Oglinzile Sufletului: Prima ninsoare - cu plimbare, cafea, ciocolata si o poveste frumoasa cu Fluturi

Actualizare in 30.11.2023: poze noi la final - cu Omul de Zapada din padure, de pe Promenada Polistoaca, Ursuletii Polari, Gargarita si... altele.

Dupa ce au trecut doi ani si jumatate de cand m-am retras de pe facebook (din vara lui 2021), azi 30.11.2023 m-am gandit sa mai intru un pic acolo, sa mai verific daca nu cumva mi-am uitat parola. Nope, n-am uitat-o. :)

Si, sa vedeti minune, exact asa scriam si in urma cu trei ani, mai exact in 30 noiembrie 2020. Trecusera cateva luni de cand vandusem Gradina din Ardeal si revenisem temporar in Bucuresti, de unde aveam sa ne mutam din nou - a cata oara? - de data asta intr-un Cuib de Vulturi, in varf de munte.

Ei bine, cititi mai jos un fragment din ce scriam atunci (puteti textul integral aici Prima ninsoare. Intram in hibernare.):

Azi m-am gandit sa mai intru un pic pe facebook, sa mai verific daca nu cumva mi-am uitat parola. Nope, n-am uitat-o. :)

Asta m-a facut sa ma simt ca in urma cu mai multi ani, pe vremea jobului meu corporatist, cand ma intorceam in prima zi de lucru dupa vreun concediu mai maricel, dupa vreo doua-trei saptamani. Daca inainte de plecarea in concediu toti eram experti, eram oameni de baza la locul de munca, profesionisti cu valoare, cu experienta si competenta, la intoarcerea din concediu eram toti precum puii de gaina proaspat scosi din ou, ca intr-un mediu aproape complet strain si complicat – tabula rasa. O luam de la zero ca niste noi angajati. :)

Se intampla asta pentru ca, in absenta, tot ce stiusem, invatasem si aplicasem pana la plecare, era schimbat. Tot. Teorie si instrumentar de lucru, norme si proceduri, fise si cifre profesionale, tehnici si metodologie de aplicare, parole, site-uri si aplicatii informatice, iar uneori chiar si colegii. Sau, mai rau, sefii. :)

In prima zi de lucru de dupa concediu ne apucam mai intai sa ne reactivam „biblia” cu parole, apoi verificam daca functioneaza si descopeream, daca aveam noroc, primele si cele mai importante schimbari in sistemul informatic, fara de care nu puteam misca nici un deget in activitatea profesionala. In paralel, ne apucam sa ne tiparim tomuri intregi de hartie cu toata teoria si reglementarile de lucru, cel putin un biblioraft de vreo 500 de foi, pe care il luam acasa in seara primei zile de lucru, unde trebuia sa-l studiem pana dimineata din scoarta in scoarta si sa redevenim doctorii docenti ce fuseseram inainte de plecarea in concediu. :)

Mereu am avut impresia in acele zile de studiu „facultativ” acasa, ca invatam ca pentru examenul de licenta sau de disertatie de master, caci de a doua zi trebuia sa intram direct in paine si nu ni se admitea nici o scuza pentru nici o greseala sau necunoastere.

Chiar si acum ma intreb cum de am reusit atatia ani, nu numai sa ma descurc in acel mediu extrem de provocator, ci si cum de mi-a placut atat de mult si am si facut din asta o cariera. Probabil ca in unii dintre noi exista un sange diferit, adaptat la schimbarile cu carul, in avalansa, la schimbarile venite in torent, unele dupa altele, in cascada, schimbari care, paradoxal, nu numai ca nu ne-au daramat, ci ne-au si placut si ne-au facut si mai puternici. Altfel nu-mi explic. :)

Este adevarat, ipoteza asta are, in cazul meu, nenumaratele confirmari de schimbari cu nemiluita, inregistrate in istoria personala. Adrian are si el un palmares asemanator, deci, nici unul din noi nu s-a plictisit in viata pana cand ne-am intalnit, si nici dupa aceea, desigur, caci impreuna am devenit Experti ai Schimbarilor, iar in privinta asta suntem abia la inceput. :)

Deocamdata, acum noi am descoperit cat de bine este si in hibernare. :) In „vizuina” noastra (n.m. acum, in 2023, nu ne mai referim la vizuina, ci la Cuibul nostru de Vulturi...) este cald si bine, este placut si reconfortant, si chiar credeam ca nici nu mai stiu sa intru pe facebook, ca imi pierdusem „skills”-urile, daca imi permiteti sa ma exprim asa, in jargon. :) Nici nu stiam ce-o sa va scriu, dar priviti ce ditamai postarea a iesit! :)

In incheiere, va uram tuturor "Hibernare Fericita!", ca-i cea mai binevenita! :) Sau.. mai buna decat toate?! Parca asa era vorba aia din mosi-stramosi, nu-i asa? :)

Eu ma retrag acum si va spun: Ramaneti sanatosi, prieteni! Sa ne auzim cu bine... la primavara! :)

PS. Aplicati regula ursului. Si nu ma refer aici la inactivitatea ursului, ci la modul lui de conservare a energiei.

Vin schimbari mari peste lume si toti vom avea nevoie de intregul potential de manifestare, in noile conditii.

Va fi ca si cum am lua-o de la zero. Dar, totusi, multi vom sti cum sa actionam si vom merge inainte. Avem deja un "know how". Doar schimbarea "coordonatelor", "parolelor", "normelor si metodologiei", va impune o anumita recalibrare. ;-)

"Ferice de cei ce stiu sa rada de ei insisi pentru ca nu vor inceta niciodata sa se distreze."

Rasul este cel mai usor mod de ridicare a vibratiei.

Autoironia și umorul fac parte din calitățile umane.

Există cercetări care arată că râsul ne poate îmbunătăți rezistența la boli, prin scăderea hormonilor de stres și creșterea numărului de anticorpi care luptă împotriva bolii.

Autoironia este un semn al maturității și al inteligenței: dacă știi să râzi de tine înseamnă că te cunoști destul de bine, ca știi să dai importanta justa lucrurilor și știi să te adaptezi la realitate, chiar și în momentele dificile.

Autoironia este un indiciu al acceptării de sine: dacă poti sa razi de tine înseamnă că îți cunoști punctele tari și greșelile și că le accepți, apreciindu-te pentru ceea ce ești, în umanitatea ta.

Autoironia te ajută să relaționezi mai bine cu familia, prietenii și colegii.” (Aurelia Popescu)

“Eliberați toate atașamentele.

Cu cât aveți mai puține atașamente, cu atât veți parcurge mai ușor Călătoria voastră umană. Nu vă atașați de intențiile voastre, de dorințele voastre, de modul de care doriți să se rezolve o situație/ problemă, de ceea ce iubiți, de ceea ce vreți, de credințele voastre, de emoțiile voastre, de adevărurile voastre. Eliberați toate atașamentele și veți constata că vă aflați într-un spațiu mult mai armonios decât cel în care v-ați aflat până acum, cât ați traversat haosul și nebunia caracteristică ultimei perioade.

Întrebați-vă periodic: „Sunt atașat de ceva?”.

Și nu spun să nu vă fixați intenții, să nu aveți dorințe, să nu preferați ca lucrurile să se rezolve într-un anumit mod, să nu aveți propriile adevăruri, să nu vă onorați propriile adevăruri, etc.

Spun să nu vă atașați/ agățați de toate acestea, să fiți detașați. Să conștientizați că există o Ordine divină în toate, că lucrurile se întâmplă la momentul potrivit, nu când vreți voi (egoul vostru), că dacă ceva este menit să se întâmple, se va întâmpla atunci când este menit să se întâmple.

Priviți totul din perspectiva Observatorului neutru, nu din perspectiva aspectului vostru uman/ 3D.”

Sursa: Lorie Ladd