Ou fiert moale cu paine prajita

Ieri Ema nu s-a simtit prea bine. A fost putin cam apatica. Spre seara, intrebandu-ne ce sa facem pentru ca ea sa se simta mai bine, m-am gandit ca un ou fiert ar fi tocmai bun, ar energiza-o un pic si i-ar schimba starea de spirit. 

I l-am servit cu bucatele mici de paine prajita amestecate in galbenusul moale, cleios, galben-portocaliu si teribil de apetisant. Da, i-a placut maxim! Asa cum le place tuturor copilasilor acest meniu simplu.

Mi-am amintit atunci ca asa le pregateam micul dejun fetelor mele cand erau mici, mai cu seama in primii lor ani de scoala. Ma trezeam devreme, inaintea lor, si mai intai le calcam in fiecare zi uniformele apretate, acele uniforme binecunoscute, formate din rochitele pepit alb-albastru, cu guleras alb si danteluta, si din sortuletele albastre cu volanase la bretele.

Dupa ce terminam cu calcatul uniformei, mergeam in bucatarie, faceam cafeaua si le pregateam lor masa. Abia apoi le trezeam si pe ele, treceau prin rutina baie-imbracat-pieptanat (in fiecare zi le legam parul in cate doua codite fiecare, cu fundite albe), apoi mergeam impreuna in bucatarie.

Ele se asezau la masa si, in timp ce ciuguleau si ciripeau impreuna ca doua vrabiute, eu, in spatele lor, in picioare, imi beam cafeaua si le sorbeam si pe ele din priviri. Si le imbratisam pe amandoua cu inima si cu sufletul. Apoi le duceam la scoala. Papusile mele. Am inceput impreuna clasa I foarte devreme, atat pentru mine, cat si pentru ele (de la 6 ani), iar ele mi-au fost papusi pana tarziu.

In jocul de-a scoala, aceasta ne-a fost rutina diminetilor primilor 4 ani de gimnaziu (plus 1 an, decalajul de varsta dintre ele doua), cu micul dejun format din ou fiert, moale, amestecat cu bucatele de paine prajita si putina sare intr-o ceasca. Uneori le puneam si unt. 

Aroma acelor vremuri este inca vie, proaspata si de nesters.   Si este atat de placuta! 

 

 

Din Gradina lui Dumnezeu: 27.03.2019

***