zâmbim…