Stateam
afara linistiti, in sezlonguri, intr-o leneveala odihnitoare, fara
griji si fara preocupare, si ne bucuram de apusul soarelui. Cici ne
vazuse si ne salutase de sus, de dupa cosul de fum al vecinului,
asteptand ca ultima raza de soare sa dispara ca sa-si poata servi si ea
cina nestingherita. O lumina blanda, aurie, cobora peste curte, peste
gradina, peste pomi si totul era de-o nemiscare calda, ca inainte de
inserare...
Deodata....
zbang!!!...trosc!!!...am sarit ca arsi! Un zgomot puternic peste
acoperisul magaziei, o rostogolire prelunga si o cazatura infundata pe
trotuar. Cuuuum? Asa deci!?! Pai, pana cand?!? Mai bine zilnic in
smoothie cel putin vreo luna de-acum incolo decat pe jos sau stricate in
pom. Si ne-am pornit. :) Am cules perele de-abia de pe o creanga. Vreo
10 kg. Doar atat. :) Au mai ramas vreo suta de crengi pline. Sau vreun
milion. Zilele urmatoare vom continua, deci. Probabil toata luna august
tot numai de cules ne vom tine (printre altele).
Pere,
mere, prune, rosii, dovlecei, castraveti... Muuulte! Prea multe! Mai
multe decat avem nevoie. Vom ingrasa pamantul cu destule dintre ele,
caci toti satenii au cam de toate pe aici. Ce n-au le dam noi. Tot ce ne
prisoseste. Caci la conserve am spus "stop".
Ce sa facem? N-avem ce sa facem. :D
Din Grădina lui Dumnezeu: 04.08.2018
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)