Frumos şi delicat subiect, mai delicat decât însăşi cea mai sensibilă
dintre flori.
Cred că fiecare dintre noi cunoaşte cel puţin o persoană pe care o asociază în mintea sa cu acea floare uimitoare care îşi strânge frunzele prudentă, uneori chiar şi la cea mai mică adiere de vânt, interpretată a fi neplăcută.
Sensibilitatea, fragilitatea şi delicateţea, precum şi micile capricii, misterul reacţiilor şi al motivaţiilor sale interioare, dar şi surprinzătoarea totală deschidere în lumină atunci când mediul din jur i se pare suficient de armonios, fac ca orice interacţiune cu o astfel de persoană să fie o experienţă inedită şi de neuitat. Poate fi extraordinar de frumos şi suav pentru unii, dar şi destul de inconfortabil şi complicat pentru alţii. Cu siguranţă, însă, cine a avut şansa de a-i fi fost în preajmă, păstrează amintiri deosebite, cu experienţe colorate şi cu emoţii intense. Iar dacă, mai mult decât atât, cineva ajunge să o cunoască, înseamnă că trăieşte deja o minunată şi emoţionantă aventură a vieţii, fiind imposibil să nu ajungă să o iubească pentru felul ei de a fi, acela care răspunde perfect chemării interioare din propriul suflet.
Când iubeşti o persoană atât de sensibilă ca ea, nu trebuie să te aştepţi la stereotipuri în gândire şi în răspunsuri, în atitudine şi în manifestări. Ea este specială, este diferită, este unică şi nu reacţionează convenţional. De altfel, nici n-ai fi fost atras/ă de ea de n-ar fi fost aşa. Poate nu ştii întotdeauna ce anume a determinat un gest de-al ei, un cuvânt, un zâmbet sau o lacrimă, dar poţi şti, cu certitudine, că ai parte de toată sinceritatea pe care o poţi primi în această lume. Şi cu câtă fineţe te face părtaş/ă la adevărul ei! Poate nu ştii întotdeauna la ce să te aştepţi din partea ei, dar poţi să fii sigur/ă că tot ceea ce îţi oferă este din toată inima, din tot sufletul şi din toată fiinţa ei vibrantă, inocentă şi pură. O înconjoară o aură diafană de mister, dincolo de aparenţa ei de copil drăgălaş şi jucăuş. O simţi ca pe o prezenţă magică, deşi n-ai putea spune foarte clar de unde vine acest simţământ de magie care pluteşte în jur.
Doar iubind-o, poţi să-i înţelegi sclipirile din ochi şi tăcerile prelungi, jocul neastâmpărat şi fericirea simplă, ori spectaculoasele ei gesturi pline de graţie şi tandreţe. Doar iubind-o, poţi să te bucuri de toate ciudăţeniile ei, de toate capriciile şi sensibilităţile ei nenumărate şi neascunse de măşti, ori de liniştea şi pacea cu care se înconjoară şi care izvorăşte din interiorul său, din adâncurile ei neştiute, din lumina aceea divină şi înălţătoare din care a fost, primordial, creată. Doar iubind-o, te poţi apropia de ea aşa cum are nevoie, cu atenţie, cu grijă şi cu delicateţe, dar fără teamă şi fără reţinere, doar simţindu-i energia plăcută care o înconjoară şi protejând-o de gesturi grăbite, de cuvinte în plus, de priviri risipite. Iubind-o, vei şti că mângâierile tale sunt fine adieri ale viselor pentru sufletul ei, că vorbele tale sunt vindecătoare atingeri pentru inima ei, că privirile tale sunt îmbrăţişări fierbinţi, mai presus de orice înţelegere, pentru întreaga ei fiinţă.
Iar atunci cand simte că o iubeşti cu adevărat, într-o clipă şi pe negândite, te primeşte în spaţiul ei, în jocul ei, în viaţa ei. Şi, într-o clipă, pe negândite, ştii că eşti iubit/ă. O vezi cum îşi întinde braţele către tine, te ia de mână şi te înconjoară în frumuseţea petalelor ei fermecate, te invită să-i afli toate secretele, îţi revelează toate cărările către inima ei, îţi deschide toate porţile sufletului şi te recunoaşte ca fiind singurul/singura care îi poate cuprinde, înţelege şi aprecia tărâmul nepreţuit. Lângă tine ştie că este în deplină siguranţă, că este respectată şi iubită cu toate sensibilităţile şi frumuseţile pe care le poartă în ea şi ştie că îi vei fi alături orice s-ar întâmpla, pentru totdeauna. Căci numai voi doi, deodată, v-aţi recunoscut reciproc, unul altuia, în oglindă, sufletul delicat de floare.
Cred că fiecare dintre noi cunoaşte cel puţin o persoană pe care o asociază în mintea sa cu acea floare uimitoare care îşi strânge frunzele prudentă, uneori chiar şi la cea mai mică adiere de vânt, interpretată a fi neplăcută.
Sensibilitatea, fragilitatea şi delicateţea, precum şi micile capricii, misterul reacţiilor şi al motivaţiilor sale interioare, dar şi surprinzătoarea totală deschidere în lumină atunci când mediul din jur i se pare suficient de armonios, fac ca orice interacţiune cu o astfel de persoană să fie o experienţă inedită şi de neuitat. Poate fi extraordinar de frumos şi suav pentru unii, dar şi destul de inconfortabil şi complicat pentru alţii. Cu siguranţă, însă, cine a avut şansa de a-i fi fost în preajmă, păstrează amintiri deosebite, cu experienţe colorate şi cu emoţii intense. Iar dacă, mai mult decât atât, cineva ajunge să o cunoască, înseamnă că trăieşte deja o minunată şi emoţionantă aventură a vieţii, fiind imposibil să nu ajungă să o iubească pentru felul ei de a fi, acela care răspunde perfect chemării interioare din propriul suflet.
Când iubeşti o persoană atât de sensibilă ca ea, nu trebuie să te aştepţi la stereotipuri în gândire şi în răspunsuri, în atitudine şi în manifestări. Ea este specială, este diferită, este unică şi nu reacţionează convenţional. De altfel, nici n-ai fi fost atras/ă de ea de n-ar fi fost aşa. Poate nu ştii întotdeauna ce anume a determinat un gest de-al ei, un cuvânt, un zâmbet sau o lacrimă, dar poţi şti, cu certitudine, că ai parte de toată sinceritatea pe care o poţi primi în această lume. Şi cu câtă fineţe te face părtaş/ă la adevărul ei! Poate nu ştii întotdeauna la ce să te aştepţi din partea ei, dar poţi să fii sigur/ă că tot ceea ce îţi oferă este din toată inima, din tot sufletul şi din toată fiinţa ei vibrantă, inocentă şi pură. O înconjoară o aură diafană de mister, dincolo de aparenţa ei de copil drăgălaş şi jucăuş. O simţi ca pe o prezenţă magică, deşi n-ai putea spune foarte clar de unde vine acest simţământ de magie care pluteşte în jur.
Doar iubind-o, poţi să-i înţelegi sclipirile din ochi şi tăcerile prelungi, jocul neastâmpărat şi fericirea simplă, ori spectaculoasele ei gesturi pline de graţie şi tandreţe. Doar iubind-o, poţi să te bucuri de toate ciudăţeniile ei, de toate capriciile şi sensibilităţile ei nenumărate şi neascunse de măşti, ori de liniştea şi pacea cu care se înconjoară şi care izvorăşte din interiorul său, din adâncurile ei neştiute, din lumina aceea divină şi înălţătoare din care a fost, primordial, creată. Doar iubind-o, te poţi apropia de ea aşa cum are nevoie, cu atenţie, cu grijă şi cu delicateţe, dar fără teamă şi fără reţinere, doar simţindu-i energia plăcută care o înconjoară şi protejând-o de gesturi grăbite, de cuvinte în plus, de priviri risipite. Iubind-o, vei şti că mângâierile tale sunt fine adieri ale viselor pentru sufletul ei, că vorbele tale sunt vindecătoare atingeri pentru inima ei, că privirile tale sunt îmbrăţişări fierbinţi, mai presus de orice înţelegere, pentru întreaga ei fiinţă.
Iar atunci cand simte că o iubeşti cu adevărat, într-o clipă şi pe negândite, te primeşte în spaţiul ei, în jocul ei, în viaţa ei. Şi, într-o clipă, pe negândite, ştii că eşti iubit/ă. O vezi cum îşi întinde braţele către tine, te ia de mână şi te înconjoară în frumuseţea petalelor ei fermecate, te invită să-i afli toate secretele, îţi revelează toate cărările către inima ei, îţi deschide toate porţile sufletului şi te recunoaşte ca fiind singurul/singura care îi poate cuprinde, înţelege şi aprecia tărâmul nepreţuit. Lângă tine ştie că este în deplină siguranţă, că este respectată şi iubită cu toate sensibilităţile şi frumuseţile pe care le poartă în ea şi ştie că îi vei fi alături orice s-ar întâmpla, pentru totdeauna. Căci numai voi doi, deodată, v-aţi recunoscut reciproc, unul altuia, în oglindă, sufletul delicat de floare.
Bucuresti : 11.05.2015
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)