Cu tine-alături

 

Da, uneori tot mă mai tem că ai putea ca să dispari,

Mai retrăiesc, din când în când această spaimă ancestrală.

Nu-mi amintesc nimic de-atunci, dar ştiu că te-am pierdut cândva,

‘Nainte de-a ne coborâ-n această lume abisală.

 

Da, uneori încă mai plâng când mă gândesc că s-ar putea

Să-mi fii luat, îndepărtat, şi să rămân iar fără tine.

Nu ştiu de ce mă tem atât.  N-am vindecat acele răni?

Doar tu şi Dumnezeu puteţi să-mi linistiţi sufletu-n mine.

 

Tu, răbdător, îmi tot repeţi că eşti şi vei rămâne-al meu,

Că, din exterior, nimic nu ne va despărţi vreodată,

Că nu se va mai repeta acel coşmar din alte vieţi

Şi să nu mă mai tem nicicum că fi-voi iar abandonată.

 

În tine-L simt pe Dumnezeu căci tu-mi rosteşti al Lui Cuvânt,

Şi-n braţe, protector, mă strângi, iar mângâierea ta-i divină.

La pieptul tău adorm sperând că-n zori vei fi tot lângă mine,

Zâmbind duios şi fericit, în juru-mi radiind lumină.

 

Bucuresti : 26.04.2013

 ***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Roua amintirilor

Autor: Adrian Pașcanu (Albastru Arcturian)

Copil pierdut în tainice adâncuri,

Adevărul căutând în al vieţii labirint,

Privirea ta ridică spre zorii dintre colburi,

Căci roua amintirilor devine-al tău veşmânt.

E frig şi întuneric, şi pare că-i mormânt,

Dar amintirile-n culori de soare luminând,

Ochii tăi închişi de vremuri larg deschid

Şi totul e cuprins de stele, chiar de-i zid.

Şi uite, cerul albastru de nori împodobit

Adie dragostea Părintelui ce nu te-a părăsit,

Iar porumbelul alb ce sufletul ţi-a desenat

E drumul tău spre-Acasă, de dincolo de înserat.

Uimit te uiţi la aripi ascunse în veşmânt,

Ce-atât de larg deschise te poartă-ntr-un descânt

Şi-ţi amintesti din vise străvechiul legământ:

Că nu-i decât uitare. Nici frig şi nici mormânt.

Lumina Tatălui s-o porţi de-acum cunună vie,

Iar Sfântul Duh cuvânt cu har mereu să-ţi fie

Şi Cerul tău copiilor pierduţi să le vestească

Prin Roua amintirilor spre Mine să călătorească.

12.04.2013

***

Autor: Adrian Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Cuminte fericire

Cuminte fericire în suflet mi se-aşează

Şi-mi linişteşte-n matcă a timpului vâltori.

Din ceţuri plutitoare se-nalţă şi-ncălzeşte

Corola de lumină, strălucitoare-n zori.

Simt inima cum bate-n a dragostei măsură,

Refrenul meu spre ceruri-ţi repetă „Te iubesc!”

Cum am putut eu, oare, atât de multă vreme

S-accept ca, fără tine, în lume să trăiesc?

Acum eşti lângă mine, mă strângi în braţe bine,

Iar fruntea mea se lasă pe pieptul tău uşor.

Să nu îmi mai dai drumul, iubitul meu, vreodată!

Ne-am regăsit! Promite-mi că nu-mi va mai fi dor!

Promite-mi că pe calea ce-n faţă ni se-arată

De mână mă vei ţine şi, orice-ar fi, în doi

Vom desluşi mistere permise de Iubire,

Schimbându-ne-n Lumină, deodată, amândoi.

Ne-om aminti de drumul pe care, împreună,

L-am străbătut, alături, prin mii de galaxii,

Ne vom întoarce-acolo, ’n a Lui împărăţie,

Să-I fim din nou eterne şi magice făclii.

Călătoria noastră e binecuvântată,

Căci aripile noastre-n pereche s-au unit,

Din fericirea-aceasta cuminte să ne facem

Grădină înflorită acolo, ’n infinit.

Bucuresti : 19.03.2013

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

A ta îmbrăţişare

De câte ori mă prinde din urmă-ncrâncenarea

Acestei lumi în care ne-am coborât cândva

Salvarea mea îmi este-n a ta îmbrăţişare.

La pieptul tău, iubite, mă pot elibera.

De câte ori tristeţea în suflet îmi pătrunde

Din ochii celor care în drame se zidesc,

A ta îmbrăţişare mi-aduce-n suflet pacea

Şi-a ta privire caldă mă face să zâmbesc.

De câte ori furtuna-mi scufundă, nemiloasă,

Corăbiile toate în mijloc de pustiu,

Doar tu vii lângă mine şi-a ta îmbrăţişare

Din valuri mă salvează, alături să îţi fiu.

De câte ori pământul îşi scutură cojocul

Şi-nghite în prăpăstii speranţe şi poveşti,

Doar tu, cu-o-mbrăţişare, îmi aminteşti că totul

E numai visul lumii din care mă trezeşti.

De câte ori afară e frig şi întuneric,

Şi nu mai văd cărarea ce duce către cer,

A ta îmbrăţişare mi-aduce primăvara

Şi-n inima-nflorită încep din nou să sper.

De câte ori îmi pare că nici în rugăciune

Nu-mi regăsesc pierduta dorinţă de a fi,

A ta îmbrăţişare-mi transmite, cu tandreţe,

Că sunt aici, în lume, doar pentru-a te iubi.

Bucuresti : 19.03.2013

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu